Fantastica Barcelona :)

Dragilor,

Iata ca a trecut deja aproape o saptamana de la intoarcerea din Barcelona si eu nu apucasem nici sa ma uit pe toate pozele, d-apoi sa le mai si prelucrez si sa vi le arat si voua. O sa fie ceva mai greu de povestit despre asemenea loc. Barcelona se traieste cu zambetul pe buze, batuta numai si numai la picior (pentru ca oriunde ai intoarce ochii descoperi ceva fantastic), strangandu-ti puternic de mana perechea si bucurandu-te de fiecare imagine.

Nu stiu cat sens are sa va povestesc pe zile ce am facut, mai ales ca la o medie facuta de Marius am mers zilnic cate 22-25 km pe jos. Adica in afara de drumul aeroport-Barcelona si inapoi ne-am mai urcat de 2 ori in metrou in 6 zile si jumatate :) Ce am retinut din Barcelona?

Gaudi, bineinteles

[flickr id=”5853709825″ thumbnail=”medium” overlay=”true” size=”large” group=”” align=”none”]

Nu stiu daca v-am povestit vreodata, dar stilul meu literar preferat este realismul magic – adica ador cand scriitori foarte priceputi (Salman Rushdie, Gabriel Garcia Marquez, Sylvie Germain) se folosesc de o realitate posibila si introduc in ea, ca si cum ar fi normal, intamplari, creaturi, realitati imposibile. Asa este Gaudi. A introdus in realitatea unui oras mai mult sau mai putin obisnuit elemente magice. Imi da senzatia ca te plimba prin vise (La Pedrera, Casa Batllo), povesti cu case din turta dulce (Parc Guell) si inceputuri de lume organice, simbolice (Sagrada Familia). Am trait intens intalnirea cu Gaudi si am avut lacrimi in ochi si-am fost furioasa cand am citit despre distrugerile din Sagrada in timpul razboiului civil. Nu voi intelge niciodata violenta de acest tip. Nu voi intelege cum putem fi atat de animalici uneori si cum de nu cadem cu totii in genunchi in fata frumusetii miraculoase lasand armele deoparte. Da, stiu, sunt o naiva.

Arhitectura

[flickr id=”5853740303″ thumbnail=”medium” overlay=”true” size=”large” group=”” align=”none”]

Gaudi nu este deloc tot ce inseamna Barcelona. Constructiile lui sunt marete, fantastice, dar putine, iar Barcelona este suficient de mare si plina de cladiri si catedrale incredibile la tot pasul. Nu trebuie sa faci absolut nimic special sa le intalnesti. Trebuie doar sa mergi pe jos si sa casti ochii si gura.  Am fotografiat atatea case, atatea biserici si catedrale, atatea piatete si statui, incat habar n-am pe care sa o aleg ca fiind reprezentativa.

Spectacolul de strada

[flickr id=”5854272242″ thumbnail=”medium” overlay=”true” size=”large” group=”” align=”none”]

Cred ca locuitorilor din Barcelona le este foarte clar de unde vin o buna parte din banii orasului, asa ca fac orice le trazneste sa ii ajute pe turisti sa isi lase continutul buzunarelor la ei. Senzatia a fost ca in orasul asta se cam pot face bani din orice. Suna urat ce-am spus, dar, de fapt, voiam sa spun ceva de bine. Am vazut atatia oameni talentati care fac lucruri minunate incat mi-e imposibil sa enumar tot: artisti care pictau cu degetele mini tablouri pe sticla in cateva minute, costume fabuloase, portrete in tehnici pe care nu le-am mai vazut, dans, cantat la instrumente improvizate, baloane uriase si multe multe altele.

Lumea e mica

O sa inchei povestindu-va inca o data cu viata poate fi fascinanta. Cum coincidentele se aduna in asemenea fel incat te lasa uimit. Asa se face ca absolut neplanuit, nebanuit si neintentionat ne-am intalnit in Barcelona in aceeasi zi cu doi prieteni. Prima oara cu Daciana – despre care stiam ca era, de fapt, in Portugalia :D, apoi cu George pe care nu l-am fi intalnit daca nu ne intalneam cu el si in Anglia, daca nu ii faceam cunostinta cu Maria, daca Maria nu l-ar fi ajutat sa iti recupereze actele mai repede de la statul englez, daca nu ne-am fi hotarat dupa ce dormisem 2 ore sa mai iesim la plimbare prin Barcelona si daca nu ne-am fi hotarat sa verificam daca un pub mai e deschis pentru ca era tarziu facand astfel un ocol de 50 metri, numai ca la intorcerea spre hotel, la 20 de metri de intrare, sa ne lovim de George. Daca pur si simplu ne-am fi intors direct la hotel, fara acel mic ocol … seara nu s-ar fi transformat in cea mai faina si nostima seara a concediului si cu siguranta Marius n-ar fi calarit pisica cea mare :D

Foarte pe scurt acesta a fost concediul nostru in care ne-am tocit talpile incaltarilor, ne-am veselit si ne-am bucurat de cat de mult frumos este in jur. Pozele multe le gasiti aici.