Cum a fost la Skirtbike 2013
Din perspectiva expozantului, nu a biciclistei, bineinteles :)
Am inceput intai cu un 1 iunie perfect copilaresc. Cred ca de mult timp nu m-am simtit atat de iresponsabila incat sa fac atatea boacane intr-o singura zi. Si eu, si al meu sot. Va spun doar ca unul dintre highlight-urile zile a fost o cratita cu zahar ars (inca lichid) imprastiat in jumatate din bucatarie si noi razand ca apucatii de isprava. Deh … a fost 1 iunie, am avut voie :) Iar cand s-a crapat de ora 1 am primit in vizita o prietena, Marius a facut o carafa (sau 2? :P) de margueritas si ne-am tinut de povesti pana la 5.30. Eu m-am trezit la 11, ei dormeau dusi, si am intrat direct in panica ultimelor pregatiri. Si, din panica acasa … nu mi-am facut nici cafeaua.
Inainte sa plecam de-acasa m-am gandit: sa fac un termos de cafea sau nu? Nu, zic, intarziem – si cum ar putea Andreea sa intarzie undeva?
Ajungem la 14.20 (cum se stabilise) la Roaba de cultura, ne invartim putin, aflam ce si cum, la 14.30 incepem sa intindem standul. Apucam sa asezam sevaletul, masa si cateva lucrusoare si incepe … asta:
[flickr id=”8935024246″ thumbnail=”small” overlay=”true” size=”large” group=”” align=”none”] [flickr id=”8935024258″ thumbnail=”small” overlay=”true” size=”large” group=”” align=”none”]
Am apucat sa strangem repede cateva lucruri si sa deschidem umbrela mare deasupra standului si-acolo am paralizat timp de o ora. Si da-i cu ploaie, da-i cu grindina. Incepusem sa ne intrebam daca mai are sens. Si muream de foame. Nu mancasem nimic. Si nu bausem nici cafea. Ca niste pui de lele eram. Parca nici n-am fi plecat. Oamenii cu care vorbeam spuneau ca prin oras se mai oprise ploaia. Si pe site-urile meteo tot anuntau ca se opreste. Ce sens avea sa strangem de tot? La un moment dat Marius se hotaraste ca fuge pana la masina si merge sa ia de mancare. Pana se intoarce el ma hotarasc si eu ca cine stie daca ploaia asta se mai opreste, asa ca mutam standul in masina. Si pe noi in ea. Cine-ar fi crezut ca scaunele incalzite pot fi de ajutor vara? Pai sunt cand ai spatele ud si inghetat :)
Si uite-asa am mancat noi plouati in masina, ascultand Carmina Burana si razand iar ca apucatii (zau, acum, ce era sa facem?) cu Marius dirijand cu o aripioara de pui. Pai da.
Si toate astea pentru ca eu n-am stat sa fac termosul ala de cafea. Daca apucam sa fac cafeaua am fi intarziat cat sa incepa ploaia inainte sa asezam noi ceva si am fi asteptat in masina, la adapost si pe uscat. Morala: nu sariti niciodata peste cafea :) A fost oricum mai amuzant asa.
Pe la 17.00 sau putin inainte prin fata parbrizului nostru incep sa se invarta niste roti uriase. Erau baietii de la Wood Be Nice care se hotarasera ca e momentul sa instaleze bicicleta uriasa. Incepe in sfarsit sa se domoleasca ploaia, cei din organizare dau drumul la muzica, mai apar niste sponsori si aflam ca fetele au pornit marsul. In gandul nostru: sigur, vreo 3.
Dar luam lucrurile din masina, mergem iar la locul evenimentului si intindem iar sevalet, umbrela, masa, in continuare amuzati de situatie, dar fara prea mari sperante. Si nici nu pusesem 3 biciletele pe panou ca din boxe suna asta (n-as fi crezut ca dubstep-ul poate sa sune asa de bine) si vocea DJ-ului: “fetele vor intra in parc in 3 … 2 … 1 … 0.5!”
Si apar, oameni buni! Nu 3, nu 10, ci sute de bicicliste! Majoritatea imbracate in rochite chic de vara, cu tocuri, ude din cap pana in picioare dupa ce pedalasera pe ploaie si pe grindina! Fantastic! A fost ca o mica minune si, desi in aparenta moment simplu, a fost unul dintre cele mai faine momente la care am asistat. Chiar le-am simtit ca pe niste supergirls si merita laude, respect si plecaciuni din partea noastra. Au demonstrat nu numai ca se poate pedala in ploaie, dar si ca a fi o femeie chic nu te face vreo mironosita, ci poti fi la fel de puternica si curajoasa ca orice superman. Si asta pe tocuri!
Iar cand au venit bucuroase la standul nostru inca nearanjat si au luat cu asalt ce le pregatisem … au facut ziua minunata! Le multumesc din suflet pentru atitudine, pentru speranta si pentru zambete si ma bucur ca le-am asteptat. Meritau!
Am apucat sa facem poze abia dupa ce fetele au luat ce le-a dorit sufletul :) Ceramica mai avem, dar restul de lucruri … zburasera in mare parte la supergirls :) Le multumim si asteptam cu drag urmatorul eveniment!
[flickr id=”8935024082″ thumbnail=”small” overlay=”true” size=”large” group=”” align=”none”] [flickr id=”8935024046″ thumbnail=”small” overlay=”true” size=”large” group=”” align=”none”] [flickr id=”8934407547″ thumbnail=”small” overlay=”true” size=”large” group=”” align=”none”] [flickr id=”8935023974″ thumbnail=”small” overlay=”true” size=”large” group=”” align=”none”] [flickr id=”8934407887″ thumbnail=”small” overlay=”true” size=”large” group=”” align=”none”]
03/06/2013 @ 1:56 pm
foarte foarte frumos povestit si ma gandesc ca in realitate a fost de ne uitat :) As always, wish I was there :) dar pana la urmatorul eveniment.. mult spor si big hugz :*
03/06/2013 @ 2:02 pm
Da, in realitate a fost fantastic :) Yup, poate next time :) Am intelesc ca in toamna o sa fie Bikefest – o sa tina 2 zile si-or sa fie aceeasi organizatori. Poate veniti atunci :)
03/06/2013 @ 2:12 pm
sa vedem, tot ce pot sa zic e ca am demarat pregatirile de sarbatori de iarna, cand planuiesc sa vin o luna :))) poate ne prindem intr o zi cand ai timp si esti mai relaxata la o taclala, ca sa nu spamam blogul tau :D
si ca sa nu fie un comment total inutil, da lucrusoarele tale sunt din ce in ce mai frumoase cu bitze, sau fara, ceramica sau portelan <3
03/06/2013 @ 2:47 pm
:)) >:D< Gasim noi si ziua aia :)
Weekend de vara sau de toamna… | The Green Apple
05/06/2013 @ 1:14 pm
[…] spre Herastrau, ajung la Roaba de cultura pe 14:30 si ma intalnesc cu Andreea de la GloryBox (pe blog poveste ea experienta plus are si dovezi , va invit sa vedeti si lucrusoarele facute […]