Eu n-am prins prea bine perioada benzilor desenate dinainte de ’89, dar pot recunoaste personajele “clasice” despre care vorbesc cei care au cativa ani in plus fata de mine. Cand am primit comanda de a picta un tricou cu Rahan si imaginea de referinta singura mea reactie a fost: n-am nici o sansa sa il fac in asa fel incat sa iasa si bine. E drept ca spun asta cam despre toate comenzile pe care le consider mai dificile, dar de data asta chiar simteam ca o sa ratez teribil.

Cu toate astea, cand m-am apucat de pictat, treaba a mers mai bine decat imi imaginam eu ca ar putea sa mearga si am inteles putin din importanta pe care un asemenea personaj l-a avut cel putin in viata baietilor cand al meu barbat mi-a declarat plin de entuziasm – nu glumesc deloc :P – ca e mandru de nevasta lui. De ce? zic. Era mandru ca nevasta lui il poate picta atat de bine pe Rahan :))

Gabi mi-a povestit ca si sotul ei, care a primit acest tricou ca dar aniversar, a fost incantat. Sa il poarte cu drag! :)

Detalii:

• Tricou pictat manual cu vopseluri speciale pentru textil.
• Intretinere: spalare manuala si automata la 30-40 grade.
• Pret: 65 lei

Later edit: eu zic sa punem si coloana sonora. Click :)

Ei, dragilor, a venit in sfarsit momentul! Va povesteam inca de la finalul saptamanii trecute ca lucrez de zor la o noua mini-colectie traditonala.

Eu am investit atata suflet in ea incat mi-i tare greu sa pun in cuvinte cum a aparut si a crescut. Totul a inceput, bineinteles, cu dorul de traditii si dorinta de liniste, de simplu, de pamant. Este poate un refuz al orasului (despre dorinta noastra de a ne construi in cativa ani o casa brancoveneasca sub un deal, pe langa munte va povestesc cu alta ocazie), al consumerismului, a tot ce straluceste si costa mult, o cautare de radacini si-o nevoie de tras aer in piept si regasit altceva decat miros de asfalt incins.

Am sa va marturisesc totusi ca am ales traditia romaneasca pentru ca e mai aproape si pentru ca imi caut radacini si echilibru. Sper ca intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat sa ma afund si in traditiile altor culturi. Vreau sa studiez indienii nativ-americani, africa, incasii si cine stie de ce ma voi mai lovi in cautari. Va permit sa radeti, dar vreau mult portocaliu, e ca o creta vie pe limba. Din pacate traditia romaneasca nu foloseste mai deloc aceasta culoare.

Am inceput colectia prin cautare. Multe ore petrecute cautand fotografii cu ceramica romaneasca. Apoi informatie despre culori. Apoi cateva informatii despre tipurile de ceramica – din pacate n-au fost prea multe. Deloc nu place tineretului utilizator si creator de informatie pe internet traditia noastra. Informatii se gasesc pe ici pe colo, putine si sarace si, de cele mai multe ori, pe site-uri lucrate prost sau pe forumuri vechi. E atat de putina informatie incat nici nu imi este foarte clar caror zone apartin modelele care m-au inspirat. Cateva totusi stiu.

Cel mai drag model – pentru ca vorbeste cel mai clar despre pamant si radacini – imi este modelul inspirat de ceramica de la Cucuteni:

Acesta este un model inspirat de ceramica de Corund alba pictata cu albastru:

Acestea trei cred ca vin din Maramures. Le-am gasit cu denumiri vagi care nu imi indicau prea multe detalii si sunt recunoscatoare celor care ma pot ajuta cu mai multe informatii.

La final inspiratia mi s-a lipit si de o ie cu flori rosii si arabescuri negre :)

Detalii:

• Margelutele folosite pentru coliere sunt modelate manual din pasta ceramica, pictate manual si lacuite pentru protectie. Au fost apoi montate pe snur satinat cu noduri migaloase ca niste floricele.
• Colierele pot fi lucrate cu oricate margelute doriti. Cele prezentate aici au cate 12 margelute.
• Pret coliere: 50 lei; pret cercei: 15 lei
• Albumul colectiei precum si alte lucrusoare de inspiratie traditionala lucrate in trecut il gasiti aici.
• Le puteti verifica disponibilitatea  aici (pentru ce este in stoc) si aici (toate accesoriile).