In vacanta.

Zilele care urmeaza trebuiau sa fie despre relaxare, despre sarbatorirea a doua aniversari importante, despre bucurie si lipsa de responsabilitati. In loc de asta va fi despre cautat liniste, fugit de lucruri lumesti in cautarea unui inceput de vindecare, despre reculegere si acceptare.

M-am simtit si inca ma simt vinovata pentru ca am ales totusi sa plecam in Vama. Si este totusi unul dintre acele momente in care gura lumii trebuie sa taca si sa-si tina judecatile acasa. Absurdul acestei intamplari m-a lovit atat de tare incat am nevoie de timp cu mine intr-un spatiu in care sa ma simt libera si acasa. Pana cand Poiana Soarelui ne va deveni acasa, Vama ramane spatiul cel mai aproape sufletului meu.

Ne intoarcem pe 11 iulie.

Sper ca intre timp sa gasesc ragaz sa va raspund la mail-uri sau sa impartasesc cate-un gand si-o fotografie cu voi.