Nu mai sunt la AFI Cotroceni.
Le cam promisesem fetelor ca de data asta o sa las diplomatia deoparte si am sa povestesc acid cum a fost la targul de la AFI Cotroceni. Nu stiu daca o sa imi reuseasca intrucat la foarte putin timp dupa enervarea initiala (manifestata cu incruntare, fum scos pe urechi si o fraza spusa cu ton apasat) am intrat intr-o stare amestecata de relaxare/nepasare/amuzament si nu prea am mai iesit din ea. Ma intreb daca asta spune inca o data ceva despre faptul ca ma apropii tot mai mult de starea aia “a la Fight Club” care vorbeste despre “the ability to let that which does not matter truly slide”. Vedeti, d-aia e genial filmul ala :D
Pe scurt: organizarea a lipsit cu desavarsire, la fel si respectul pentru omul pe care l-ai invitat acolo (adica pentru noi, expozantii, ca nu ne-am dus de capul nostru, nici n-am dat buzna peste ei, ci am fost invitati), chiar daca a fost un targ gratuit, desi Mall-ul a fost plin, in coltul in care fusesem aruncati noi nu venea nimeni pentru ca nu exista nici un afis pe nicaieri (asa-zisii fluturasi care era niste foi de hartie oribile xeroxate alb-negru nu cred ca au facut diferenta), iar cei care totusi ajungeau cautau probabil cu disperare o stanta “de firma” ca doar nu erau sa isi ia niste no-name-uri din Mall.
Asa ca am decis ca de azi sa revin la confortul propriei case, sa lucrez comenzile pentru voi deoarece sunteti muuult mai importanti pentru mine decat pitzipoancele de mall si apoi sa incep deja creatia de bijuuri pentru apropiatele sarbatori (si anume Sf. Valentin si 1-8 Martie).
Si ca sa incheiem intr-un ton vesel, va las cu un colier din setul inimoaselor, de data asta cu inima de onix si margelute si ele la fel de inimoase.
Enjoy and stay tuned – vin multe lucrusoare noi :)
18/01/2010 @ 1:16 pm
Nu ai zis nimic de maimutele alea? :))
18/01/2010 @ 1:22 pm
N-am zis nimic de multe …
Deci, da: erau niste maimute, pe senzori, de cate ori trecea cineva pe langa ele incepeau sa chiraie ca toate animalele junglei. Si apartineau unei tanti cu niste perne oribile de Europa ca re ne-a dat afara din standul nostru mare si frumos ca sa-si puna ea pernele si maimutele si pe noi (care eram 4) ne-au inghesuit intr-un stand urat si acoperit de un stalp de nu ne gaseau nici cunoscutii.
Gata, am zis :D
18/01/2010 @ 4:40 pm
Nu e nici prima nici ultima oara cand ni se intampla din’astea. Ar trebui sa luam atitudine. Dar stii cum se spune:
Succesul inseamna a continua cand ceilalti renunta!
18/01/2010 @ 4:49 pm
Ce-mi place cand primesc comentarii de la persoane pe care nu m-as astepta sa le gasesc pe la mine :)
Sunt sigura ca si tu si trupa ati trecut prin experiente mai putin placute … dar da, continuam, continuam :)
Si ma gandesc ca n-am ajuns sa va aud cantand desi te stiu (virtual, ce-i drept) din tinereti si aveti si-un calarasean cam din generatie cu mine in trupa. Ar fi cazul sa vin, nu? :P
19/01/2010 @ 7:32 pm
oare ce-o face aia care platesc chirie in zona aia ? :)) oricum, a fost o experienta minunata la targ
19/01/2010 @ 7:42 pm
Bai … m-am intrebat si eu si sunt destul de sigura ca or sa existe fraieri care sa plateasca.
Oricum, multumesc pt nr. de tel, sun cat de curand si “p.s” tocmai am aflat de un targ nou, in club Jaya. Daca nu stiai si te tenteaza, da un semn pe mail-ul de la contact :D