Dor de traditii

, , , , , , , 13 Comments

Exista de ceva vreme un soi de necesitate in mine. Nu stiu daca e noua. Stiu ca in ultimele luni striga tot mai tare. E un soi de cautare de radacini si de intoarcere la traditie. La traiul simplu si exact cum spunea un cantec pe care il canta un prieten drag parca intr-alta viata.

Ma gadesc la bunici si mame dand mai departe traditii, la stat pe scaunele joase si simple cioplite in lemn si la povesti curgand ca arta ce iese din mainile lor. Ma gandesc ca bunica din partea tatalui n-a apucat sa ma invete sa fac cele mai gustoase dulceturi, cel mai bun pandispan, cel mai aromat ceai de plante si cea mai gustoasa fasole scazuta de post. Ma gandesc ca bunica din partea mamei este din ce mai trista si mai deprimata si probabil a uitat zilele cand, asa cum am aflat de curand, a lucrat cu Zina Dumitrescu si Catalin Botezatu. Si ca n-a lasat-o tata sa ma invete cu mainile ei minunate cum sa trag la masina si sa croiesc tipare.

Ma gandesc ca mama n-a mai avut instinctul de a ma invata ce stia si ea sa faca si sa brodeze pentru ca a fost printre cei care au crezut ca datul mestesugului mai departe apartine altei epoci. De fapt, nici ea nu a folosit niciodata ce invatase in copilarie si in adolescenta.

Si iata-ma pe mine intorcandu-ma spre pamant. Cu toata dorinta lor de a studia si a intra in alta lume, intr-una in care banii se castiga mai usor si mai repede, iata-ma uitandu-mi studiile pe care totusi le-am facut si locul de munca in care banii se castigau mai usor si incercand sa regasesc incet incet drumul inapoi.

Si e un drum complet nou. N-am brodat niciodata, de exemplu, si nu stiu nimic nici despre alte mestesuguri. Nu stiu ce ace se folosesc, ce fire, ce tehnici exista, care este diferenta intre crosetat si tricotat, cum sa folosesc andrelele, de cate tipuri sunt, cum se tese la razboi, cum se face o ie, nimic despre ceramica romaneasca arsa, despre culorile folosite pentru decorat, despre modelele ce se regasesc pe ceramica sau pe haine. Nici sa cos bine nu stiu. Si ma intreb de unde sa o apuc.

Ma gandeam sa incerc sa caut un artizan adevarat ca sa ma invete, dar mi s-a facut rusine cand mi-am dat seama ca mai toata lumea din jurul meu stie cate ceva despre tot ce-am povestit. Macar de la scoala de la “lucru manual”. Noi am sarit peste orele astea. Asa ca nu stiu nimic.

Gandurile astea s-au acutizat de cand am avut ocazia sa petrec cateva zile cu mama si cu soacra mea. Si nu-mi iese din cap cate am ratat. Unele din cauza vremurilor in schimbare, altele pur si simplu din … nesansa.

Mi-ar placea sa invat sa cos si sa brodez ii.