Delirul de luni dupa-amiaza.

Suntem suma tuturor celor ce n-au trecut prin viata intr-o masura mai mica sau mai mare. A parintilor, a mediului, a educatorilor si profesorilor nostri, a celor ce ne-au iubit si pe care i-am iubit, a cartilor citite, a depresiilor si bucuriilor, suntem nenumarate particule inghesuite intr-un singur trup, intr-un singur suflet.

Dar suntem mai cu seama suma tuturor celor ce ne-au strans in brate cand ne pregateam sa ne aruncam in gol. A tuturor celor ce ne-au prins de mana cand pluteam in deriva.

Si mai ales, dar mai ales, a celor ce ne iubesc, ne doresc si ne stau alaturi cand suntem slabi.

La final suntem noi, drepti, privindu-ne in oglinda. Am luat de la toti si cu siguranta suntem inclusi in altii. Ii vezi cand te privesti in ochi? Cat iti mai apartii?