Rochie din organza pictata

Pe undeva pe la sfarsitul lui august, la timp relativ scurt dupa intoarcerea din Vama am primit o comanda foarte interesanta si de-a dreptul provocatoare. Doamna care a comandat-o si-a dorit acesta rochie Dolce & Gabbana pentru a fi purtata la o nunta deosebita. Cum rochia facea parte dintr-o colectie veche nu a putut fi achizitionata direct de la vestitul artist. Si, printr-un gest care mie mi s-a parut extraordinar (ma uimeste de fiecare data cand cineva imi incredinteaza o sarcina importanta), m-a intrebat daca pot picta pe organza.

Am zis nu stiu, sa testez. Am dat o tusa de culoare pe un colt de organza, l-am calcat, l-am bagat in masina de spalat, iar la final l-am scos de acolo in perfecta stare. Am remarcat ca delicatetea organzei permite in timpul pictarii trecerea culorii prin material, dar mi-am imaginat ca pun nailon dedesubt si problema este rezolvata. Asa ca am zis ca da, pot.

Credeti-ma ca pictatul a 3 metri de organza n-a fost deloc o sarcina usoara. Poate cea mai dificila din experienta mea de pana acum (alaturi de acadelele Playboy :P).

Ok, am luat comanda, am achizitionat materialul, la treaba, nu? Am acoperit podeaua sufrageriei cu nailon, mi-am instalat in mijlocul sufrageriei sevaletul, am imbracat si sevaletul in nailon, am fixat prima bucata de material pe sevalet (pana si asta este o treaba delicata – organza este un material fragil si se “sparge” imediat in mod vizibil) si am inceput sa pictez vesela. Dupa primele tuse m-a lovit: culoarea trecea definitiv prin material, se lipea de nailon si materialul ramanea curat de parca nu il atinsesem cu pensula. Minunat!

Solutia a fost sa pictez … in aer :) Partea de sus a materialului fixata de sevalet, iar eu facand echilibristica, sprijinnd bucati de material pe scaune si birouri si incercand sa trag si sa asez materialul astfel incat sa il pictez fara sa atinga nimic. Sigur ca ar fi existat solutii mai comode, dar nu in sufrageria noastra relativ mica si nu fara cadre de lemn si alte cele care sa pastreze materialul intins. Asa ca am facut o echilibristica fantastica urmata de o ora (cine ma cunoaste stie ca nu sufar sa calc) de calcat materialul pentru fixarea culorii. La final eram total nemultumita. Planurile mele se dusesera pe apa sambetei cand am constatat ca nu pot picta in conditii cat de cat ok. Mi-a lipsit total precizia si organizarea (acum ca stau sa ma gandesc poate n-a fost rau ca au lipsit, nu-i prea multa precizie nici pe rochia initiala :P). Ce mai, imi venea sa transmit  ca abandonez comanda. Dar cu incurajarea lui Marius mi-am permis sa imi prezint creatia clientei. Si-am avut un soc: incantare totala. Cred ca am plutit pe norisori restul zilei :D

De-aici inainte eu am pierdut controlul a ce urma sa se intample – croitoreasa care urma sa se ocupe de material a spus ca rochia e floare la ureche de realizat. Eu cred ca s-a grabit putin, dar nu vreau sa fiu rautacioasa :) Una peste alta creatia finala este deosebita, iar stapana absolut minunata purtand-o. Pozele au venit tarziu, abia saptamana aceasta, dar m-am bucurat enorm sa aflu ca munca mea nu a fost in zadar, ca incantarea s-a pastrat pana la final si ca am putu fi parte dintr-un proiect atat de interesant.

Alina purtant rochia pictata Alina purtant rochia pictata Un cuplu minunat ...