Despre pachetul Medsana NutriCare

Acum cateva saptamani am castigat un pachet NutriCare de la Medsana pe blogul Stefan Murgeanu.

Am stat destul de mult pe ganduri daca sa scriu despre experienta in sine sau nu. Stiti voi povestea cu calul de dar care nu se cauta la dinti. Dar tinand cont de faptul ca dupa analizele initiale si vizita la “nutritionist” am deja trecute pe niste retete refacerea unor analize peste o luna si o noua vizita la cabinet  – pe care le voi plati -, am zis ca totusi sunt in drept.

As vrea sa subliniez de la inceput ca nu scriu cu intentia de a face rau sau de a comenta rautacios. Scriu cu dezamagire si cu dorinta ca pe viitor cei care se implica in astfel de campanii sa inteleaga ca daca vrei sa faci un lucru bun, ai face bine sa-l faci pana la capat.

Sincera sa fiu m-am inscris in concurs de curiozitate. Analizele mi le facusem cu doar cateva luni inainte si stiam ca sunt bune, iar metabolismul cam lent m-a facut ca de-a lungul timpului sa citesc suficiente informatii despre nutritie incat sa stiu ce am de facut cu sanatatea, corpul si dieta mea. Faptul ca nu pun mereu in practica este cu totul altceva :) Eram insa foarte curioasa ce inseamna o vizita la nutritionist. Si am aflat :(

Intalnirea cu serviciile Medsana a inceput foarte frumos. Mi-a placut initiativa de a grupa analizele necesare pentru o astfel de evaluare intr-un singur pachet, mi-a placut ca au ales sa il promoveze online, mi-a placut si promptitudinea raspunsurilor, faptul ca m-au sunat cu o zi inainte de programare sa ma intrebe daca ramane valabila programarea, rapiditatea cu care analizele au fost gata, doamna draguta care mi-a luat sange, zambetele de la receptie. Ce pot spune? Initial am fost chiar entuziasmata si le dau nota 10 pentru toate aceste servicii.

Dar … Dar! A venit ziua intalnirii cu doamna specialist in diabet zaharat, pardon, nutritionist. Sincer intalnirea mi s-a parut dezastruoasa. Probabil ca genul asta de intalnire este ok pentru persoane care n-au tinut in viata lor o dieta sau interesul lor pentru sanatatea fizica este zero si care nu stiu nimic despre psihologia umana.

Din momentul in care am intrat in cabinet, fara sa se uite la mine (da, fixa cu privirea fereastra) doamna doctor a inceput sa imi vorbeasca despre dieta si despre ce trebuie sa mananc si ce nu. Dupa ce a turuit cateva minute ca pentru o persoana care habar n-are de nici unele si-a adus aminte ca totusi mai e cineva in cabinet, mi-a cerut analizele si m-a cototat pe un cantar (care spre incantarea mea arata cu 2 kg mai putin decat cel de-acasa pe care l-am mai banuit de rea vointa :P). Dar pe cantar ma pot urca si acasa. Speram la o evaluare mai profunda cu aparate pe care eu nu mi le permit in propria casa. Aparate care sa imi evalueze procentul de musculatura/masa osoasa/apa. Apoi ar fi fost nimerita o masurare – in astfel de situatii se masoara circumferinta gatului, umerilor, pieptului, taliei, soldurilor, pulpelor, genunghilor, gambelor, se masoara stratul de grasime. Deja cer prea mult, stiu. Depasim momentul.

Ma intreaba vag la ce greutate vreu sa ajung, apoi ce inaltime am. A mormait ceva si a scos o foaie printata dintr-un dosar. Aceea era dieta mea! Aceeasi pe care in mod evident o dadea tuturor. Nu m-a intrebat de ce vreau sa slabesc numarul ala de kilograme. Stiti, un minim de evaluare psihologica nu strica – poate ca voiam sa le slabesc pentru ca ma bate barbatul altfel, poate ca numai asa credeam ca pot obtine un job, poate cine stie ce alta nebunie care ar fi trebuit luata in considerare. Nu m-a intrebat ce ma motiveaza, cum am slabit alta data, exact de ce m-am ingrasat (apucasem totusi printre picaturi sa ii spun ca am mai tinut diete si nu, nu disociate cum era dansa sigura ca am tinut). Am reusit sa ii comunic ca lucrez de acasa moment din care a fost convinsa ca am la dispozitie tot timpul din lume. Nu m-a intrebat cat lucrez, la ce ore ma culc, cat dorm, iar de programul zilnic de masa de care m-a intrebat s-a plictisit dupa masa de pranz. Nu m-a intrebat daca fumez, daca imi plac dulciurile, daca beau alcool, daca iau anticonceptionale, daca am in familie persoane ce sufera de anumite boli (la asta am ajuns la final la sugestia mea), daca am putea jongla cu anumite alimente la care nu vreau sa renunt, daca am suferit de bulimie, anorexie etc.

De sport tot eu am adus aminte. Adica i-am zis ca fac sport. A zis bine si a trecut mai departe. Nu a intrebat ce sport – i-am spus tot eu, neintrebata, ca am banda de alergare acasa – detaliu pe care mai tarziu l-a uitat si mi-a vorbit de momentele cand ies la alergat (da, ies pe balcon, multumesc) asa cum a uitat si cate kg vreau sa slabesc -, cat timp fac sport, cat de des etc. Cred ca din punctul dansei de vedere puteam sa stau in cap sau sa joc sah, tot aia era.

De asemenea nu am discutat despre aportul de lichide – adica apa, un medic ar trebui sa sublinieze ca lichide inseamna, de fapt, apa – si mi-a comunicat ca ar trebui sa slabesc 2-4 kg pe saptamana. Cat?!?!!? Serios? Este enorm, este prea mult, este nesanatos. Slabirea sanatoasa se face cam la 0.5 – 1 kg pe saptamana. Mai mult de atat e pierdere de apa (care se poate acumula oricand inapoi) si masa musculara. Iar masa musculara nu vreti sa o pierdeti. Proteina din masa musculara este prima care se consuma pe timpul dietelor restrictive. Si cel mai bun motiv pentru care nu vreti sa pierdeti muschi este faptul ca prin simpla lui existenta un kg de muschi consuma de 3-4 ori mai multa energie decat un kg de grasime. Mai simplu spus: daca aveti mai multi muschi, puteti manca mai mult fara sa va ingrasati. Dar trebuie sa ii intretineti. De asemenea: 1 kg de muschi este muuuult mai compact. Asa ca puteti sa nu pierdeti nici un kg dar sa aratati muuuult mai bine daca veti inlocui kg de grasime cu kg de masa musculara. Vi le spun eu ca doamna nutritionist nu a pomenit despre asa ceva.

Ii multumesc totusi ca mi-a tras un semnal de alarma privind lipsa de calciu. Mie procentele sub limita admisa mi se pareau mici, iar dansa mi-a comunicat ca este o deficienta importanta. Moment in care pe foaia cu dieta printata mi-a adaugat un plus de 50gr. la consumul zilnic de branzeturi si 250 ml. la cel de lapte si iaurt, apoi mi-a scris pe o reteta (asa am observat ca este specialist in diabet si nu nutritionist) sa iau calciu efervescent. De altfel, pentru a repeta calcemia trebuie sa si revin peste o luna.

In concluzie: am plecat de-acolo dezamagita. Ok, eu m-am dus de curiozitate. Am grija destul de bine de sanatatea mea si stiu destule despre alimentatie sanatoasa si sport. Dar o persoana care nu stie prea multe va intra pe usa cabinetului bou si va iesi vaca, dar cu o lista de alimente trecute pe o lista in mana. Si atat. Dezamagirea mea priveste Medsana – este o clinica privata moderna, perfect capabila sa duca alte servicii la capat cu brio. Inteleg poate si motivatia pachetului NutriCare si mi se pare o idee buna. Dar nu inteleg de ce nu au angajat o persoana cu adevarat specializata si interesata de nutritie. Probabil ca pentru un medic specializat in diabet consultatiile de nutritie sunt o joaca. Au nevoie de o persoana care sa acorde atentie pacientului, sa il asculte, sa il evalueze corect si sa il educe.