Glory Box

(Atentie: acest articole este sticky … sau lipicios – adica va aparea primul pe prima pagina pana ii voi spune eu sa n-o mai faca :D Daca intrati direct pe site si il vedeti intr-una nu inseamana ca n-am mai scris, ci doar ca trebuie sa derulati putin mai jos pana la urmatorul articol)

Pentru ca se pare ca daca lucrurile rele vin cate trei, alea bune se aduna cate cate vor ele pentru simplu fapt ca nu le opreste nimeni, in ultima vreme s-au tot adunat cate multe bune in jurul meu :P

Unul dintre cele mai faine lucruri este ca tot primesc comenzi speciale. Imi place la nebunie sa le lucrez pentru ca stiu ca vor transmite un mesaj deosebit celui ce le primeste. Un altul este faptul ca a venit momentul plecarii in Vama Veche pentru o luna, adica in perioada 15 iulie-15 august.

Problema este ca cele doua se cam bat cap in cap. Pentru comenzi speciale am nevoie spatiu de lucru, de timp, de o anumita stare mentala si de posibilitatea de a achizitiona materiale noi. Nici unul dintre aceste detalii nu vor fi indeplinite in perioada in care voi fi plecata.

Prin urmare, cu parere de rau, va anunt ca in timpul in care sunt plecata nu ma voi putea ocupa de astfel de comenzi.

O sa incerc sa mentin cat pot de completa si la zi lista de lucrusoare in stoc, am sa va tin la curent cu ce mai lucrez nou – pentru ca voi lucra si acolo – asa ca daca doriti ceva din ce este disponibil, dati un semn si vi trimit prin posta sau vi le pun deoparte pana la intoarcere.

Si cum stateam eu stramb si incercam sa gandesc drept (nu-mi iese prea bine, oboseala, bat-o vina) mi-am mai dat seama de un aspect important: nu v-am povestit nimic despre targ :)

Targul se numeste Beach Bazaar, se va desfasura pe toata perioada verii in Vama Veche si este localizat vis-a-vis de locul in care era la un moment dat Expiratul. Adica aici:

Ne gasiti zilnic acolo intre orele 9-23.00 Dam o bere cui vine si sta la stand in locul nostru cat sa ne balacim si noi in mare :P

Numai bine, am plecat, am intalnire cu marea  :)

Veniti?

Marea m-a facut sa descopar turcoazele luate acum mult timp, chiar cand mi-am cumparat primele materiale pentru bijuterii. Imi amintesc ca au fost scumpe si n-am inteles foarte bine atunci de ce, apoi experienta m-a invatat ca turcoazele sunt usor de inlocuit cu howlit-ul care este o imitatie ceva mai ieftina si mai albastra … sau cam asa ceva :D

Ei, bine, le tineam intr-o cutituta parca neindraznind sa ma apropii de ele, de turcoazele adevarate … iata ca la malul marii le-a venit randul. Unde altundeva?

Iar de incheiere … se poarta navy, nu?

Le puteti verifica disponibilitatea si preturile aici (pentru ce este in stoc) si aici (toate accesoriile).

Mi se pare fascinant cum te transforma Vama, marea, nisipul … cum te rapesc si te fac a lor.

In primele zile ma deranja parul incalcit si plin de sare, imi simteam mereu pielea murdara, talpile ma cam ardeau de la fierbinteala nisispului, apa parca era mereu putin cam rece, iar scoicile ma zgariau. Acum toate au intrat intr-un firesc primar, nu sunt deloc deranjante ci sunt acolo de parca asa ar fi fost de cand e lumea. In plus, pielea capata nuante de pamant pe zi ce trece. E minunat.

Va las cu cateva coliere carora le-a crapat pielea de prea mult soare :)

Le puteti verifica disponibilitatea si preturile aici (pentru ce este in stoc) si aici (toate accesoriile).

Am fugit repede-repede de la casuta doar sa va las cateva noutati :)

Rochite, o ie de in, centuri/brauri late, sacose lucrate la mama apoi decorate de mine (pictate sau cu tehnica servetelului) si-o cutiuta … elfeasca :) Daca va face ceva cu ochiul, dati un semn si le pun deoparte sau dau o fuga pana in 2 Mai si le trimit (in Vama nu-i Oficiu Postal) - tot am facut eu jogging Vama – 2Mai si inapoi in dimineata asta :P .

Enjoy!

Dragilor,

Va dau un pont bun si, cum spuneam si in postarea anterioara, va detaliez de ce la intoarcere: niciodata, dar niciodata-niciodata sa nu colaborati cu Terra Verde Advertising. Tot atunci o sa am nevoie de ajutorul vostru pentru a face cat mai cunoscuta postarea.

Pana atunci o poveste scurta si un nou rasarit … mai special de data asta :)

In weekend am primit multe multe vizite, mi-am amintit de cat de multi prieteni am si cumva parca au fost toti in Vama, dar trebuie sa recunosc ca cea mai de soi vizita a fost cea a socrilor mei cu ocazia aniversarii socrului meu (da, suntem o familie de raci :D).

Au venit cu clatite, dulceata, zambete largi, sfaturi pretioase si dispozitia de a se trezi si a vedea si ei rasaritul in sunetul Bolero-ului. Lucru pe care l-au facut si pareau ca nu-l regreta deloc :)

Cum aveam un sarbatorit, iar posibilitatea de a lua un cadou potrivit din Vama nu prezenta aspecte variate sau cel putin nu se ofereau variante mai bune decat ce puteam oferi eu, i-am pictat socrului meu (care trebuie sa recunoasteti ca seamana cu Sean Connery :P) o barcuta in rasarit, tinand cont de faptul ca este si mare pescar :)

Pare sa-i fi placut :)

Standul meu vi l-am aratat?

Am multe multe noutati sa va arat, dar imi e dificil tare sa le mult in mediu virtual. Promit sa ma straduiesc totusi :)

Pe curand!

Dragilor,

Se pare ca voi fi mai putin consecventa in postari decat ma asteptam eu. Bateria laptop-ului lui Marius s-a hotarat sa ne lase de tot, iar internet wireless nu exista decat in curtea hotelului, asa ca a gasi si o priza si internet devine destul de aventuros.

La asta adaugam si o surpriza foarte neplacuta din partea organizatorului targului la care suntem, dar despre asta va voi povesti pe larg cand ma intorc, nu vreau sa imi stric dispozitia si in dimineata asta. In orice caz, daca veniti in vizita cautati o singura casuta cu handmade intr-un fund de Vama.

Dar sa lasam toate astea :)

Au inceput sa se adune anii de cand tot merg in Vama, dar cumva, prin nu stiu ce imprejurari, n-am auzit decat povesti despre rasaritul din Vama si Bolero-ul ce se canta de fiecare data cand se naste soarele la Stuf.

De data asta am reusit sa prindem 2 rasarituri in 3 zile :) Si acum imi dau seama ca incerc sa va scriu cat de fain este, cat de magistral se naste soarele in Vama, dar in restaurantul hotelului este agitatie (a fost inchiriat aproape in totalitate de organizatorii si participantii Folk You – da, da, la masa alaturata e Ducu Berti :P), dintr-un televizor se aude agresiv vocea lui Mircea Badea (pe care nu pot sa il sufar), iar Marius e singurel la casuta si as vrea sa ajung si eu langa el.

Prin urmare, iertare, dar am fugit pe plaja :) Va las cu pozele.

Primul contact cu apa …

Rasaritul …

In arta, cred eu, unul dintre elementele care compun o imagine exceptionala este felul in care timpul se suspenda cand o privesti. Fotografiile si picturile redau cel mai frumos aspectul acesta. Privesti si, cumva, realizezi ca acolo, in imaginea, aceea este surprins un secret, ca timpul s-a oprit pentru o fractiune de secunda si l-a ascuns in el. Si-atunci privesti si tot privesti si nu-ti poti lua ochii pentru ca timpul nu mai exista, iar secretul lui te-a prins acolo.

“Persistenta memoriei” a lui Dali spune, cumva, ca timpul este irelevant si se topeste. Si poate ca amintirile sunt subiectul cel mai de vaza al acestei irelevante. Mai mult ar fi inteligent din partea mea sa nu spun, intrucat imi lipsesc cunostintele in domeniu.

Cutiuta a fost pictata la comanda pentru o absolventa de “Istoria Artei” care a avut lucrarea de final dedicata lui Dali – asa ca chiar ar trebui sa inchid gura (sau sa imi leg degetele) inainte sa spun cine stie ce prostii despre ce-a vrut sa transmita artistul, cu tot subiectivismul implicat in perceperea artei cu tot :)

Enjoy!

Ii puteti verifica pretul si dimensiunile aici (pentru ce este in stoc)si aici (toate accesoriile).

Nu pare foarte sugestiv in directia asta, nu? Ei bine, a fost pictat pentru o doamna psiholog. Ce il face sa fie cu dedicatie? Copacul, desigur :)

Sunt convinsa ca multi dintre voi au auzit de “Testul Arborelui”. Este un test simplu – pentru cel care il sustine – tot ce trebuie sa faci este sa desenezi un pom :)

Interpretarea e alta poveste, intrucat manualul de interpretare este reprezentat de o cartulie chiar foarte serioasa – cel putin ca numar de pagini :P Totusi, dupa ce inveti manualul si principiile de baza, devine usoara si interpretarea. Profesorii universitatii pe care am absolvit-o eu nu l-au considerat suficient de interesant incat sa ne ofere macar un demo de interpretare, dar am noroc ca sunt eu curioasa din fire :) Oricum, intrati aici daca vreti sa aflati cate informatii interpretative de baza.

Am ales sa pictez un copac pe tricou pentru ca nu vroiam ca trimiterea la domeniul psihologiei sa fie ostentativa, mai ales ca se poate pica usor in kitsch. De asemenea am vrut sa pastrez un design feminin si care sa se potriveasca si unei persoane mature, altfel desenam o plansa Rorschach :D

Sper ca am primit o interpretare pozitiva, desi vad si mici probleme :P

Enjoy!

Cand aveam 10 ani, ai mei s-au hotarat ca era momentul sa faca ceva pentru (ceea ce ei considerau) talentul meu la desen. Eram in Calarasi totusi – un oras mic in care … cred ca erau in total doi artisti (cu siguranta erau mai multi, de ei am aflat eu). Autoproclamati, bineinteles. De unul am aflat mai tarziu, cel la care am mers eu isi spunea Ilo.

Ilo avea in jur de 45 de ani, o familie relativ numeroasa, era vecinul matusii mele si la 40 de ani, din nevoie, isi amintise ca in adolescenta ii placea sa deseneze si parca avea si ceva talent. Nu studiase niciodata nimic legat de arta, dar intr-una dintre primele ore petrecute in atelierul lui mi-a soptit: “Andreea, pictorii n-or sa-si dezvaluie niciodata metodele si n-or sa isi explice secretele, meseria asta se fura”.

In virtutea acestei idei – probabil – “meditatiile la pictura” insemnau ca ma aseza pe un scaunel langa el in atelier (uneori el pleca la televizor si ma lasa singura), imi punea pensula in mana, culori, panza, un model de referinta la dispozitie si … atat. Uneori venea langa mine si, ca sa ma corecteze, imi lua pensula din mana si facea el in locul meu (abia acum ma gandesc ca facea asta pentru ca eu sa observ cum se face). Ii iesea bine, foarte bine. Uram asta – la final tabloul nu imi apartinea, nu il simteam al meu, nu era meritul meu si imi venea sa il dau de pereti cand ai mei ma laudau. Cred ca am mers la el timp de un an si jumatate, o data pe saptamana. In timpul asta mama si-a umplut peretii cu tablourile mele. Nu stiu de ce nu m-am mai dus la meditatii, dar stiu ca am renuntat la pictat pana in clasa a 9 a cand am inceput sa pictez singura un tablou a carui panza o intinsese tata pe o rama veche. L-am abandonat repede si l-am terminat in clasa a XI a. E singurul tablou de care sunt mandra :)

Si totusi, incet incet, metoda lui-nemetoda, m-a invatat cate ceva: cum se numesc culorile (imi placea cum suna sienna-arsa, ocru, albastru ceruleum – erau parca niste culori de baza vrajitorite, nu?), cum se amesteca, ce ulei folosesti, cum se intinde o panza, cum tragi la scara un desen mai complex (mai ales portretele) si … faptul ca meseria se fura.

Multa vreme a sunat cumva a hotie. A fura e o hotie, nu? Imi dau seama acum ca poate nu e chiar asa. Poate ca, pe undeva, este si o dovada de respect pentru cel care a studiat, a experimentat, a descoperit singur, s-a impiedicat, a gresit, a luat-o de la capat, si-a dezvoltat un stil propriu si, de asemenea, este o metoda mai sanatoasa. De cele mai multe ori lucrurile obtinute usor, indiferent de valoarea lor reala, isi pierd valoarea in ochii celui care obtine. O sa vezi un rezultat cu totul altfel cand vei fi nevoit sa muncesti pentru el.

M-am trezit cu Ilo in minte, m-am gandit sa scriu despre el, dar nu reuseam sa imi dau seama ce mi l-a adus in amintiri asa … deodata. Scriind a venit si raspunsul. Primesc des chiar, mail-uri in care mi se solicita ajutorul despre cum sta treaba cu handmade-ul (uneori chiar fara formule de politete). Raspund de fiecare data si chiar cu explicatii detaliate, dar de multe ori ma simt iritata. Exista, bineinteles, persoane care solicita informatii generale, cu bun simt si pe care le ajut cu placere, dar exista si acele persoane care solicita reteta completa: ce materiale folosesc, cum le folosesc, de unde le iau, cat costa, ce forme legale sunt necesare, cum se obtin, de unde stiu de targuri, cat costa inscrierea, ce trebuie sa faci pentru targuri si, mai ales, (si asta ma enerveaza cel mai tare), sa le trimit si lor un mail cand mai aflu de un targ.

Stiti care a fost singura informatie pe care am stiut-o eu despre handmade cand am inceput: ca materialul din care se fac multi dintre cerceii handmade se numeste fimo. De-aici inainte, din respect pentru cei care au muncit pentru a ajunge unde sunt (si pentru ca meseria se fura), mi-am cautat informatiile singura. Internetul e mare si iti da mai tot ce iti trebuie. Trebuie doar sa te intereseze.

Am aflat informatiile de baza, am facut comenzi online, am luat materiale inutile pe care le am si acum, am gresit, am experimentat, am luat-o de la capat si tot asa. Cand am inceput sa pictez pe margele de lut inceputul a fost atat: am vazut o poza cu margelele care stateau la uscat. Am inteles din poza cum se fac, apoi am dat-o in bara (nu aveti idee cate se crapa la inceput) pana am invatat cum si ce fel.

Nu spun ca nu m-ar fi bucurat putin ajutor, nu spun ca nu imi ofer ajutorul cu placere, dar … fetelor, rezultatele se mai obtin si prin munca.

Si, de incheiere: nu confundati furatul meseriei cu copiatul. Furatul meseriei se refera la tehnica, la metode. Modelele, rezultatul, creativitarea trebuie sa fie ale voastre oricum . Eu atat intreb: ce satisfactie ai mai avea daca ai fi apreciat pentru un model copiat integral?

Va las cu unul dintre tablourile de pe cand mergeam la Ilo …

Si cu cel inceput intr-a 9 a si terminat intr-a 11 a …

Facute la comanda pentru a fi purtate la o rochie de bal neagra din organza de catre o domnita frumoasa si focoasa pe care o asteptam cu drag in Bucuresti.

Setul contine un colier care poate fi purtat si ca bratara (mie imi place mai mult cum arata ca bratara :P), cercei cu surub, agrafa de par, brosa si clipsuri … multifunctionale – pot fi purtate ca cercei mai mari, pot fi prinse pe bretelutele rochiei sau prinse pe pantofi (ideea nu imi apartine, dar nu mai stiu unde am intalnit-o). Sunt multe piese intr-un singur set, dar … nu trebuie purtate toate deodata, nu? :)

Le puteti verifica preturile si dimensiunile aici (pentru ce este in stoc)si aici (toate accesoriile).