Leapsa – cand voi fi mare
Primit leapsa de la Vulpoi. Si trebuie sa recunosc ca m-a cam lasat …. agatata in amintiri. Si-am cautat, si-am cautat … si dupa ce am cautat, am mai cautat putin. Si n-am gasit nimic. Poate ca sunt stricata. Sau poate de-aia mi-a luat atata timp sa imi gasesc drumul sau poate ca Marian are dreptate: numai oamenii mari stiau sa spuna ce voiau sa fie. Noi copilarim pana la batranete si-atunci o sa vrem sa fim zburatori in lumea sufletelor :)
Mama spune ca la 2-3 ani ma gasea cu foarfecele in mana taind hartii mici mici de tot – suficient de mici incat devenea un test al nervilor sa le scoata din mocheta – si-i spuneam ca le fac fluturasi. Mai stau cu pensula si creionul in mana cam tot de pe-atunci – sa fi pus cine nu trebuia pe careva sa imi coloreze in cartile de colorat si sa nu respecte contururile, atunci sa vezi razboi -, dar nu-mi amintesc deloc formularea “cand voi fi mare eu vreau sa fiu … balerina/artista”. Tot pe atunci bunica imi repeta intr-una ca sunt frumoasa si desteapta foc si eu repetam dupa ea cu mandrie – spre deliciul audientei, bineinteles. Intre timp am mai crescut si m-am convins ca nici una dintre ele nu este adevarata :D Probabil ca din partea bunicii era ceea ce se numeste “wishful thinking”. Pentru ea a mers, tot asa ma vede :)
Am vagi amintiri si despre dorinta de a avea o rochie de balerina pe care pana la urma mi-a facut-o bunica, dar in poza in care o port imi lipseste cu desavarsire gratia pentru ca eram un baietoi de prima mana – tunsa scurt si cu musculatura pronuntata, prea dezvoltata de la alergat, catarat in pomi, sarit de pe acoperisuri, mers pe bicicleta, gimnastica si mai stiu eu ce alte nazbatii faceam – v-am povestit ca ne dadeam pe tobogan pe casa? Acoperisul avea inclinatia perfecta :D
Si va spun sincer ca pe mine ma fascineaza si-acum sa aud ca exista oameni care stiu ce vor si cea mai bulversanta intrebare este aia cu “unde te vezi peste 5-10 ani?” De unde sa stiu eu? Viata asta e asa de surprinzatoare ca as putea fi ORIUNDE si si-as putea face ORICE. N-am planuri, nu stiu cu exactitate ce vreau sa fac si mi se pare perfect asa.
Cind voi fi mare. Cind voi fi mare? « There is no such thing as a moral or an immoral book. Books are well written, or badly written.
16/03/2011 @ 5:19 pm
[…] curajul sa spun ca i’ar face mindri pe eroii mei dar pe mine m’au ajutat mult. Si pe Andreea, de altfel. “N’ai vazut unde am pus ieri foarfecele? Vezi ca e pe raftul al doilea, in […]