Leornard Cohen – the esquisite gentleman
Aseara, 22 septembre 2012, acest batran gentleman care numai cu o zi inainte implinise 78 de ani, a venit pentru a treia oara in Bucuresti pentru a ne canta si a ne arata, inca o data, cine sunt trimisii zeilor printre noi.
[flickr id=”8014944307″ thumbnail=”medium” overlay=”true” size=”large” group=”” align=”none”]
Si-i greu sa merg mai departe de-atat. Am luat la rand toate cuvintele care sa exprime cum a fost: perfect, inimaginabil, superb, minunat, inaltator, toate la un loc. Mult mai mult de-atat. A existat o armonie fascinanta in tot.
Dupa agitatia initiala (nu merita sa amintesc organizarea romaneasca, a fost teribila) si deja 2 melodii in concert, reuseam sa ma cufund in versurile atat fantastice ale lui Cohen, cu vioara, chitara rece, vocile surorilor Webb si a lui Sharon Robinson din backgound ridicandu-mi parul la fiecare interventie. Emotia mea s-a construit incet si-a culminat la Amen.
Mi-au curs multe lacrimi pe obraji ascultandu-i versurile, si vocea, si vioara si tot. Asa de frumos a fost. Si cand ma temeam mai tare ca am sa incep sa plang ca un copil, a urmat “In my secret life”. Incredibil! De “Night comes on” nici nu stiu cum sa amintesc …
Si ce a fost cel mai incredibil a fost ca acest ireal domn si trupa lui de ingeri ne-au cantat timp de 3 ore. Cum as putea sa descriu sau sa amintesc fiecare piesa, fiecare minunat vers? Marius spunea: uite-asa convingi oamenii sa stea 3 ore la o auditie de poezie. Nimic mai adevarat.
Si ultimul album, “Old Ideas”, album cauia ii este de fapt dedicat acest turneu este, in opinia mea, desavarsit. Versurile atat de patrunzatoare au fost de data asta asociate cu un aranjament muzical mai prezent decat pe alte albume. Pentru mine asta nu face decat sa intensifice emotia cu care il ascult.
