Glory Box

Mda, a venit momentul ala. Ala in care te uiti inapoi la anul ce-a trecut. N-as putea spune ca imi sta in fire sa fac asta. De obicei la mine privitul in urma se face involuntar si pe bucati.

Si scotoceam pe blogul vechi postarile de final de an si m-am impiedicat de asta. Ca sa vezi, cine-ar fi crezut …

Si voiam sa scriu un articol lung in care sa povestesc mai tot ce am facut in 2009, sa va povesteesc cat a fost de neasteptat si de nebunesc, cum mi s-a intors toata lumea pe dos intr-un mod total neasteptat, cum … cum …

Dar ce mai e de spus cand, citind articolul de mai sus, mi-am dat seama ca sunt in locul de care imi era dor in decembrie anul trecut.

De fapt, Andreea, Glory Box a facut un an de bijuterit. Si e fericita.

Prima pereche de cercei …

Si un colier facut azi pentru o prietena creata si draga …

Nu puteam sa iau drumul Calarasiului (pentru o zi jumate) fara sa va urez de Craciun :)

Dar cum sunt foarte nepriceputa la facut urari va las sa va bucurati putin ochisorii cu bijuterioarele cu specific de Craciun (pe care am uitat sa vi le arat separat).

O parte din ele inca mai sunt disponibile, asa ca daca doriti un cadou intarziat maine seara voi fi inapoi in Bucuresti. Mai sunt si cateva borese asemanatoare si cercelusi stelute pe auriu.

De asemenea, ultimele comenzi precum si cativa prieteni alesi pe spranceana :P au primit in saptamana ce a trecut un mic cadou de la mine. Si anume o pereche de astfel de cercelusi:

Pentru ca imi plac mult mult de tot am sa pastrez o pereche si pentru mine, dar mai am 2 perechi de daruit. Doreste cineva?

Craciun fericit!

Later edit: s-au daruit cercelusii gri cu fulg de nea :)

Pe Katala l-am cunoscut cand aveam vreo 17 ani si pierdeam nopti intregi pe mirc si mi-a fost multa vreme cel mai apropiat prieten. In timp l-am cunoscut si pe viu si tot cam pe-atunci i-am cunoscut si familia. Ma chema in Bucuresti cand se aduna lumea la cantari pe te miri unde si cel mai la indemana imi era sa dorm la el.

Acum nu vreau sa jignesc nici un bucurestean, ca doar de 3 ani jumate stau si eu pe-aici si am invatat sa iubesc orasul asta, dar familia lui n-avea nici o legatura cu familiile de bucuresteni pe care le cunoscusem pana atunci. Erau calzi, prietenosi si m-au primit la ei de parca taman adoptasera un copil. A existat o naturalete extraordinara in felul in care am devenit de-a casei, desi nu mergeam chiar atat de des.

Ce trebuie sa va mai povestesc este faptul ca familia lui Kata era formata din Kata :), mama, tata, Dede si … Kimi :) Kimi era o catelusa soricar (sper ca am nimerit bine), deja de ani buni in familie si care, din observatiile mele, nu era un animal de casa, ci un membru al familiei. Nu era extra rasfatata sau pusa la colt cum fac eu cu matza mea, ci tratata efectiv ca un membru al familiei. Si ea se purta ca atare. Mi se parea ca avea o seriozitatea si o demnitate grozava, iar cand am inceput sa vin pe-acolo cred ca a fost singura care m-a masurat din priviri si m-a intrebat ce tot caut pe-acolo :)

Acum au trecut anii si am aflat cu tristete ca anul acesta Kimi a plecat din familia Florescu, iar plecarea ei a durut tare, tare de tot. Nici nu avea cum sa fie altfel.

Dede m-a rugat sa o desenez. A fost ceva nou pentru mine, dar am desenat cu drag si cu multe amintiri faine in suflet.

Va povesteam ieri ca m-am intors cu niste bijuterii absolut minunate de la Sibiu. Si care nu sunt facute de mine :D

Hmm … dilema. Despre care scriu intai sa nu fie cu suparare :P Alfabetic? :D

Deeeeeeci, pisicile! Nu stiu cum sa spun altfel decat: PISICILE! Adica cele pe care mi le-a facut Daciana si care sunt absolut divine si presupun ca e clar ca nu le mai dau jos de cand le-am primit si ca deja au primit o gramada de complimente si ca sunt mandra de ele de pocnesc :D Iata!

Si de la Leti, eeeeeei, Leti face ceva grozav: se lupta cu un material care pare greu de manuit elegant si pe care, dupa ce ca sunt eu innebunita dupa cupru, l-a mai si combinat cu turcoaze. Am picat instant in cap, dar le-am dat tarcoale o zi jumate pana am avut curaj sa mi le insusesc :D Apoi a inceput dixtractia pentru ca bratara ZDRANGANE! Sunt ca un copil cu jucarie sau ca o matza cu clopotel (alegeti varianta potrivita) pentru ca dau din mana non stop cand le port :D Poftiti de priviti:

Daca va tenteaza ceva din ce-ati vazut pe Daciana o gasiti la http://dacianadax.wordpress.com/, iar pe Leti la www.bijuteriiwhatelse.blogspot.com

D-apoi am fost la targuri, nu v-am zis ca merg? :P

A fost intai Targul de Handmade ASID care a fost foarte reusit, iar daca n-am fi tremurat de frig si curent ar fi fost chiar minunat. Dar am tinut termosurile aproape (inventatorul lor a primit o gramada de binecuvantari :P), hainele groase si aprecierile vizitatorilor si-am dus treaba la capat cu veselie.

Am si cateva poze :)

A venit apoi Merry Bazart de la Sibiu. Vizitatori am avut putini (din pacate) si pe alocuri moral picat, dar le-am cunoscut mai bine pe Daciana si Leti (si Tudor), care au dat o savoare delicioasa experientei, iar maine dupa o sedinta foto cum se cuvine am sa va arat si cu ce minunatii m-am intors de la ele.

Am adaugat multe mese la Bufnita (cred ca e singurul loc in care gramajul din meniu nu e respectat pe plus in farfurie - am senzatia ca portile sunt minim duble fata de ce vezi in meniu), castane coapte si o seara cu mult vin rosu (absolut delicios) si Karaoke (nu, noi n-am cantat, spargeam paharele si era pacat de ele :D) in Imperium si scurta noastra plimbare pana la Sibiu a fost exact ce aveam nevoie.

Pozele :D

Ajunsi acasa ne-am impiedicat inca de la usa de acest exemplar torcator si rasfatat :)

Monica a comandat colier-ul acesta pe negru si … a iesit “Paint it Black” sau cel putin numai Rolling Stones imi suna in minte de cand l-am incheiat.

Si pentru ca mi-a placut mult cu mi-a iesit cutiuta vintage, am zis sa o transform intr-o mini colectie (or sa mai vina si alte modele).

Enjoy!

Colier “Paint it Black” - 45 lei

Colier “Vintage” - 35 lei

Cercei - 15 lei

Rama foto - 25 lei

Si pentru ca ieri am fost trasa de maneca referitor la lipsa de pe blog (fapt care m-a bucurat sincer), sa revenim in forta. Azi va promit (nah, acum daca am promis, am promis) 3 articole noi (inclusiv asta :D).

Si o sa incep prin a ma lauda cu un nou interviu :)

Echipa am doar 18 ani a considerat ca sunt … hmm … speciala (no, I’m not stupid, I’m special :D scuzati glumele proaste, dar ma bucur mult de interviu) si prin intermediul Malinei (care are 14 ani! si de care am prins drag instant) si al lui Ariel (si de el am prins drag, dar mai de mult, dar nu-i spuneti ca se da baiat serios, pastram secretul, da?) am ajuns si la ei pe site. Ma gasiti aici :)

Trecand peste interviu, mi se pare grozav ce fac ei cu/pe amdoar18ani.ro. Mult succes si de-acum inainte!

Off, atata m-am gandit la cat de frumos am sa scriu eu despre cum draga de Alinuta a fost printre primele persoane care m-au incurajat in ale handmade-ului si printre foarte foarte putinele persoane care m-au sustinut si ma sustin si in perioade mai bune si in alea negre, incat acum cand imi trag nasul de raceala si ochii de oboseala, nu mai gasesc cuvintele …

Ma bazez pe faptul ca ea stie cat imi e de draga si o imbratisez strans strans di tot!

Si acum ca am terminat introducerea voiam de fapt sa va spun ca, tot pazindu-ma pe mine in ale handmade-ului (asistat la procesul … creatiei, stat cate o zi intreaga la targuri, adus vin si mascota in zilele reci, incurajat pana la epuizare :D), Alinuta s-a hotarat sa scrie despre aceasta minunata lume. Si m-a inclus si pe mine in povestea ei :)

Multumesc mult, Alinus-micut-dragut! :D >:D<

PS: articolul il gasiti pe site-ul Medicina Naturista, adicatelea aici (click!) :D

Pe Alexandra am cunoscut-o la unul dintre targurile Green Fair cand a luat de la mine acest colier, desi nu era innebunita dupa snur (nah, ca am spus-o pe blog :D). Mi-a povestit cu urmatoarea ocazie ca pana la urma e chiar ok, nu tine rece ca metalul :)

A venit apoi la un alt targ, i-a placut o rama foto, dar era prea mica. Apoi am pictat o alta pe dimensiunile ideale care spune ea ca s-a potrivit perfect in casa ei :)

In urma cu cateva saptamani mi-a dat comanda de 2 rame deosebite, care trebuiau personalizate in functie de fotografia care urma sa fie inramata.

O rama cu o fotografie de la Voronet …

Si o rama foto care va gazdui o fotografie alb-negru de la o petrecere vintage-retro :)

Ei i-au placut :) Sper ca si voua.

Ca si data trecuta targul a fost grozav!

Creatii au fost nemaiponenite si nemainumarate, vizitatori din plin, iar Andra si Razvan minunati. Frigul l-am invins cu topaieli, voie buna, haine groase, cafele si ceaiuri (de la tonomat) si-o idee de  vin fiert de la prieteni (care stiu de ce) :D

Poze s-au facut dar au iesit cam prost. Asa ca eu va las doar cu panoul meu in prima dimineata a targului si va invit sa vedeti mai multe poze aici.

Acum ma intorc la treaba pentru ca de maine dimineata va astept in pasajul de la Universitate la targul ASID!