Terapia prin arta sau tricoul “Finding Nemo”

Saptamana trecuta incepuse destul de prost. Eram proaspat intoarsa dintr-o vacanta cam scurta si ajunsesem in Bucuresti intr-o canicula insuportabila. La asta adaugati alte tristeti legate de starea in care am gasit Vama Veche, oamenii de-acolo, doruri de prieteni  si alte observatii neplacute legate de ce-i prin jur. Da, am talentul de a ma deprima din astfel de motive.

In starea asta fiind ma hotarasc totusi sa pictez tricoul cu pesti pe care Alexandra il comandase cu destul de mult timp in urma, ba chiar isi luase si imi adusese tricoul potrivit pentru ca eu nu gasisem tricouri simple gri care sa ma multumeasca. Imi spusese ca isi doreste un tricou cu pestisori printre care sa fie macar unul din specia “Nemo”.

Mie atata mi-a trebuit. Sau, ma rog, m-am lasat dusa de val si m-am trezit luni seara colorand fondul pentru un tricou cu pesti din “Finding Nemo” – deci nu un peste gen Nemo, ci chiar pe Nemo si gasca. Ma dezmeticesc eu cand termin fondul, dau una peste frunte, strang din umeri si sper ca o sa iasa bine si ca o sa ii placa Alexandrei. Daca nu, fac altul cu pesti mai normali. In starea asta posomorata il las luni seara si abia a doua zi pe la 12, pastrand aceeasi stare zic ca e cazul sa pictez tricoul. Si incep sa pictez lenes, cu rabdare, in compania lui Marius, a unei prietene si a unei beri reci.

Si incepe sa i se vada mutrita lui Nemo! Ei, dragilor, aici s-a terminat toata starea mea proasta. M-a busit rasul instant cand m-am uitat la rezultat si chiar l-as fi mangaiat daca nu era ud. Bine ca nu l-am pus in apa sa inoate fericit :P Din momentul ala abia asteptam sa mai pictez cate un pestisor sa vad ce iese si veselia mea crestea exponential (nu, nu era de la bere :P). Am pictat incet, pe indelete, cu mult drag si rezultatul – recunosc fara urma de modestie – m-a incantat.

Asta se intampla marti. Pana sambata la targ cand a venit sa il ia Alexandra l-am tinut la vedere si m-a inveselit de fiecare data. Recunosc ca a fost o despartire grea, dar m-a bucurat incantarea noii stapane care sunt sigura ca il va purta cu drag.

In concluzie, dragilor, aceasta se numeste terapie prin arta. Nu conteaza cat de artistic este rezultatul, important este sa elibereze sufletul si sa-l unga cu alifii de bine.

Sa va mai spun ca in timp ce pictam tot ma apuca sa exclam “Bubbles!!” (click aici daca n-ati vazut sau ati uitat :D)

Enjoy!

[flickr id=”5953557941″ thumbnail=”medium” overlay=”true” size=”large” group=”” align=”none”]

[flickr id=”5953558057″ thumbnail=”thumbnail” overlay=”true” size=”large” group=”” align=”none”] [flickr id=”5953558245″ thumbnail=”thumbnail” overlay=”true” size=”large” group=”” align=”none”] [flickr id=”5953558425″ thumbnail=”thumbnail” overlay=”true” size=”large” group=”” align=”none”] [flickr id=”5954116326″ thumbnail=”thumbnail” overlay=”true” size=”large” group=”” align=”none”]

Detalii: