Apus si nori de la mare …

Am ramas in camera in dimineata aceasta cu gandul de a va scrie si de a lucra. Nu pot lucra … n-am starea necesara. Incet-incet ne ajunge oboseala – in fiecare dimineata indiferent de zi ne trezim la 8.30 si stam 14 ore la vanzare, iar ultimele zile au fost slabe – furtuna de saptamana trecuta ne-a daramat banner-ul de la intrarea la targ, singurul indicator catre locul in care eram. De atunci nu mai vine aproape nimeni sa ne vada lucrusoarele. Organizatorii ne ignora, moralul nostru scade. Incercam sa ne motivam cu marea si soarele, dar nu merge intotdeauna. In dimineata asta, de exemplu, nu merge.

Ma intristeaza faptul ca atat de multi dintre cei care ajung la noi iau ceva, ne apreciaza lucrurile, spun ca sunt altfel, ne bucura, dar atat de putini ajung totusi. Nu putem face nimic, nici macar sa plecam – am investit prea mult financiar.

Poate ca nu sunt cele mai potrivite ganduri de scris aici, dar cand nu m-am impartasit eu voua? Iar acum sunt trista, atat de trista. Din cand in cand sunt oameni care tin neaparat sa iti aminteasca faptul ca exista un spirit uman mizerabil. Oameni care, indiferent de cat de bine te porti tu, te vor calca in picioare, iar cuvintele pe care le balbai tu despre umanitate, bun simt si respect sa te faca sa te simti ridicol si neputincios.

Azi, pentru voi, apus si nori de la mare. Din pacate soarele nu se ascunde intr-un peisaj la fel de frumos ca cel din care rasare, dar ce amprenta superba isi lasa asupra norilor …

Apus Vama Veche Apus Vama Veche Nori