Lucruri frumoase
Am amânat aiurea de mult debutul deversării opiniilor mele pe aici, căruia Andreea îi spune cu o afecţiune pentru care îi mulţumesc „colaborare”. Asta fiindcă credeam că am, ca mulţi alţii cred, obsesia semnificativului exact când nu ar trebui: ideea aia că începutul e important. Până m-am înfuriat şi mi-am amintit că nu-i aşa, că dimpotrivă îmi stă în fire să încep lucrurile din topor şi că e o idioţenie să las să devină blocaj o obsesie pe care nici măcar n-o am în mod sincer. Vorba Adolescentului lui Dostoievski: „totuşi cred că cel mai înţelept e să începi un lucru, oricare ar fi el.” Aşa că azi scriem, oameni care veniţi aici pentru lucruri frumoase, despre exact asta: lucruri frumoase.
Nu des aud cuvântul “frumos” spus ca un criteriu. M-am dezobişnuit de el reprimându-l ca pe o înjurătură în faţa bunică-mii, pentru că în domeniul în care mă joc el nu e calificativ ci marca lipsei de opinie critică argumentată. Lipsă de cunoştinţe, incapacitate.
Normal deci că am avut o sincopă când l-am auzit la Andreea. Îmi spunea odată că nu a putut să onoreze o comandă pentru că ceea ce i se cerea să picteze nu era frumos. Nu avea rost să se convingă că e, pentru că nu era şi gata. (Aici îmi permit să spun la adăpostul subiectivităţii frumosului că mie mi-au plăcut ilustraţiile alea.) Sper că nu fac vreo gafă dezvăluind aici una din piesele de bază ale mecanismului din Andreea căruia îi datoraţi lucrurile pe care le admiraţi aici. (Aş numi acum o piesă esenţială, dar nu am destule cunoştinţe de mecanică încât să scot o metaforă corectă. Poate compensează Marius.) Dacă fac o asemenea gafă, să puneţi pisica pe mine, da Andreea?
Una din piese (insert essential mechanic part here) e dragostea de frumos, alta e dragostea de lucrul creat. Clişeizată, expresia asta cu “dragostea de frumos” a avut mult de suferit şi a şi făcut pe mulţi să sufere. Deh, asta se întâmplă cuvintelor. Dar e surprinzător când ai câteodată ocazia să-ţi aminteşti realitatea care le stă la bază. Să fie frumos. Pentru tine, în primul rând. Să-ţi faci din frumos un principiu acceptându-i subiectivitatea şi să te ţii de el mi se pare un curaj. Cu fluturi şi cu flori se pot construi deontologii. Asta e fascinant la hand made.
Glory Box » Blog Archive » V-o prezint pe Stefania :)
26/11/2010 @ 3:57 pm
[…] « Chocolat! Lucruri frumoase […]
26/11/2010 @ 9:43 pm
Imi tot bat capul sa gasesc o parte mecanica esentiala :D Nu stiu, poate arcul tensionat din mecanismul ceasurilor alora faine, de pe vremuri in care nu se descoperise stabilitatea vibratiilor cristalelor de quartz. Sau chiar, mai actual, chiar antenumitul quartz.
Dar, daca ma gindesc mai bine la domeniul de aplicare a ceea ce’mi ceri, i’as spune, cu un concept venit tot din fizica, forta motrice.
De cind ti’am citit textul aseara, ma tot gindesc la subiect. Mai exact, ma intreb cit de ok este sa’ti urmezi, aproape autist uneori, propriul simt al frumosului. Democratul din mine indemna la moderatie, cum ca frumosul tau e ok atita timp cit nu apasa pe frumosul altuia and the rest. Si, pina la urma…. $^%$ the moderation! Sint convins ca se pot injgheba criterii dupa care o creatie artistica e mai buna decit alta. Dar sint la fel de convins, acum, ca o creatie artistica realizata fara raportarea pasionala, autista, la propriul criteriu al frumosului nu are nici o sansa de a ajunge in postura de a fi vreodata analizata si catalogata.
Apropos, pentru unii ecuatiile si teoriile abstracte sint frumoase. Frumoase pina la lacrimi, pina la nod in git si fluturi in stomac, la fel ca o voce angelica, o pensula bine minuita, o arcada magistral incovoiata sau o fraza bine ticluita pentru altii. Probabil ca asta, pasiunea pentru frumusetea lumii in nenumaratele ei fatete, este adevarata legatura intre stiinta si arta. Pacat ca e atit de putin vizibila uneori.