A fost cu emotii din partea tuturor – chiar si din partea unor participanti :) – dar eu am fost absolut incantata la final.

Emotiile au fost pentru ca, recunoastem, nu ne era foarte clar ce vom reusi sa facem. Cand am mers la Tinker sa propun workshop-ul am facut o bratara si un pandant pentru demonstratie, dar cam asta era intreaga noastra experienta. Insa cumva stiam ca n-are cum sa nu se poata sa iasa frumos. Spuneti-i inuitie feminina :P

Multi n-am fost, dar am realizat la final ca, cel putin eu, nu as fi facut fata foarte bine la un grup mai numeros mai ales la final cand a trebui sa si asamblam piesele create pentru a incheia bijuteriile. Atmosfera a fost faina, calda, prietenoasa, iar daca vi se pare ca nu vedeti prea multe zambete in poze este pentru simplu fapt ca fetele au luat foarte in serios tema atelierului si s-au pus pe treaba cu hotarare. Cred totusi ca zambetele din pozele finale (acolo unde rusinoasele nu mi-au cerut sa le scot din poze) va vor spune multe. Eu m-am bucurat, ca de obicei, ca un copil de ceea ce au realizat fetele si sper ca isi vor purta cu mandrie creatiile.

Pun in continuare doar pozele cu creatiile  finale, dar puteti vedea intregul album aici.

Saptamana aceasta am primit cateva poze de la Alexandra purtand floarea cu voaleta si m-am bucurat mult, cum ma bucur de fiecare data cand primesc astfel de poze sau cand intalnesc pe cineva purtand un lucrusor facut de mine.

Si incercand sa gasesc folder-ul in care imi salveaza mail-ul default documentele downloadate am mai gasit doua fotografii de care, spre rusinea mea, uitasem … Paula a primit in dar setul rosu cam iarna trecuta si se pare ca a fost foarte pe placul domnisorului cu zambet fermecator :)

Va povesteam cam pe la mijlocul lunii trecute –  pe cand incepeam seria targurilor de toamna – ca voi avea si o surpriza pentru voi. Iata ca a venit si momentul adevarului :)

Duminica asta Tinker si subsemnata va provoaca! La ce? La facut bijuterii, bineinteles :)

Dar sa vedem cum ne imbie chiar gazdele noastre:

Tinker lanseaza o noua provocare: duminica, 17 octombrie, intre orele 10:00-14:00, vom confectiona bijuterii!

Novice in aceasta arta, Tinker se bazeaza pe cunostintele si experienta Andreei Badragan, de la Glory Box, care va fi aici ca sa ne indrume si sa ne impartaseasca din experienta ei intr-ale margelitului. Bratari, margele sau placute de lemn nelacuite asteapta cuminti sa fie impodobite cu servetele si transformate in bijuterii. Pe langa servetele, adezivi si culori acrilice, vom pune la dispozitie toate accesoriile necesare, precum snururi, sisteme de prindere, sarma si tot ce e nevoie, pentru a ne asigura ca fiecare obiect realizat va fi o mica opera de arta, pe care o vei lua cu tine acasa.

Taxa de participare este de 50 de lei si acopera costul materialelor folosite.

Te rugam sa confirmi participarea, transmitand un mail la adresa: office@tinker.ro sau telefonand la numarul 0726.207.922.

Va asteptam :)

Ce legatura exista intre Glory Box si “Royal Candy” Playboy Party? Acadelele gigant, bineinteles :P

Cand am primit propunerea de proiect nu stiam destinatia acadelelor si cam luasem decizia de a refuza proiectul. Doar eu fac accesorii, nu elemente de decor :P Dar inainte de a refuza am vrut sa vad cine mi-a propus proiectul. Si asa am ajuns pe site-ul Mansion Events si am inteles despre ce e vorba.

Deci, da, recunosc: am acceptat acest proiect strict din orgoliu. M-a gadilat teribil ideea ca la petrecerea Playboy la care va participa si Pamela Anderson iepurasii vor avea acadele facute de mine :D

Ce n-am stiut eu este ca va fi o munca teribila. Am petrecut ore bune studiind materiale, facand calcule, luand in considerare eventuale probleme. De ce? Partea de acadea propriu-zisa trebuia sa aiba 50cm diamentru, iar acadeaua finala 1.80m inaltime. Intr-un final apoteotic ne-am decis asupra materialelor si Marius a plecat sa le vaneze prin diverse depozite de materiale petrecand alte cateva ore si pentru asta.

Extrudatul din care e facuta acadeaua in sine s-a dovedit greu de taiat fara aparate speciale si a trebuit slefuit cu multa atentie pentru a arata bine. De partea asta s-a ocupat Marius fara de care nu cred ca aveam vreo sansa sa duc la capat acest proiect. Fiecare acadea in parte a fost apoi data cu amorsa pentru ca absorbea foarte multa vopsea fara ea si-apoi am ajuns in sfarsit la partea creativa. Aici n-am ce detalii sa dau :) Mi-am facut de cap cu m-o dus capul mai vesel :)

In lucru …

A urmat apoi definitivarea “betisorului”. Si-aici a fost cu cantec :) Bine bine … am cumparat teava, dar teava are o culoare murdara si este inscriptionata pe toata lungimea cu diverse date tehnice. Cum o facem frumoasa? Nu mergea vopsita – sigur ar fi necesitat mai multe straduri de culoare si multi nervi. Intai m-am gandit la banda izolatoare, dar am abandonat ideea datorita cantitatii impresionante necesare pentru a acoperi 12 bucati de teava de 1.30m. Am luat in schimb banda izolatoare colorata pentru efectul final. Solutia a venit de la tata: autocolant alb. Sa va mai povestesc ca pentru a arata bine a trebuit taiat in patratele mici si aplicate bucata cu bucata pe suport? (altfel prindea aer si se umfla inestetic)

Aproape gata …

Definitivarea a fost mai simpla: betisoarele s-au fixat fara probleme cu silicon si …. ta daaaaaa :D

Trebuie sa recunosc ca dupa zecile de ore de munca depusa pentru aceste 12 acadele eram epuizata si, desi ma inveseleau instant cand ma uitam la ele, ma intrebam daca chiar a meritat. Evident ca fiind prima data cand faceam asa ceva am subevaluat financiar proiectul. Dar stiti ce? Cand au aparut interviurile si fotografiile de la petrecere si le-am vazut tronand in mainile iepurasilor din comitetul de primire mi s-a instaurat un zambet urias pe fata si nu mi-a mai trecut :D

De vreo saptamana asa blogosfera de handmade vuieste de premii! Unele sunt adevarate distinctii, altele prajiturele :P E drept ca sunt virtuale, dar mai bine asa tinand cont de cat de greu m-as opri eu din savurat daca ar fi reale :P

Prin urmare, am primit mai intai un premiu de la Alexia si Raluca si chiar azi o prajitura de la Mariana (pe care nu v-o arat pe pentru ca deja am mancat-o :P).

Ce ar trebui sa fac eu acum ar fi … sa le dau mai departe la 10-15 bloguri, dar … cum sa va explic: RSS-ul meu cuprinde acum cam 500 de bloguri romanesti de handmade + minim inca pe atatea personale, de design, fotografie sau mai stiu eu ce. Cum sa aleg doar 10-15?!?! Asa ca le declar vizitatorilor mei care se indeletnicesc cu bloggingul ca au aceste premii de dus mai departe. Si uite-asa am gasit eu solutia :D

Un weekend minunat va doresc!

Cred ca am nevoie de … ceva in care sa imi tin cartile de vizita cam de cand am intrat in handmade si mi-am facut primele carti de vizita. Inainte de asta aveam o cutiuta metalica pe care o gravasem din proprie initiativa cu numele firmei la care lucram. Cred ca am lasat-o cuiva cand am plecat din firma … nu-mi amintesc exact. Oricum nu mai aveam in ce sa imi tin cartile de vizita.

Nu e ca si cum nu as fi gasit de cumparat … dar unde mai e handmade-ul in povestea asta? Din acest motiv cartile mele de vizita fie stateau inghesuite si incomodante in portofel, fie imprastiate in toata geanta, fie intr-o punguta de plastic deloc draguta. In ultima vreme incepuse chiar sa ma streseze ideea ca n-am unde sa le tin. Asta pana mi-au sarit in ochi bucatile din fetru cumparate cu mult timp in urma si pe care nu prea le folosesc. Si pana a venit saptamana asta in care am rasuflat si eu putin usurata dupa cele anterioare si pline. In traducere: am fost lenesa :D

Si pentru ca aseara am stat cu vulpoiul de povesti pana spre dimineata si a profitat (din nou :P) de canapeaua noastra (care incet incet devine canapeaua lui :D), iar de dimineata am continuat povestile la cafea, cat am stat de povesti am zis ca e momentul sa fac si asta. Asa ca atat a durat sa o fac: cat o cafea cu povesti :)

Cos prost, groaznic de prost si daca cineva spune ca vorbesc prostii, Marian poate confirma ca am rupt si incurcat ata de un numar infinit de ori. Iar daca nici asta nu va convinge puteti remarca si din fotografii ce cusaturi strambe am executat.

Dar asta chiar nu conteaza iar eu sunt foarte mandra de noua mea husa pentru carti de vizita :)

Mi s-a tot spus ca un anume coleg din echipa din care am facut parte la un moment dat, coleg pe care eu nu l-am cunoscut decat in treacat, cumva, nu stiu cum, dar ar semana cu Muttley :) Mi s-a mai spus, de asemenea, ca exista un complot, o gluma, o poanta … o surpriza de pus la cale in acest sens :P

Dar am sa las dracsorul sa va povesteasca :D

Trebuie sa recunosc ca acest breloc a fost comandat cu dedicatie pentru colegul nostru Razvan zis si GaroFITA FITA FITA aka Muttley. Conform pozei de mai jos, musiu Razvan este clar inspiratia celor de la Hanna-Barbera.

Asa ca a fost simplu sa ne gandim la Andreea si sa o convingem ca  GaroFITA merita un breloc cu Muttley. Este foarte adevarat ca in balanta a cantarit si faptul ca Cez isi dorea brelocul vechi al lui Razvan, un ursulet dragalas, care nu i se potrivea lui Muttley. Rezultatul? Excelent! Multumim, Andreea!!

Pai … rezultatul a fost asta:

Multumesc si eu pentru incredere si puteti conta pe mine oricand :)

Dragilor,

Iata ca am ajuns sa va scriu de pe telefon doar ca sa va spun ca pana la intoarcere nu mai am acces la net de pe comp pentru ca am fost nevoiti sa ne schimbam locul de cazare, iar unde stam acum nu avem net. Cred.

Va povestesc la intoarcere ce si cum s-a intamplat.

Pe curand :)

Dragilor,

A venit momentul :) Concursul lansat in colaborare cu ilovehandmade si-a gasit o castigatoare. Ea este …. suspans … suspans (dar de unde – ea a aflat de ieri de pe Facebook :P): Gabriela Muresan!

Felicitari, Gabriela! Sa le porti cu drag si numai cu drag :) Vor porni catre tine chiar astazi!

Dragilor,

Daca as lasa si ziua de azi sa treaca, s-ar face deja 3 zile de cand nu am mai scris nimic. Nu e pentru ca trag chiulul, ci chiar invers. Am inceput saptamana in forta si cu drag de lucru si sper sa o pot tine cat mai mult timp asa.

Urmeaza targ weekendul acesta, targ weekendul viitor (detalii curand) si un AMR 20 zile pana la mutarea de o luna in Vama Veche unde ma veti gasi in perioada 15 iulie-15 august.

Faptul ca am avut o perioada in care mi-am lucrat mai mult comenzile iar in rest m-am relaxat, nu a ajutat prea mult si iata-ma acum, pe ultima suta de metri, tragand tare pentru a avea cu ce va astepta la targuri si la mare.

Cum fotografierea lucrusoarelor noi, prelucrarea imaginilor si postarea pe blog dureaza uneori si cateva ore, iar eu stau prost cu timpul, in perioada urmatoare va fi o idee mai liniste pe blog. Nu de tot, dar mai liniste. In orice caz maine o sa va arat ceva de care sunt mandra foc :P

Cu bine, va las cu omul plajei :)

Asa ca eu am sa-mi pun muzica de visat la mare, am sa-mi trag pensulele si culorile alaturi si-am sa lucru lucru lucru :P