Kimi

, , , 11 Comments

Pe Katala l-am cunoscut cand aveam vreo 17 ani si pierdeam nopti intregi pe mirc si mi-a fost multa vreme cel mai apropiat prieten. In timp l-am cunoscut si pe viu si tot cam pe-atunci i-am cunoscut si familia. Ma chema in Bucuresti cand se aduna lumea la cantari pe te miri unde si cel mai la indemana imi era sa dorm la el.

Acum nu vreau sa jignesc nici un bucurestean, ca doar de 3 ani jumate stau si eu pe-aici si am invatat sa iubesc orasul asta, dar familia lui n-avea nici o legatura cu familiile de bucuresteni pe care le cunoscusem pana atunci. Erau calzi, prietenosi si m-au primit la ei de parca taman adoptasera un copil. A existat o naturalete extraordinara in felul in care am devenit de-a casei, desi nu mergeam chiar atat de des.

Ce trebuie sa va mai povestesc este faptul ca familia lui Kata era formata din Kata :), mama, tata, Dede si … Kimi :) Kimi era o catelusa soricar (sper ca am nimerit bine), deja de ani buni in familie si care, din observatiile mele, nu era un animal de casa, ci un membru al familiei. Nu era extra rasfatata sau pusa la colt cum fac eu cu matza mea, ci tratata efectiv ca un membru al familiei. Si ea se purta ca atare. Mi se parea ca avea o seriozitatea si o demnitate grozava, iar cand am inceput sa vin pe-acolo cred ca a fost singura care m-a masurat din priviri si m-a intrebat ce tot caut pe-acolo :)

Acum au trecut anii si am aflat cu tristete ca anul acesta Kimi a plecat din familia Florescu, iar plecarea ei a durut tare, tare de tot. Nici nu avea cum sa fie altfel.

Dede m-a rugat sa o desenez. A fost ceva nou pentru mine, dar am desenat cu drag si cu multe amintiri faine in suflet.

Kimi