Tricou pictat “Vara asta”

, , , , , , , 8 Comments

Hai s-o spun pe-aia dreapta: eu nu ma innebunesc dupa Vama Veche/Vama sau cum s-o numi acum. La trupa ma refer. Ii apreciez – ca doar de la ei am aflat eu cum e in Vama inainte sa ajung acolo, de la ei si de la prieteni am inteles eu Vama ca pe-o comunitate hippioata in care lumea face dragoste, nu razboi, loc in care e musai sa ajung -, dar ii sufar atat de putin figura lui Tudor Chirila incat nu-i pot accepta. El poate ca e un om ok cand il tii de povesti. Stiu o poveste chiar de la Marius de prin ’96 care implica un Chirila in Vama care iese din cort cu plapuma dupa el :)

Multi dintre oamenii apropiati mie insa n-au nimic cu figura omului si indragesc piesele pe care le-a compus cu pasiune, mai ales cand acestea implica Vama. Acum sper sa nu exagerez, dar daca v-ati mai oprit prin vreun club in ultimii ani sigur stiti ce se intampla cand incepe “Vara asta” :) Si n-o sa fac pe mironosita: cand sunt acolo, cu oamenii astia dragi mie, si la mama naibi de Vama si nisip, topai si strig din toti plamanii si eu :P

Bun. Am incheiat introducerea. Sa trecem la restul naratiunii.

Saptamana trecuta aveam de sarbatorit una bucata Vulpoi. Vulpoiul, contrar numelui, este un om (cu accentul pe om) pasionat de Vama si rasarituri, om care numeste Vama, ca si mine, “acasa”, casa careia ii duce dorul intens mai mereu, dar cu atat mai mult in momentele in care are nevoie sa se regaseasca si sa-i fie liniste.

Asa. Ziceam ca-l aveam de sarbatorit. Cum sarbatorim omul? Dorinta noastra ar fi fost sa-l luam pe sus, sa-l facem pachet, sa-l aruncam in masina si sa ne mai oprim in Vama. No, n-a mers. Asa s-au asezat lucrurile ca nu se putea, dom’le, nu se putea. Asa ca i-am facut tort cu bicla (delicioase au fost spitzele :D), am pus si-alte nebunii intr-o punga si … i-am adus Vama pe-un tricou. Un tricou “cu culori”, “cu curcubeu”, cu Vama, cu indragosteli si cu scris mult peste tot ca sa nu se mai ia de mine ca prea ma incadrez pi șentrul tricoului.

S-a echipat apoi Vulpea cu tricoul si-am pornit catre cea mai apropiata varianta de Vama: El Grande Comandate, loc in care am avut ocazia, bineinteles, sa ne isterizam de-a dreptul pe  “Vara asta” si sa citim versurile de pe tricou :P

Sa-i fie cu bucurie!

[flickr id=”6877474452″ thumbnail=”small” overlay=”true” size=”large” group=”” align=”none”] [flickr id=”7023576519″ thumbnail=”small” overlay=”true” size=”large” group=”” align=”none”]

PS: eu as vrea sa mai refac tricoul, dar nu cred ca am curaj. Prima oara mi-o fost drag de el si cumva, nu stiu cum, versurile s-au incadrat perfect pe suprafata, dar a doua oara nu cred ca mai imi iese :D