Cum a fost la “I Love handmade” si un colier cu fluture

A trecut si targul din weekend chiar mai frumos decat il asteptam. In ciuda caldurii extreme de sambata si a furtunii de incheiere am avut vizitatori carora le multumim pentru curajul de a iesi din casa in asemenea conditii, iar noi am sporovait cat au fost zilele de lungi. Toate doua :)

E drept ca targurile nu mai sunt ce-au fost la inceputul nebuniei handmade – in Bucuresti cel putin – si ca, probabil, vinovat este si numarul mare de targuri de gen organizate in ultima vreme. Cel mai probabil s-a ajuns la o oarecare saturatie si nu mai exista minunarea si incantarea de la inceput pentru ca, chiar si cei care ne apreciaza cel mai mult incercarea de arta, s-au invatat cu noi si cu lucrusoarele noastre. Pe mine ma intristeaza putin. Putin mai mult. Imi placea la nebunie sa merg la targuri, sa discut cu vizitatorii si sa sporovaiesc cu colegii de breasla.

In ultimele luni vizitatorii au fost mai putini, iar colegii mai putin comunicativi, parca si mai incruntati si mai inraiti. Si-mi pare rau. O vreme am trait cu impresia ca in acest mic domeniu suntem o comunitate prietenoasa si calda. Imi dau seama ca o discutie avuta cu o persoana a dus la inchiderea comunicarii cu altele doar din cauza ca persoana respectiva a comunicat te miri ce mai departe, ca persoane cu care comunicam frumos la alte editii saluta vag si-atat, ca exista prea multe produse similare, ca extinderea unei linii de produse inseamna de multe ori un pic prea multa inspiratie de la alti creatori, ca nu exista respectul pentru ideea si originalitatea unuia atata timp cat poate fi copiata … si e pacat. Mi-ar fi placut sa ma simt in continuare hippy-flower-power la targuri, cu zambetul pana la urechi si bucuria ca sunt acolo.

Din fericire exista colege cu care pot sporovai, organizatori minunati ca Andra si Razvan, vizitatori incantati si clienti-deveniti-prieteni care vin in vizita si stau de povesti. Lor toti le multumesc si le spun ca pentru ei o sa vin in continuare la targuri, chiar daca uneori voi fi pe jumatate trista.

Dar haideti sa trecem peste asemenea ganduri si tristeti si sa ne indreptam privirea catre fluturi. Fluturii, zburatoare fragile, aproape disparute la noi, dintre noi, dar care pot inveseli orice tristete macar pentru o clipa.

Am lucrat acest colier la comanda folosind la baza modelul de pe margelutele unui colier foarte vechi si noile pandante-fluture.

[flickr id=”5949930242″ thumbnail=”thumbnail” overlay=”true” size=”large” group=”” align=”none”] [flickr id=”5949372997″ thumbnail=”thumbnail” overlay=”true” size=”large” group=”” align=”none”]

Detalii: