Invitatie la Skirtbike

Dragii mei,

Eu v-am mai povestit cum ma inteleg eu cu bicicletele. Raspunsul e: nu ne intelgem. Cel putin nu in ceea ce priveste biciclitul urban. In copilarie eram lipita de-un Pegas – am invatat sa merg pe el la 7 ani cand inca nu ajungeam la pedale, asa ca tata i-a scos saua, i-a pus un sac impaturit pe gratar si … asa lungita pedalam si faceam concursuri pe strada. Harley style. Pentru ca paream lungita ca pe-un Harley de-acolo de pe gratar pana la coarnele bicicletei. Cand am mai crescut mergeam la “Circulatie”. Eram o gasca de pustani instruiti de o profa care ne invata reguli de circulatie, apoi parcurgeam un soi de poligon biciclistic cu obstacole. O data la nu stiu cat timp participam si la un concurs pe scoli cu povestea asta. De la orele de circulatie am si prima amintire a unui lesin pe la un final de an scolar. Cald afara, am trecut pe nu stiu ce trambulina, am cazut si n-am vrut sa recunosc ca ma doare, asa ca … am lesinat, ce mama ma-sii :) Am fost asa suparata cand mi-au dat ai mei Pegas-ul … inca regret ca nu a fost pastrat. Nu il mai foloseam, e drept, dar avea multe amintiri adunate …

Apoi o vreme n-am mai mers pe bicla. Ca n-am mai avut. Apoi baiatul unor prieteni de familie a lasat o bicla la noi in garaj. Eram clasa a 11 a parca. Sau a 12 a. Si am inceput sa merg la scoala  cu ea. Aveam o colega care locuia la 2 minute de liceu si parcam bicla la ea in curte. Trebuie sa stiti ca in Calarasi erai cam fraier daca mergeai pe bicla. Mai ales la varsta aia. Eh, mereu am fost o avangardista si-o rebela :P Apoi mi s-a luat si bicla asta si … cam asa s-a incheiat povestea mea de dragoste cu bicicletele. Am mai facut o incercare de a o folosi ca mijloc de transport in Constanta, cand eram la facultate, apoi in Bucuresti, dar traficul urban ma sperie teribil asa ca am abandonat repede ideea. Acum ma cam ingrozeste de-a dreptul. Oricum eu am incredere numai in propriile talpi cat mai aproape de pamant.

Tocmai de-asta am toata admiratia pentru domnitele care pedealeaza. Asa ca duminica, 2 iunie, am sa le sustin si eu cum pot in cadrul Skirtbike. Adica voi participa la targul handmade din cadrul evenimentului numai si numai cu lucrusoare legate de biciclete. Vor fi canute si boluri din ceramica si portelan (tineti pumnii sa nu crape portelanul caci e prima data cand lucrez cu el), pandante, brose, inele, cercei, ceasuri, sacose, cutii, tricouri si si si … cine stie ce mi-o mai tranzni pana atunci.

Mai multe detalii despre eveniment va las sa cititi chiar pe pagina evenimentului – adica aici – care descrie (mult mai bine si mai frumos decat as putea eu) ce se va intampla acolo.

Prin urmare, bicicliste sau nu, va astept!

 

[flickr id=”8852362242″ thumbnail=”medium” overlay=”true” size=”large” group=”” align=”none”]