Glory Box

Eu nu ma innebunesc dupa jucat leapsa pe blog, dar la asta nu rezist si gata :D

O sa va rog sa iertati ca nu ma vedeti in poze cu tricou, dar is singurica acasa si e mai greu sa tin si pisica in brate (la cat e de zvapaiata) si sa fac poza.

Fara alte introduceri va prezint draga mea draga de pisica ce imi tine companie si are grija sa ma inveseleasca, dragaleasca, enerveze si impiedice de cate ori are ocazia :D

Se pare ca ar trebui sa primeasca si voturi, so please do :D (desi cred ca o sa mai dureze pana ajunge si poza ei acolo).

Leapsa merge la toti posesorii de pisici care ma viziteaza :)

Art’Abilitate a fost un eveniment plecat de la o idee a Elenei care a spus la un moment dat ceva foarte frumos. Nu o sa pun si ghilimele pentru ca citarea este aproximativa: media dezvoltarii simturilor fiecarui om este aproximativ egala. Noi, oamenii fara dizabilitati, avem dezvoltate simturile oarecum in mod egal. O persoana cu o dezabilitate oarecare va compensa sub-dezvoltarea unui simt x, supra-dezvoltand un altul.

Mai pe romaneste sau ca exemplu: cei care nu mai vad compenseaza prin reorientarea energiei catre supra-dezvoltarea auzului, pipaitului, mirosului, echilibrului.

Ei, pornind de aici si pornind de la marginalizarea persoanelor cu dizabilitati, Art’Abilitate a vrut sa fie un targ la care oameni ca noi, cu oameni cu dizabilitati sa fie adusi in acelasi loc si sa fie tratati egal. Arta noastra si arta lor oferite spre cumparare trecatorilor si vizitatorilor nostri in Parcul Plumbuita. Eu zic ca a reusit foarte bine.

Eu m-am simtit foarte bine, ma declar deja dependenta de targuri :D , de interactiunea fetele, este extrem de amuzant, am facut niste arsuri solare teribile (dar nu conteaza) si m-am bucurat ca m-au vizitat cateva persoane care mi-au spus ca imi urmaresc blogul (carora le multumesc din suflet).

Nu am facut foarte multe poze, iar cele pe care le-am facut n-au iesit grozave pentru ca le-am facut in graba. Pacat, unele dintre ele cu o incadrare mai buna ar fi putut fi chiar faine de tot. Iata :)

Promit o viitoare postare si despre Art’Abilitate, dar deocamdata va las in compania ultimelor 2 creatii :)

El este Toma si este absolut adorabil. L-am alergat cu aparatul de fotografiat prin parc saptamana trecuta, apoi m-am straduit cat am putut de bine sa ii surpind mutrisoara dulce in portret. Sper ca am reusit :)

In continuare va prezint pisica uriasa :) O brosa de 7×4 cm pe care am facut-o cu mult drag pentru Leti si pentru care voi primi la schimb aceasta minunatie. Mie mi se pare adorabila si m-am despartit teribil de greu de ea :)

Cu mult drag, pentru o rochie cu alb negru si numai o idee de mov, i-am facut mamei acest set pentru a merge la nunta unor prieteni. Eu, recunosc, i-as fi facut altceva, ca am tot facut trandafiri, dar daca ea a insistat, iata-i :)

Pentru acelasi eveniment, mama baiatului, prietena apropiata a familiei, s-a lasat pe mana mea - urma sa aiba o rochie gri cu negru, dantelata. Pentru ea am facut acest set:

Pentru ca m-am linistit putin - suficient incat sa reusesc chiar sa desenez ieri vreo doua ore - am pregatit si pozele cu ce am mai lucrat din fimo in ultima vreme.

Sa vedem ce avem nou :)

Un set abstract care mi-a dat destul de multa bataie de cap, dar care a iesit foarte frumos (parerea mea :P)

Niste testoase care imi plac mult de tot:

Doua pandantive cat se poate de roz pentru o Marie speciala:

Cerceii Happy Teeth pentru o studenta la Stomatologie :D

Nu a venit inca toamna, dar eu va prezint o pereche de cercelusi si un pandativ strugure:

La cerere, am pus buburuzele pe o frunza de trifoi :) Mie mi se par absolut adorabile :P

Am facut si ursuleti - pentru copilul din voi :D

Inimioare cu surub mici mici mici si pandativ atarnator :D

Primul targ de normalitate sociala - Editia I

Clubul Seniorilor -  Parcul Plumbuita

25 iunie (12:00-18:00) si 26 iunie (10:00-!8:00)

Ce veti gasi aici: obiecte de decor interior, accesorii vestimentare, mic mobilier, felicitari, vase din lut, jucarii, tricouri, papusi si o multime de bijou-uri lucrate din materiale naturale (lut, hartie, textil, lemn, sticla) si in culorile verii si ale veseliei, creatiile expozantilor vor bucura ochiul si sufletul. Tineri artisti cu dizabilitati intelectuale vor expune creatiile lor alaturi de artisti consacrati si debutanti.

Deci, dragilor, joi si vineri stiti unde fugiti de la job. Acuzati o migrena :D

Eu inca sunt in convalescenta :)

Ma bucur ca am scris primul post sub influenta starii, deoarece aseara am fost mult prea obosita sa scriu ceva, iar acum emotia a mai cedat sub influenta starii fizice teribile pe care o am.

Arsura de pe spate este ceva mai grava decat ma asteptam, ma cam dor muschii si asta ma oftica pentru ca imi e dor sa ma urc pe banda si sa alerg pana imi scuip plamanii (da, nu e o exprimare foarte draguta, dar e plastica), ma dor gambele pentru ca de 3 zile am niste carcei foarte durerosi, am degetele amortite de cate noduri am facut zilele trecute si inca ma simt calcata de tren de oboseala.

De ce am descris atat de detaliat starea fizica negativa? Pentru ca, prin contrast, sa va dati seama cat de misto a fost. Pentru ca starea asta nu inseamna absolut nimic, ci doar arata cat de puternica a fost emotia momentului, deoarece emotional ma simt exceptional. Cred ca e si o urma de senzatie masochista de bine, ca si cum fara toata aceasta solicitare rezultatul nu ar fi fost atat de puternic. Stiti povestea: lucrurile mari cer sacrificii :)

In curand revin cu detalii despre urmatorul targ de la finalul acestei saptamani, pana atunci va las sa admirati pozele de la targ :)

Cum a fost prima zi? D-apoi ca prima oara: dureros de placut :P (ioi, ce poante fac la ora asta - iertati, epuizarea este de vina).

Inainte sa cititi mai departe, dati drumul sa cante asta pentru ca eu acusi dansez pe scaun ascultand-o :)

A fost probabil una dintre cele mai epuizante zile din cate am trait. Pe bune, nu exagerez. Dupa o luna de lucru intens cu cate 4 ore dormite pe noapte, am stat o zi in soare, am cam facut insolatie, m-am bronzat ca tractoristii, n-am mancat decat un mar si nici n-am vandut mare lucru.

DAR: am vazut multi multi oameni frumosi, am vazut si mai multe bijuterii superbe lucrate cu multa grija si dedicare, am stat de vorba cu fetele, am facut claca tot cu ele si-am zambit din tot sufletul.

Si cred ca ceva din universul asta mare a simtit bucuria mea intrucat am trait un moment care pentru cateva secunde mi-a rapit respiratia.

Dupa-amiaza, destul de tarziu, un fluture mare, foarte colorat, s-a oprit pe unul dintre colierele cu flori. Timp de 10 secunde (poate) i-au tresarit aripile acolo. Nu am reusit sa il fotografiez pentru ca aveam ochii cascati catre el in uimire. Va jur ca a fost unul dintre cele mai frumoase momente pe care le-am trait.

Sunt acolo unde trebuie sa fiu. Sunt fericita.

Va astept si maine si poimaine in Parcul National (cam incepand cu ora 12) si va promit ca va vom incanta.

Cum ma indentificati pe mine? E un panou portocaliu, mare, pe care scrie Glory Box :)

Arata cam asa :P

In ultima vreme simt ca lucrurile mi se intampla pur si simplu. Bineinteles ca lucrurile ni se intampla intotdeauna pur si simplu, numai ca in majoritatea situatiilor incercam sau ne place sa credem ca incercam sa avem o urma de control.

Nu, acum lucrurile mi se intampla. Curg in jurul meu, ma prind la mijloc, intru in joc si parca, in acelasi timp, stau pe margine si ma uit din afara. Ma lasa cu aceeasi stare de fascinatie si de calm despre care vorbeam si in postarea anterioara.

E ca si cum, eu, cea din mijlocul lucrurilor, sunt prinsa intr-o transa din care nu ma pot sustrage. E ceva aproape ritualic, ca un joc al ielelelor. Si tot eu, cea de pe margine, raman vrajita privindu-l.

E ca si cum propriile actiuni nu imi apartin si, in acelasi timp, simt ca niciodata nu mi-am mai apartinut atat de mult ca acum.

In ultima vreme am tot fost surprinsa de oameni. Din pacate nu numai in mod placut, dar acest aspect este absolut lipsit de importanta.

De fapt, nu stiu exact cum sa scriu post-ul asta. Dar in momentul asta am o stare de admiratie pentru oameni. Pentru cat putem fi de diferiti si pentru felul in care mai putem fi surprinsi dupa ce am trecut prin n experiente care ne-au dat multe lectii importante.

Senzatia este ca fiecare an imi mai aduce cateva lectii invatate si cu fiecare an ma simt mai calma, mai calda si mai fericita pentru simplul fapt ca exist. Pe masura ce trec anii invat tot mai bine sa las raul sa treaca pe langa mine, sa iau lucrurile cum vin si sa ma bucur de toate lucrurile mici care ma fac sa zambesc, care imi umplu sufletul de caldura.

Ma uit catre mine si observ cum situatiile stresante ma afecteaza pe termen tot mai scurt, vad cat sunt de dispusa sa le las sa treaca. Normal ca cedez, ca obosesc, ca am perioade in care ma simt deprimata, dar ceva s-a schimbat esential. Ieri lucrasem o zi intreaga, dormisem putin, aveam nevoie de o pauza si de odihna. Apoi am inceput sa lucrez niste buburuze mici mici de tot (pe care nu am apucat sa le fotografiez), cat o buburuza in dimensiune naturata. Si tot incurcandu-mi degetele in ele (pentru ca nu e tocmai usor sa le faci la dimensiunea aceea) mi-am dat seama ca am devenit foarte foarte vesela. Lucram la ele, le scapam, le mai adaugam un detaliu si imi venea sa rad in hohote de dragalasenia lor.

Alaturi de asta, asa cum spuneam si la inceput, cu ajutorul unor prieteni redescopar oamenii. Suntem fascinanti. Suntem frumosi. Cu tot raul care exista totusi in noi, suntem frumosi.