Glory Box

Prea multe nu stiu sa va povestesc despre acest colier. Doar ca mi-a placut mult pandantivul cand l-am vazut in magazin. Si ca am uitat sa intreb din ce este facut. Am urmatoarele variante: sticla, os si piatra. Poata clarificati voi daca va seamana a ceva.

I-am adaugat alte margelute, accesorii metalice si nodulete si a iesit acest colier care mie imi place si mai mult. Daca il vrea cineva sa spuna repede pana nu ma hotarasc sa-l pastrez pentru mine :P

Lungime colier: 75 cm
Diametru pandantiv: 5.5 cm
Pret: 20 lei

Andrei a vrut sa ii faca proaspetei si dragei sale sotii un cadou aniversar deosebit asa ca si-a pus increderea in mine pentru un portret de cuplu, un colier si cercelusi pe masura.

Ce pot sa va spun este ca m-a pus in dificultate. Pentru ca vroia sa fie cat mai mare. Adica nu A4 cum eram eu obisnuita. Am facut 50/70 cm … nu stiu exact cat inseamna in A-uri :D

Reactia lui Andrei (si din cate mi-a transmis mai tarziu si a doamnei sale) a fost mai mult decat pozitiva, asa ca am rasuflat usurata :)

Mai greu a fost sa ajunga la ei (adica in Anglia) pentru ca DHL sau altele asemenea ar fi luat si pielea de pe om, iar a trimite un colet in afara tarii pentru Posta Romana este un adevarat travaliu (am completat un formular foarte pretios in 6 copii si mi s-a transmis ca daca gresesc nu mai primesc altu’). Am stat cu inima stransa si la un moment dat chiar fara speranta, dar in final a ajuns cu bine.

De data asta am avut si inspiratia de a fotografia portretul in etapele creatiei (ca de scanat era mai creu la asa dimensiune).

In prima faza trasez contururile – aici e partea aia cu asezare in pagina, trasat linii de ghidare, facut masuratori, refacut masuratori si tot asa. Fotografia este foarte urata pentru ca am marit contrastul foarte mult.

Daca va asteptati sa urmeze faza 2 …. e mai greu. Eu lucrez relativ haotic si dupa chef, desi in mod normal desenez prima data ochii (my favorite part). Va las pe voi sa vedeti cum am continuat aici, iar la final gasiti si o poza cu colierul doamnei.

A trecut si perioada pe care am alocat-o relaxarii si ma asteapta un octombrie foarte foarte plin.

Sa va povestesc putin cum a fost.

Am inceput intai cu cateva zile de relaxare chiar in Bucuresti, zile in care, ce-i drept, am trisat putin si am mai lucrat.

Am continuat apoi cu cateva zile la Brasov la ai mei socri. Si aici am trisat putin cu lucrul, dar am adaugat relaxare in hamac, lectura si si! tras cu arcul (nu, mie nu mi-a facut nimeni poze, dar va arat doi arcasi zelosi):

Mi-am vizitat apoi parintii si da, si aici am trisat si am lucrat, dar am facut-o in atelierul de croitorie al mamei, alaturi de ea si bunica. Din pacate de data asta nu am avut inspiratia sa fac si poze.

Iar de final – si ceea ce a facut aceasta vacanta sa se incheie minunat – am fost 4 zile in Bucegi. Vremea a fost de partea noastra, am parcurs 45 de km de trasee montane pana in a treia zi la pranz, ne-am bucurat de o liniste absolut asurzitoare si de o singuratate aproape desavarsita, deoarece se pare ca sunt tot mai putin muntomani, ne-am incarcat bateriile la maxim (desi durerile de picioare si spate ne-ar contrazice) si ne-am intors si cu niste poze grozave ca sa demonstram contrariul celor care au uitat ce tara grozava avem si celor care cred ca Bucegii sunt plictisitori.

De maine … la treaba :)

Enjoy!

Pentru curiosi: am fost cazati la Cabana “Piatra Arsa”, 50 lei de persoana pe noapte (in afara sezonului) si unde se poate manca binisor, iar traseele au fost:

• Busteni – Jepii Mici – Caraiman – Piatra Arsa
• Piatra Arsa – Babele – Vf. Omul si inapoi la cabana
• Piatra Arsa – Pestera si inapoi la cabana
• Piatra Arsa – Jepii Mari – Busteni

Dragilor,

Am sa va mai amintesc eu pe parcurs (si-am sa am grija sa nu uitati), dar o atentionare nu strica :) Prin urmare pe 17-18 octombrie, va astept la Green Fair.

In cazul in care credeti ca m-am tinut total departe de lucru, ei bine, va inselati.

Iata o parte din lucrusoarele facute. Mai am de pozat si alte modele, iar altele au fost daruite inainte de a fi pozate.

Imi pare rau ca nu va scriu povesti cum fac de obicei pentru ca sunt comenzi speciale si au povestioare dragute, dar am de facut bajele pentru plecarea la munte de maine. Iei! :D

Pe 10-11 octombrie va astept la targul organizat de I Love Handmade.

Un loc de desfasurare mai bun ma indoiesc ca exista, asa ca nu aveti nici o scuza din aceasta categorie. Targul se va desfasura la Muzeul de Istorie al Municipiului Bucuresti, adica Palatul Sutu, adica exact la ierirea de la metrou de la universitate si vom fi acolo intre orele 10-20.00, asa ca nici de ora nu va puteti plange.

La acestea mai adaugati si premii puse la cale de organizatori, precum si prezenta multor artizani priceputi si veti intelege ca nu puteti lipsi :)

Va prezint si afisul targului si va astept!

Nici nu se racise bine articolui lui Adi Soare despre abilitatile pe care trebuie sa le aiba o femeie in bucatarie ca, in timp ce savuram minunata scriitura a domnului Salman Rushdie din “The Enchantress of Florence”, dau peste un paragraf care pe langa fermecarea de netagaduit, mi-a starnit rasul. Am sa il redau mai jos, asa cum l-am citit (imi cer scuze fata de cei ce nu se inteleg cu limba lui Shakespeare, dar sunt suficient de modesta incat sa nu ma apuc chiar eu de tradus).

Iata, deci, ce trebuie sa stie sa faca o femeie pentru a … multumi un barbat:

“For a woman to please a man,” the emperor said, “it is necessary that she be able to sing. She should know how to play musical instruments, and dance, and do all three things together when requested: singing, dancing and piping on a flute or fiddling a tune upon a string”. She should write well, be adept in the giving of tattoos, and be prepared to receive them in whatsoever place the man should desire. She should know how to speak the language of flowers when decorating beds or couches, or event when decorating the ground” [...]

[...] Silently, slowly, like mind-creatures in a dream, the concubines circled and swayed. They stirred the air around the emperor into a magic soup flavored with the spices of arousal. There was no hurry. The emperor ruled over everything. Time itself could be stretched and paused. There was all the time in the world.

” In the arts of staining, dyeing, coloring, and painting her teeth, her clothes, her nails, and her body a woman should be beyond compare,” the emperor said, his speech now sluggish with lust. Wine was brought in golden glass pitchers and he drank in large, unwise gulps. A pipe was brought forward and then there was opium smoke in his pupils. The concubines were closer now, circling inward, their bodies beginning to brush those of the emperor and his guest. In the emperor’s company, one was emperor for a day. His privileges became yours as well. ” A woman should know how to play music on glasses filled to different heights, with liquids of various sorts,” said the emperor, slurring his words. “She should be able to fix stained glass into a floor. She should know how to make, trim, and hang a picture; how to fashion a necklace, a rosary, a garland or a wreath; or how to store or gather water in an aqueduct or tank. She should know about scents. And about ornament for the ear. And she should be able to act, and to lay on theatrical shows, and she should be quick and sure in her hands and be able to cook and make lemonade or sherbet, and wear jewels, and bind a man’s turban. And she should, of course, know magic. A woman who knows these few things is almost the equal of any ignorant brute of a man.”

Simplu, nu?

Va prezint inca una dintre comenzile speciale: brosa si cercelusi cu arici.

Din pacate, aricelul acela 3D, foarte simpatic si fooooarte migalos s-a dovedit a fi si foarte sensibilos si a reusit sa ramana fara cativa tepi pana sa ajunga la Alexandra (noua lor stapana). Eu am vrut sa nu i-l mai dau, dar ea a preferat sa il ia asa ranit cum era :)

Concediul? Ce e cu concediul?!?!

Dragilor, sunt extrem de obosita. Atat de obosita cum nu cred c-am mai fost. Pericolul cu a face ce iti place este ca nu stii cand sa te opresti. Nu iti dai seama cand propriul organism incepe sa ceara odihna si tragi si mai tare.

Ei, al meu a cam cedat. Asa ca ii voi acorda 2 saptamni de concediu. Voi mai lucra doar comenzile primite inainte de data de azi, iar apoi ne vom reintalni la targuri la inceputul lui octombrie, intai la o noua editie “The Clothes Next Door” apoi la “I love Handmade”.

Cu bine! :)

A fost un targ frumos, cu o vreme putin racoroasa – cat sa ne aminteasca de venirea toamnei – cu vizitatori multi in prima zi si cam putini in cea de-a doua, cu un pui de om caruia i-a iesit un dintisor si un caine batran si cam galagios, cu acorduri de chitara pe trotuar si multi oameni frumosi.

Oferta de pe masa:

Coltisorul cu pandantive si cercei:

Un nou colier lucrat la targ:

Ursitoarele, trubadurul si altele asemenea :)

Am primit cu cateva saptamani in urma o comanda provocatoare. O comanda cu semnificatie. Speciala, ce mai.

Irina, ale carei comenzi au fost de fiecare data interesante, s-a hotarat ca de data asta sa imi testeze pe bune abilitatile. Si m-a rugat sa ii fac cercei cu Sf. Irina Ateniana.

Vreo 2 saptamani nici n-am avut curaj sa ma gandesc la ei pentru habar n-aveam cum aveam sa ii fac. La final mi-am luat inima in dinti si m-am pus pe gandit. Singura solutie “valabila” parea sa ii fac o matrita. Am incercat sa schitez desenul si mi-am dat seama ca nivelul de detaliu, cu resursele mele, nu imi vor permite sa fac niste cercelusi de o dimensiune rezonabila cu imaginea respectiva.

Asa ca am cazut de acord cu Irina sa ii fac un medalion mai mare plus niste banuti aurii ca cercei. Si m-am pus pe treaba :) Am eliminat cateva detalii, dar m-am straduit sa respect pe cat posibil modelul de baza. Intrumentele au fost: fimo, o scobitoare si un bold (like a pro, baby :P)

Imi pare rau ca nu am pozat si etapele intermediare. Iata matrita:

De aici lucrurile au mers destul de simplu. Am obtinut medalionul folosind matrita, iar cerceii au detaliu din matrita. Le-am dat bine cu pudra aurie, le-am copt, le-am zgariat bine pentru a le dat un aspect de vechi, am mai dat cu putina pudra aurie ca sa invechesc si zgarieturile, iar in final le-am lacuit.

Et voila!