Libelule si fluturi

De cateva zile sunt incarcata foarte negativ si cu o dispozitie dintre cele mai proaste care n-a disparut nici cu exercitii de relaxare, nici cu sport, nici cu eforturi de ignorare a starii, nici cu eforturi de intelegere, empatizare si mai stiu eu de care. Starea a pornit intai usor de la observatia ca in ultima vreme toata lumea e atat de ocupata si de in alta parte incat nu mai are timp de nimic. Si, daca pe vremuri eu eram cea mai putin dispusa catre comunicare, in ultimele cateva luni am facut eforturi de a tine oamenii care mi-s dragi aproape chiar daca uneori am iesit din zona de confort.

Cu toate astea m-am trezit intr-o situatie foarte neplacuta pentru mine in care am realizat ca, daca analizez foarte bine situatia, pentru multi dintre oamenii astia am fost/sunt doar buffer la nevoie. Exista o problema emotionala? Vin si povestesc si plang si-apoi le e bine. Exista nevoie de ajutor de alta natura – financiar, informational? Vin, cer, intreaba si-apoi le e bine. Dupa care dispar pana data viitoare cand vor avea o noua nevoie. Sa nu ma intelegeti gresit, imi ajut prietenii cu cel mai mare drag, dar cumva prin prietenie inteleg si reciprocitate. Asa ca incercand sa trag linia si sa vad cand acesti oameni m-au intrebat ce fac doar de dragul de-a afla ce fac, am remarcat ca ce e sub linie tindea dramatic spre zero. Si da, m-a intristat.

Am inceput apoi sa ma gandesc la oamenii dragi, apropiati sufletului meu, oameni cu care purtam discutii, uneori mai lungi alteori mai scurte, alteori de ordinul a cateva fraze pe YM. Si, clar, erau putini. Stiam asta. Dar nu stiu ce s-a intamplat in ultima vreme ca m-am tot trezit fiind tot eu cea care a tras de ei. Si-am obosit. Prietenia nu este despre asta. Ii reciprocitate si caldura si o bucurie reciproca de a-l regasi pe celalalt si-a sta de povesti sau orice altceva. Asa cum spunea in diferite situatii unul dintre ei: daca vrei sa faci ceva poti, gasesti o solutie, restul sunt scuze. Asa ca trag concluzia ca prietenii sunt tare greu de gasit pe lumea asta. Sau ca nu-i merit eu. Discutabil, bineinteles.

Starea proasta imi e data de toate aceste concluzii si ganduri care au rezultat intr-o tristete care, din pacate, nu ma face decat sa ma retrag. Si asa ajung iar la concluzia aia de discovery: in cele mai multe cazuri cu cat animalul este mai mare, cu atat are nevoie de grupuri mai mici sau traieste singur. Poate ca asa este – is un animal foarte mare. Stiam eu de ce m-am apucat de slabit :) (ha, inca mai pot glumi, nu-i rau).

Si uite-asa am scris povesti triste cand azi voiam sa va povestesc despre libelule, si fluturi, si culori vesele si soarele care bate fantastic in geamurile apartamentului si da o stare de vara minunata. Despre o zi in Vama de-acum doi ani cand am stat o zi intreaga in soare si-am ascultat Beirut de la Stuf si timpul s-a dilatat si n-am mai avut nevoie de nimic.

Si ca sa ma iertati pentru asa incursiune in gandurile mele, pe voi va las cu fluturii si libelulele, iar eu ma intorc la treaba.

C289

C289 E453 E453

C290

C290 E454 E454

Detalii:

  • Colierele sunt lucrate cu pandante din lemn pictat manual, margelute din lut modelate pictate si lacuite manual si colier din margele de sticla.
  • Lungime colier fara pandant: 42-48 cm
  • Pret coliere: 25 lei
  • Cerceii sunt din lut modelat, pictat si lacuit manual.
  • Diamentru cercei: 1 cm
  • Pret cercei: 10 lei
  • Le puteti verifica disponibilitatea  aici (pentru ce este in stoc) si aici (toate accesoriile).