Zilele trecute mergeam pe aleea principala ce duce spre plaja cand observ un pusti de vreo 10-12 ani (cu parintii langa el, bineinteles) cum desface ambalajul unui pistol cu apa si il arunca pe jos. Fiind foarte aproape, exact cand ambalajul pica pe jos, la piciorul lui, ma aplec, il ridic si merg mai departe fara sa spun nimic. Din spate aud strigatele isterizate ale mamei: “de ce faci, draga, mizerie pe jos?” Sa mai spun ca o educatie adecvata ar fi rezolvat problema dinainte si n-ar fi fost nevoie ca eu sa adun gunoiul pustiului?

Tot zilele trecute mi-am amintit ca Raluca, una dintre fetele cu care ma intalnesc mai pe la toate targurile, recicleaza sticlute pe care le decoreaza foarte frumos cu servetel si acril. Poi … daca tot suntem in Vama si tot vrem s-o salvam, ce-ar fi sa reciclam?

Asa ca alaturi de o noua cutiuta lucrata cu lacul de crapare (pentru care da, am facut o noua pasine :D) si cu servetel, am decorat o sticluta in care a fost nectar si am transformata intr-o vaza foarte faina, as zice eu :D

Ce ziceti?

Iar de incheiere, cateva brose si-o bentita cu flori :)

Le puteti verifica disponibilitatea aici (pentru ce este in stoc)si aici (toate accesoriile).

Pentru ca rochitele facute de mama s-au vandut foarte bine in Vama (imi pare rau ca nu am apucat sa le pozez si sa vi le arat pe toate) am sunat degraba la Calarasi si am pus-o pe mama, bunica si intreg atelierul din nou la treaba :)

De data asta le-am pozat imediat ce au ajuns ca sa vi le pot arata si voua pe toate.

Ca materiale sunt lucrate din bumbac, batist si vascoza, iar ca marimi sunt … oarecum universale potrivindu-se unor persoane care poarta intre 40-48. Este posibil sa fie nevoie de modificarea lungimii – scurtarea se poate realiza la comanda.

Enjoy!

Le puteti verifica disponibilitatea si preturile aici (pentru toate hainutele).

Marea m-a facut sa descopar turcoazele luate acum mult timp, chiar cand mi-am cumparat primele materiale pentru bijuterii. Imi amintesc ca au fost scumpe si n-am inteles foarte bine atunci de ce, apoi experienta m-a invatat ca turcoazele sunt usor de inlocuit cu howlit-ul care este o imitatie ceva mai ieftina si mai albastra … sau cam asa ceva :D

Ei, bine, le tineam intr-o cutituta parca neindraznind sa ma apropii de ele, de turcoazele adevarate … iata ca la malul marii le-a venit randul. Unde altundeva?

Iar de incheiere … se poarta navy, nu?

Le puteti verifica disponibilitatea si preturile aici (pentru ce este in stoc) si aici (toate accesoriile).

Mi se pare fascinant cum te transforma Vama, marea, nisipul … cum te rapesc si te fac a lor.

In primele zile ma deranja parul incalcit si plin de sare, imi simteam mereu pielea murdara, talpile ma cam ardeau de la fierbinteala nisispului, apa parca era mereu putin cam rece, iar scoicile ma zgariau. Acum toate au intrat intr-un firesc primar, nu sunt deloc deranjante ci sunt acolo de parca asa ar fi fost de cand e lumea. In plus, pielea capata nuante de pamant pe zi ce trece. E minunat.

Va las cu cateva coliere carora le-a crapat pielea de prea mult soare :)

Le puteti verifica disponibilitatea si preturile aici (pentru ce este in stoc) si aici (toate accesoriile).

Am fugit repede-repede de la casuta doar sa va las cateva noutati :)

Rochite, o ie de in, centuri/brauri late, sacose lucrate la mama apoi decorate de mine (pictate sau cu tehnica servetelului) si-o cutiuta … elfeasca :) Daca va face ceva cu ochiul, dati un semn si le pun deoparte sau dau o fuga pana in 2 Mai si le trimit (in Vama nu-i Oficiu Postal) - tot am facut eu jogging Vama – 2Mai si inapoi in dimineata asta :P .

Enjoy!

Dragilor,

Va dau un pont bun si, cum spuneam si in postarea anterioara, va detaliez de ce la intoarcere: niciodata, dar niciodata-niciodata sa nu colaborati cu Terra Verde Advertising. Tot atunci o sa am nevoie de ajutorul vostru pentru a face cat mai cunoscuta postarea.

Pana atunci o poveste scurta si un nou rasarit … mai special de data asta :)

In weekend am primit multe multe vizite, mi-am amintit de cat de multi prieteni am si cumva parca au fost toti in Vama, dar trebuie sa recunosc ca cea mai de soi vizita a fost cea a socrilor mei cu ocazia aniversarii socrului meu (da, suntem o familie de raci :D).

Au venit cu clatite, dulceata, zambete largi, sfaturi pretioase si dispozitia de a se trezi si a vedea si ei rasaritul in sunetul Bolero-ului. Lucru pe care l-au facut si pareau ca nu-l regreta deloc :)

Cum aveam un sarbatorit, iar posibilitatea de a lua un cadou potrivit din Vama nu prezenta aspecte variate sau cel putin nu se ofereau variante mai bune decat ce puteam oferi eu, i-am pictat socrului meu (care trebuie sa recunoasteti ca seamana cu Sean Connery :P) o barcuta in rasarit, tinand cont de faptul ca este si mare pescar :)

Pare sa-i fi placut :)

Standul meu vi l-am aratat?

Am multe multe noutati sa va arat, dar imi e dificil tare sa le mult in mediu virtual. Promit sa ma straduiesc totusi :)

Pe curand!

Dragilor,

Se pare ca voi fi mai putin consecventa in postari decat ma asteptam eu. Bateria laptop-ului lui Marius s-a hotarat sa ne lase de tot, iar internet wireless nu exista decat in curtea hotelului, asa ca a gasi si o priza si internet devine destul de aventuros.

La asta adaugam si o surpriza foarte neplacuta din partea organizatorului targului la care suntem, dar despre asta va voi povesti pe larg cand ma intorc, nu vreau sa imi stric dispozitia si in dimineata asta. In orice caz, daca veniti in vizita cautati o singura casuta cu handmade intr-un fund de Vama.

Dar sa lasam toate astea :)

Au inceput sa se adune anii de cand tot merg in Vama, dar cumva, prin nu stiu ce imprejurari, n-am auzit decat povesti despre rasaritul din Vama si Bolero-ul ce se canta de fiecare data cand se naste soarele la Stuf.

De data asta am reusit sa prindem 2 rasarituri in 3 zile :) Si acum imi dau seama ca incerc sa va scriu cat de fain este, cat de magistral se naste soarele in Vama, dar in restaurantul hotelului este agitatie (a fost inchiriat aproape in totalitate de organizatorii si participantii Folk You – da, da, la masa alaturata e Ducu Berti :P), dintr-un televizor se aude agresiv vocea lui Mircea Badea (pe care nu pot sa il sufar), iar Marius e singurel la casuta si as vrea sa ajung si eu langa el.

Prin urmare, iertare, dar am fugit pe plaja :) Va las cu pozele.

Primul contact cu apa …

Rasaritul …

In arta, cred eu, unul dintre elementele care compun o imagine exceptionala este felul in care timpul se suspenda cand o privesti. Fotografiile si picturile redau cel mai frumos aspectul acesta. Privesti si, cumva, realizezi ca acolo, in imaginea, aceea este surprins un secret, ca timpul s-a oprit pentru o fractiune de secunda si l-a ascuns in el. Si-atunci privesti si tot privesti si nu-ti poti lua ochii pentru ca timpul nu mai exista, iar secretul lui te-a prins acolo.

“Persistenta memoriei” a lui Dali spune, cumva, ca timpul este irelevant si se topeste. Si poate ca amintirile sunt subiectul cel mai de vaza al acestei irelevante. Mai mult ar fi inteligent din partea mea sa nu spun, intrucat imi lipsesc cunostintele in domeniu.

Cutiuta a fost pictata la comanda pentru o absolventa de “Istoria Artei” care a avut lucrarea de final dedicata lui Dali – asa ca chiar ar trebui sa inchid gura (sau sa imi leg degetele) inainte sa spun cine stie ce prostii despre ce-a vrut sa transmita artistul, cu tot subiectivismul implicat in perceperea artei cu tot :)

Enjoy!

Ii puteti verifica pretul si dimensiunile aici (pentru ce este in stoc)si aici (toate accesoriile).

Pentru ca se pare ca daca lucrurile rele vin cate trei, alea bune se aduna cate cate vor ele pentru simplu fapt ca nu le opreste nimeni, in ultima vreme s-au tot adunat cate multe bune in jurul meu :P

Unul dintre cele mai faine lucruri este ca tot primesc comenzi speciale. Imi place la nebunie sa le lucrez pentru ca stiu ca vor transmite un mesaj deosebit celui ce le primeste. Un altul este faptul ca a venit momentul plecarii in Vama Veche pentru o luna, adica in perioada 15 iulie-15 august.

Problema este ca cele doua se cam bat cap in cap. Pentru comenzi speciale am nevoie spatiu de lucru, de timp, de o anumita stare mentala si de posibilitatea de a achizitiona materiale noi. Nici unul dintre aceste detalii nu vor fi indeplinite in perioada in care voi fi plecata.

Prin urmare, cu parere de rau, va anunt ca in timpul in care sunt plecata nu ma voi putea ocupa de astfel de comenzi.

O sa incerc sa mentin cat pot de completa si la zi lista de lucrusoare in stoc, am sa va tin la curent cu ce mai lucrez nou – pentru ca voi lucra si acolo – asa ca daca doriti ceva din ce este disponibil, dati un semn si vi trimit prin posta sau vi le pun deoparte pana la intoarcere.

Si cum stateam eu stramb si incercam sa gandesc drept (nu-mi iese prea bine, oboseala, bat-o vina) mi-am mai dat seama de un aspect important: nu v-am povestit nimic despre targ :)

Targul se numeste Beach Bazaar, se va desfasura pe toata perioada verii in Vama Veche si este localizat vis-a-vis de locul in care era la un moment dat Expiratul. Adica aici:

Ne gasiti zilnic acolo intre orele 9-23.00 Dam o bere cui vine si sta la stand in locul nostru cat sa ne balacim si noi in mare :P

Numai bine, am plecat, am intalnire cu marea  :)

Veniti?

Nu pare foarte sugestiv in directia asta, nu? Ei bine, a fost pictat pentru o doamna psiholog. Ce il face sa fie cu dedicatie? Copacul, desigur :)

Sunt convinsa ca multi dintre voi au auzit de “Testul Arborelui”. Este un test simplu – pentru cel care il sustine – tot ce trebuie sa faci este sa desenezi un pom :)

Interpretarea e alta poveste, intrucat manualul de interpretare este reprezentat de o cartulie chiar foarte serioasa – cel putin ca numar de pagini :P Totusi, dupa ce inveti manualul si principiile de baza, devine usoara si interpretarea. Profesorii universitatii pe care am absolvit-o eu nu l-au considerat suficient de interesant incat sa ne ofere macar un demo de interpretare, dar am noroc ca sunt eu curioasa din fire :) Oricum, intrati aici daca vreti sa aflati cate informatii interpretative de baza.

Am ales sa pictez un copac pe tricou pentru ca nu vroiam ca trimiterea la domeniul psihologiei sa fie ostentativa, mai ales ca se poate pica usor in kitsch. De asemenea am vrut sa pastrez un design feminin si care sa se potriveasca si unei persoane mature, altfel desenam o plansa Rorschach :D

Sper ca am primit o interpretare pozitiva, desi vad si mici probleme :P

Enjoy!