Tricou pictat “Inger cazut”

, , , , , , , 4 Comments

Azi avem coloana sonora aici.

Luna ce a trecut v-am scris de cateva ori despre dureri si pierderi. Abia acum am reusit sa vindec suficient rana incat sa va povestesc poate putin mai mult.

Iza avea 24 de ani, era sotia fratiorului meu adoptiv si mama nepoatei si finutei noastre de numai 1 an si 4 luni. Un accident de masina. Atat. Am ramas cu rasuflarea taiata si cu picioarele tremurande cand am aflat. Si n-am indraznit nici macar sa intreb de ce. Nu gasesc sensul intrebarii pentru ca nu exista raspuns corect sau linistitor.

Am gasit catharsis in “Nu te misca”  pe care am primit-o in Vama, de ziua mea, de la un om care aproape ca nu ma cunostea. Multumesc, Monica! Intalnirile de genul asta si darurile acestea (nu, nu ma refer la cartea in sine) imi depasesc intelegerea si nici nu trebuie intelese. Spre finalul cartii am plans, am plans eliberator.

[flickr id=”7552327456″ thumbnail=”medium” overlay=”true” size=”large” group=”” align=”none”]

Tricoul l-am lucrat la rugamintea fratiorului. Un mic omagiu. Un inger cazut. Am vrut sa fie haos in jur, am vrut sa fie zgomot. Am lucrat fundalul cu degetele si cu pensula plina de culoare si de picuri. Apoi ingerul incet, lenes, povestind cu un om drag. Sa se faca liniste.

[flickr id=”7636184284″ thumbnail=”medium” overlay=”true” size=”large” group=”” align=”none”] [flickr id=”7636184434″ thumbnail=”medium” overlay=”true” size=”large” group=”” align=”none”]

Am mai adus din Vama si 2 pietre sculptate si mangaiate de apa. Le-am pictat aripi, le-am pus snur. Una pentru mine, una pentru fratior. Sa ne purtam fiecare ingerii la gat.

[flickr id=”7636195626″ thumbnail=”medium” overlay=”true” size=”large” group=”” align=”none”]