…
http://webcultura.ro/la-revedere-pentru-totdeauna/
Cititi articolul daca aveti timp si uitati-va la filmuletul final. Priviti-le ochii, priviti-le cuvintele nespuse.
Cine suntem in absenta suferintei noastre? Cine suntem cand suntem in norme? Cand ne conformam? Cine suntem in afara normelor? De ce ne e teama de ele? De ce cadem in ele? De ce ii judecam pe altii? Ce ne tine acolo? De ce ne e frica? De ce respingem daca nu intelegem? Ce inseamna un moment perfect dupa 22 de ani? De unde gasesti intelepciunea de a zambi si cand intelegi ca uneori tot ce a fost viata ta inainte, tot ce ai trait, tot ce ai suferit, tot ce a durut, tot ce ai ras merita pentru macar un moment ca asta? Cand intelegi ca viata ar trebui sa fie despre astfel de momente agatate in timp? Si cand intelegi ca momentul asta este suficient? Ca nu ceri mai mult, ca nu retransformi viata intr-o drama, ci intelegi perfectiunea rotunda si intreaga a acestui moment? Cand afli cum sa fii acolo? Si cand iti lasi micimea in urma? Cand lasi geloziile, trecutul, supararea, strigatele, urletele, cand inveti sa le lasi in urma? Ce se intampla atunci? Ce ramane din tine cand privesti trecutul cu seninatate, viitorul ca si cum n-ar fi si prezentul cum este? Cand te intreaba cineva cine esti si te blochezi fara raspuns ce spune asta despre tine? Ca nu stii cine esti? Ca nu esti de pus in cuvinte? Ca ai invatat ca-s prea putine lucruri importante care se pun in cuvinte? Ca tu esti si-atat si asta nu e vreo concluzie budista, ci afli ca daca trecutul e trecut si viitorul o sa vina, tu nu poti decat sa fii si-atat. Ce cuvinte poti spune despre faptul ca esti? Sunt femeie, om, copil, artista, banala, simpla, vie, bucurie? Ce? Sunt si-atat.