Brasov, Bod, Poiana Soarelui si povesti cu prieteni
[flickr id=”7395307436″ thumbnail=”medium” overlay=”true” size=”large” group=”” align=”none”]
Dragii mei,
Ultimele 5 zile au fost dintre cele mai ciudate. Inca nu mi-e clar daca un ciudat pozitiv sau negativ, dar tind din pacate spre negativ chiar daca a existat un miez dulce.
Am pornit spre Brasov miercuri dupa-amiaza, iar pe drum am primit o veste trista, trista care ne-a facut sa ne intunecam putin gandurile, iar seara sa inchinam un pahar de vin (desi parca imi amintesc ca ea prefera sa bea cate-o tuica mica) in memoria unei femei pe care mi-o amintesc de cand ma amintesc pe mine chiar daca in ultimii 10-15 ani am vazut-o tot mai rar si abia daca am schimbat cateva cuvinte.
Brasovul ne-a primit cu vreme racoroasa, cu un socru vesel si cald si cu socul inca netrecut (asa cum v-am povestit deja). Joi am plecat in plimbari usoare pe drumul vechi ce urca in Poiana, drum care este complesitor de verde si de linistitor, am facut si-o vizita scurta (pentru ca era inchis) la restaurantul ce ne-a gazduit casatoria, apoi ne-am intors catinel in oras si-am mancat bine si vesel la Ceasu’ Rau care are o introducere de-a dreptul delicoasa la meniu (vezi poza). Ne-am vizitat apoi viitoarea casa din Poiana Soarelui incheind in felul asta ciclul complet de anotimpuri ale terenului (era si un film fain tare cu anotimpuri). Ne-am intins in iarba crescuta mare, am mirosit aerul si-am zambit ca nebunii. Abia astept sa ne fie acasa :)
Insa vineri, chiar inainte de intoarcere, am avut parte de-un episod din drama oamenilor care uita sa fie oameni din partea unei persoane de la care nu m-as fi asteptat niciodata. Experienta m-a durut si mi-a macinat sufletul, dar incepe sa se vindece. De fiecare data cand trec prin asta aleg sa ma vindec cat mai repede pentru a-mi pregati sufletul de primit alti oameni in el. Nu port pica oamenilor pentru ca sunt cum sunt si nu ma inchid fata de lume din cauza asta, dar imi pare rau ca suntem atat de departe de trait cu sufletul si facem alegeri egoiste pe criterii materiale.
Sambata m-am adunat putin cat sa fac o amandina in casa (care a iesit divina) pentru ca seara urma sa primim vizita unei prietene dragi. Am povestit, ne-am rasfatat cu dulce, am baut vin si-am uitat de timp si de rele o vreme.
Duminica am impartit-o in 3: relaxare, lucru intens intens, apoi iar relaxare cu oameni dragi. Din pacate si vizita asta s-a incheiat mai putin vesel. Nu trist, dar vad atatea doruri si nostalgii in viitor de nici n-am cuvinte sa va povestesc. Dar o sa fie bine. Va promit.
De azi am inceput pentru a patra oara regimul Oshawa pentru ca simt nevoia sa fac curatenie in trup si in suflet si pana acum cele 10 zile de regim au facut mult bine.
Si in tot timpul asta nu am avut internet. Asa ca de-aia va povestesc ce-am facut abia acus, pe seara, cand am apucat de-un picior internetul si va jur ca nu-i mai dau drumul :)
Pozele din plimbari le gasiti aici (albumul Flickr) sau aici (albumul de pe Facebook).
De maine revin cu noutati si … nu uitati de giveaway!
