Cu picioarele in nisip, salutam rasaritul
Dragilor,
Se pare ca voi fi mai putin consecventa in postari decat ma asteptam eu. Bateria laptop-ului lui Marius s-a hotarat sa ne lase de tot, iar internet wireless nu exista decat in curtea hotelului, asa ca a gasi si o priza si internet devine destul de aventuros.
La asta adaugam si o surpriza foarte neplacuta din partea organizatorului targului la care suntem, dar despre asta va voi povesti pe larg cand ma intorc, nu vreau sa imi stric dispozitia si in dimineata asta. In orice caz, daca veniti in vizita cautati o singura casuta cu handmade intr-un fund de Vama.
Dar sa lasam toate astea :)
Au inceput sa se adune anii de cand tot merg in Vama, dar cumva, prin nu stiu ce imprejurari, n-am auzit decat povesti despre rasaritul din Vama si Bolero-ul ce se canta de fiecare data cand se naste soarele la Stuf.
De data asta am reusit sa prindem 2 rasarituri in 3 zile :) Si acum imi dau seama ca incerc sa va scriu cat de fain este, cat de magistral se naste soarele in Vama, dar in restaurantul hotelului este agitatie (a fost inchiriat aproape in totalitate de organizatorii si participantii Folk You – da, da, la masa alaturata e Ducu Berti :P), dintr-un televizor se aude agresiv vocea lui Mircea Badea (pe care nu pot sa il sufar), iar Marius e singurel la casuta si as vrea sa ajung si eu langa el.
Prin urmare, iertare, dar am fugit pe plaja :) Va las cu pozele.
Primul contact cu apa …
Rasaritul …
19/07/2010 @ 7:11 pm
E foarte frumos rasaritul in pozele tale! Eu n-am fost niciodata la Vama Veche (de fapt experientele mele cu litoralul sunt super-limitate), dar asta e prima data cand parca as merge, sa vad si eu soarele rasarind!
Asa ca fruntea sus, Andreea, the sun always rises!
20/07/2010 @ 8:04 am
Alexandram este si mai frumos in realitare, iar ascultarea Bolero-ului pe fundal – care este pornit in asa fel incat sa isi atinga momentul maxim cand soarele rasare – este minunata.
iti multumesc pentru urare – incercam sa rezolvam problemele – nu credeam ca este posibil ca un organizator sa isi bata joc in felul asta de un expozant cu care a respectat un contract.
20/07/2010 @ 11:48 am
Minunate pozele. Inca am in urechi ropotul de aplauze si de strigate de Duminica dimineata cand soarele, in ciuda norilor, a facut el ce-a facut si ne-a oferit un frumos spectacol. Inca ma simt ca acolo :D
20/07/2010 @ 1:39 pm
e tare tare frumos… ma bucur mult pentru clipele astea pe care le ai. chiar imi faci dor… take good care, girlie!
cu bine,
Cris
21/07/2010 @ 8:02 am
Marian, te mai asteptam, poate de data asta cu ceva mai mult timp de povesti :)
Cris, stii cum se ostoieste dorul, nu? :P
21/07/2010 @ 10:24 am
Vin cu draga inima. Stiu ca nu am stat de povesti dar zilele astea de Vama au fost foarte egoiste :P Si sincer nu regret :D Asa de plin m-am intors cu de multisor n-am mai reusit.
Promit ca asta n-a fost singurul Bolero din vara asta.
22/07/2010 @ 8:48 am
Cam des esti tu egoist fara sa regreti in ultima vreme :P Asteptam cu drag >:D<
22/07/2010 @ 9:51 am
Mmmmm, touche – dar ce-am facut?
23/07/2010 @ 2:18 pm
poi … te-ai tot ascuns in ultima vreme folosind replica asta :)
23/07/2010 @ 2:30 pm
Ascuns? Nu – doar de asta o si afirm :P Doar ca am cam avut nevoie – mai mult decat de obicei – de timpul meu, pe care sa nu-l impart cu nimeni. That’s all folks :D