Poveste de Paste si prieteni: incondeierea si cozonacii

, , , , , , 1 Comment

Ca mi-am promis ca de fiecare sarbatoare sa fac cozonaci v-am povestit deja aici. Apetenta pentru a face cozonaci in casa mi s-a trezit si mai mult cand am vazit pe geamul unei patiserii “Se dau maxim 4 cozonaci de persoana”. N-am prins mult din comunism (si e clar ca atunci nu se dadau cozonaci la cozi), dar am simtit povestea asta foarte urat pe de o parte din cauza portionarii, pe de alta din cauza statului la coada si, in final, pentru ca asta transforma inca o sarbatoare care ar trebui sa fie despre familie si traditie in ceva mercantil.

Ma uit acum la poze si ma apuca un drag infinit de oamenii care au fost langa mine, de viata, de frumusetea lucrurilor simple. De ce sa pierdem asta?

Povestea incepe asa …

Dupa atelierul de incondeiere eu si Alexandra am hotarat clar ca vom repeta experienta si acasa pentru a face mici daruri celor ce ne sunt mai aproape si mai dragi. Am profitat de ajutorul lui Marius care ne-a luat ceara de albine si oua albe, condeie aveam de la atelier, nu trebuia decat sa ne intalnim.

Pe parcurs eu ma hotarasc ca in seara aia trebuie sa fac si cozonacii pentru ca altfel nu mai am cand. Pe parcurs vin si Adina si Marian si ii convingem ca nu pot rata o seara cu incondeiat si cozonaci calzi. Pe parcus ne dam seama ca avem nevoie de cantitatea dubla de cozonaci si trimitem baietii la cumparaturi si, cand e totul aranjat, ne punem pe treaba.

Ce urmeaza dupa asta e scris pe fiecare poza in parte, asa ca va invit sa vedeti albumul integral aici (pe Flickr) sau aici (pe Facebook).

Datorita acestei seri si a oamenilor de-au fost acolo, cumva, Pastele a fost joi noapte pentru ca am terminat treaba epuizati si fericiti la 5 am. Apoi a mai fost si vineri, ca am fost la mama si la alti prieteni. Apoi a mai fost si sambata ca am vopsit iar oua si-am facut pasca si-am facut cioc cu omul meu la 12 noaptea si ne-am bucurat de ce pregatisem si de-un vin rosu bun. Si-a mai fost si duminica pentru c-am facut friptura de miel (si va spun clar ca a fost cea mai buna fripura ce s-a facut in tara asta de Paste :P) si-am stat tot noi doi, eu si el, bucurandu-ne, in sfarsit, de cateva zile de liniste.

Sper ca ati petrecut cel putin la fel de cu drag ca si mine. O saptamana minunata, oameni dragi!

[flickr id=”7083295239″ thumbnail=”small” overlay=”true” size=”large” group=”” align=”none”] [flickr id=”7079396249″ thumbnail=”small” overlay=”true” size=”large” group=”” align=”none”]