Andreea picteaza sau un fel de terapie prin arta.
Cand spui terapie prin arta spui, de fapt, cel putin doua lucruri: terapia concreta in care un specialist ghideaza, observa si interpreteaza rezultatele creatiei artistice ale unui pacient/client sau (si mai simplu de-atat nu se poate) relaxarea, starea de bine obtinuta prin actul creatiei in sine indiferent de calitatile artistice ale creatorului.
Desi mi-ar fi placut sa fie asa, acesta nu este un articol dintre cele incluse in pastila de psihologie. Poate ca la un moment dat va veni si randul lui. Pana atunci va invit sa cititi articolul de pe Wikipedia sau sa cautati singuri astfel de articole.
Placerea, relaxarea si disparitia orelor le-am simtit inca de cand am inceput sa desenez (adica inca din copilarie), dar niciodata nu am simtit efectul terapeutic al desenului/picturii ca in anul ce a trecut. Am descoperit cum pot disparea in ceea ce fac si cum, pentru cateva ore, sunt suspendanta intr-un alt plan de-a dreptul fabulos. Mi se intampla mai ales cand am de pictat teme mai complexe decat cele cu care sunt obisnuita de care ma apropii in general nervoasa, anxioasa, pregatita pentru esec. Ma invart in jurul proiectului, imi fac planuri, marai, uneori imi vine de-a dreptul sa plang de agitatie si neputinta si pana la urma trag aer in piept, imi zic ca asta este si ma apuc de treaba.
Si-atunci se intampla extraordinarul. Atunci dispar. Dispar si nu prea. Capat un soi de claritate de parca m-am pregatit dormind 2 saptamani inainte si sunt perfect treaza. Claritatea insa nu este insotita de procese rationale, ci de un soi de plutire in care nu gandesc nimic (e ca si cum daca as gandi as strica tot), sunt complet relaxata, am eventual si un zambet tamp si zen pe fata, timpul dispare (nu glumesc deloc), iar mana ia pur si simplu controlul. Stie exact de ce proportii are nevoie, de ce culori, ce pensule, cat sa dilueze culoarea, ce culoare trebuie amestecata cu care si exact ce trebuie facut si in ce ordine ca efectul final sa fie cel dorit. De obicei ma trezesc spre final cand incep sa ma mir de ceea ce am lucrat si ma entuziasmez ca un copil :)
Asa mi s-a intamplat la aceste lucrari …
[flickr id=”6627252637″ thumbnail=”thumbnail” overlay=”true” size=”large” group=”” align=”none”] [flickr id=”6099738078″ thumbnail=”thumbnail” overlay=”true” size=”large” group=”” align=”none”] [flickr id=”6025505010″ thumbnail=”thumbnail” overlay=”true” size=”large” group=”” align=”none”] [flickr id=”6634165561″ thumbnail=”thumbnail” overlay=”true” size=”large” group=”” align=”none”]
Alteori nu este nevoie de starea de frustrare initiala, ci doar de o tema care sa imi placa foarte mult. Ea singura este suficienta pentru a ma trage in acea stare de plutire si de a-mi schimba starea intiala, oricat de proasta ar fi, intr-una de bucurie curata. Asa mi s-a intamplat cu aceste doua lucrari …
[flickr id=”5953557941″ thumbnail=”thumbnail” overlay=”true” size=”large” group=”” align=”none”] [flickr id=”6510326187″ thumbnail=”thumbnail” overlay=”true” size=”large” group=”” align=”none”]
Asa ca am hotarat ca anul asta ma voi dedica mai mult picturii pentru ca am vazut, in sfarsit, ca ma pot descurca suficient de bine :) Am inceput cu o reproducere/copie/inspiratie dupa o pictura care mi-a placut teribil de cand am vazut-o pentru prima data (o gasiti aici). Pictura apartine lui Fabian Perez, artist care, desi probabil nu va fi niciodata unul dintre acei pictori mari, ma fascineaza prin viata, dinamismul si pasiunea ce le imprima creatiilor lui.
Iata rezultatul …
[flickr id=”6770353103″ thumbnail=”medium” overlay=”true” size=”large” group=”” align=”none”]
Detalii aici.
Ulterior nu m-am putut abtine si am lucra si un pandant si un inel, dar de data cu print-uri ale lucrarilor originale apartinand aceluiasi artist.
[flickr id=”6720417543″ thumbnail=”small” overlay=”true” size=”large” group=”” align=”none”] [flickr id=”6720417259″ thumbnail=”small” overlay=”true” size=”large” group=”” align=”none”]
Detalii aici.
[flickr id=”6720418155″ thumbnail=”small” overlay=”true” size=”large” group=”” align=”none”] [flickr id=”6720417853″ thumbnail=”small” overlay=”true” size=”large” group=”” align=”none”]
Detalii aici.
27/01/2012 @ 3:47 pm
ce inseamna un pictor mare? :)
27/01/2012 @ 5:07 pm
unul despre care se va vorbi si peste sute de ani? :D
30/01/2012 @ 3:51 pm
noa asa sa fie. eniuei, pot sa schimb inelul cu gheisa pe asta cu madama incordata si pasionala si pe pandativ? tocmai m-a lovit o intuitie in poalele capului ca asta este! nadica cele care i se potrivesc femeii :)
30/01/2012 @ 3:53 pm
Of course. Doar lamureste-ma daca mai fac pandantul cu gheisa au ba?
Andreea picteaza: “Tiganca” | Glory Box
01/02/2012 @ 2:27 pm
[…] a venit si momentul pentru prima pictura originala, pictura care a fost pictata de fapt inaintea dansatoarei de flamenco, doar ca nu m-am indurat sa o arat. Fiind prima si fiind creatie proprie … a primit multe […]