O mireasa cu bijuterii Glory Box

Nici nu stiu de unde sa apuc postarea asta si cum sa o scriu …

Acum deja multi ani, cam pe cand eram eu in clasa a 12 a, petreceam un numar imens de ore in camera mea. De fapt nu prea ieseam deloc in afara drumurilor pana la liceu. Si cum se crapa de 22.00 (cine a avut inernet de la Romtelecom pe vremuri stie de ce :P) intram pe net. Va aduceti aminte sunetele alea de conectare la net? Invatasem cum trebuie sa sune ca sa stiu daca se va conecta au ba. Pentru ca in mod clar era muuulta lume care astepta ora 22.00 si trebuia sa te grabesti ca sa nu prinzi reteaua supra-incarcata.

Ei, era cam pe vremea mIRC-ului. Incep sa fiu cam batrana, asa-i? Si intr-o seara, cum ne-cum, am intrat in vorba cu un tip, culmea tot din Calarasi. N-o sa mint ca mai stiu detalii despre conversatie ca habar n-am ce-am vorbit, dar stiu ca ne-am hotarat sa ne vedem pe viu – lucru pe care nu il faceam prea des. No, acum nu stiu daca a facut lucrul asta intentionat sau nu, dar cand a aparut Florin la intalnire in pantaloni de piele, cu parul o idee lung si perfect am ramas un pic masca (vedeti, am tinut minte cu ce era imbracat :P). Baiat frumos, ce mai :D Stiu ca in seara aia am stat de povesti pana inspre dimineata intr-o bodega destul de ciudata de prin Calarasi (credeti ca erau prea multe locuri deschise non-stop pe atunci?) si ca incet incet am devenit cei mai buni prieteni pentru ca a trebuit sa inghit repede in sec – baiatul avea prietena de ceva ani si o iubea ca pe ochii din cap :P Asta se intampla cam toamna cred …

Anul ala am petrecut multe nopti impreuna. Nu va ganditi la prostii :D A fost singura persoana cu care am putut invata in paralel vreodata. El studia filosofia ca sa dea la facultate la drept, eu ca sa trec bacul. Serile incepeau cu cafeaua maica’mii (care este absolut minunata), apoi cu cateva ore de studiu, continuau cu vinul lui taica’miu (vin tare si bun de casa), multe filosofari caraghioase acum si se incheiau pe la 5 dimineata cu un film si cu Florin urcandu-se pe bicicleta si plecand acasa. Nu mai stiu cat a durat asta … dar restul e poveste si ani trecuti in care nu ne-am vazut mai deloc.

Am ramas in schimb prieteni de familie (suntem oameni mari acum, nu?) cu al sau frate. Si uite-asa (probabil) viitoarea sotie a lui Florin, Veronica, a ajuns pe site-ul meu. Mi-a scris la inceputul verii sa ma intrebe daca ma incumet sa ii fac bijuteriile. Si m-am incumetat. Cu mult mult drag si cu mult regret ca nu am putut ajunge la nunta lor. A fost una dintre comenzile speciale care merg mult mai departe decat simpla creatie de bijuterii. Fiecare miscare a fost facuta cu zambetul pe buze si cu toata bucuria de care sunt in stare. Si cred ca Veronica a simtit asta pentru ca a fost incantata de cum au iesit, desi eu am avut emotiile pana la cer si inapoi :)

Nu v-am spus atunci, dar colierul rosu a fost demo pentru Veronica :) I-am propus sa folosim flori pentru bijuterii si pentru a-i arata ce se poate face, am facut acel colier. I-a placut si am indraznit inca un pas: sa folosim si cateva petale rosii pentru flori. Ea a stat si-a cantarit propunerea si a spus da :)

Aseara am vazut prima poza (pentru ca atat a primit si ea deocamdata) de la nunta lor care a avut loc sambata. Si e minunata! Sper sa pot reveni curand si cu altele.

Ii sunt recunoscatoare ca a avut incredere sa fiu intr-un fel alaturi de ei intr-o zi atat de importanta. Le doresc multi ani fericiti si plini de dragoste!

Veronica

S131 C233 C233 C233 BR092 E378 E379 S131

Setul este unicat si nu poate fi refacut. Pentru preturi orientative intrati aici.