Salvati “Big Mamou” si-o poveste despre “Old News”
Azi avem sountrack – click aici inainte de a citi.
Pentru ca zilele astea am fost martora mai mult sau mai putin direct sau mai mult sau mai putin metaforic la inceputuri, azi vorbim despre ele.
Zilele trecute cei care urmaresc pe Facebook pagina Glorybox au putut vedea acolo pozele unei cutii ce se afla in lucru, o cutie ce porneste de la o imagine creata de John Howe despre care va voi povesti mai multe cand va fi gata. Cand am primit comanda m-am dat intai un pas inapoi. Cum sa incerc sa reproduc asa ceva? Si-apoi m-am hotarat ca nu va fi o reproducere, ci, poate, o reinterpretare. A fost cumva eliberator gandul asta, mi-a desfacut din emotii, am uitat de sabloane, de asemanari exacte, si-am pictat cum am simtit. A fost un inceput bun. Vedem ce-o fi de-acum …
[flickr id=”8124467492″ thumbnail=”small” overlay=”true” size=”large” group=”” align=”none”] [flickr id=”8124467602″ thumbnail=”small” overlay=”true” size=”large” group=”” align=”none”] [flickr id=”8124449305″ thumbnail=”small” overlay=”true” size=”large” group=”” align=”none”]
La inceputul saptamanii ce tocmai se incheie primesc un telefon de la Dee – clubul Big Mamou este pe cale sa isi inchida usile definitiv, asa ca intr-o ultima incercare de a-l salva organizeaza o saptamana de evenimente pentru a strange pe cat se poate fonduri pentru a-i achita din datorii. In prima seara, avand exact acest scop, se reuneste trupa Old News. Nici n-am stat pe ganduri. Venim, clar. Ii adoram pe baietii astia acum 5-6 ani cand inca mai erau o trupa, mergeam la concertele lor cu cea mai mare placere. Sunt cu totii niste instrumentisti fantastici, iar John, vocalul, are una dintre vocile alea care te lasa cu gura cascata cand o auzi prima oara.
Nu cred ca o sa uit prea usor cand i-am ascultat prima data. Ne invitase tot Dee sa ii ascultam intr-un club bucurestean obscur, eram om al muncii pe vremea aceea, aproape corporatista intr-o firma de numai 13 oameni (poate le-a fost cu ghinion). Am ajuns in club, au cantat vreo 2 trupe inainte, se crapa de 12 noaptea si incepusera sa ni se inchida ochii. Vine Cristi, unul dintre chitaristi, fost coleg de liceu cu Dee, zice “bai, John a cam baut, nu stiu cum mai canta”. Deja ne gandeam ca am stat atat si seara o sa fie un mare fiasco – trupele de dinainte fusesera slabute. Mno, acum am venit, stam o piesa si plecam.
Intr-un final urca baietii pe scena. Am cascat ochii mari – John era un individ inalt, numai piele si os, cu ditamai ochelarii si un pulover din lana ce parea crosetat de bunica. Incepe instrumentatia, nu suna rau deloc, John se sprijina pe microfon cu mana in care tinea o tigare aprinsa (in veci numai asa o sa il vad) si incepe sa cante cu una dintre cele mai profunde si mai misto voci de blues din cate am auzit eu live. Trebuie sa fi fost Cocaine sau Boom Boom, stiam piesa. Mai sa fie, unde v-ati ascuns pana acum?!? N-am mai plecat :)
Am apucat sa ii mai ascultam la cateva concerte, apoi n-am mai auzit nimic de ei. Cand am intrebat-o pe Dee ce s-a intamplat ne-a spus ca nu mai canta impreuna. Mi-a parut foarte foarte rau si-atunci, dar aseara, cand am avut ocazia sa ii ascultam din nou, imi venea sa ma duc sa ii bat ca pe niste copii mici. Suna atat, dar atat de bine impreuna, incat nu-mi vine sa cred ca n-au reusit ca dupa un inceput atat de bun sa lanseze trupa asta suficient de bine incat sa nu fie nevoiti sa renunte la ea.
In alta ordine de idei: salvati Big Mamou :) Saptamana asta se vor organiza acolo tot felul de evenimente faine si gratuite, iar pe bar exista un borcan de muraturi (obtinut cu greu din care am inteles) numit “borcanul de donatii”. Merita o contributie :)
