Glory Box

“Eu inca refuz sa cred ca a venit toamna asa tam-nesam, pe nepusa masa si dintr-o data. Adica sambata seara termometrul de la farmacia din colt indica 40 de grade, iar a doua zi, la aceeasi ora, 18 grade. Si de-atunci tot asa o tine. Nu, refuz.

Cred ca e doar o diversiune, doar un truc, doar o mare pacaleala si ca in curand vom reveni la temperaturi mai prietenoase. Pai, azi-noapte mi-a fost frig. Ce inseamna asta?! Cum spuneam: refuz!”

Ei, si cum ma revoltam si ma lamentam eu asa, deodata, apare! El, binecuvantat in toate culorile veseliei, ultimul fluture de vara. Nu l-am pus eu pe cutie, s-a asezat singur si-a ramas acolo sa bucure ochii oricui il va lua acasa. Daca doriti s-o vedeti mai indeaproape, va astept maine la targ :)

Rezultatul final a fost obtinut combinand pictura si tehnica servetelului. La final a primit si un strat de lac pentru protectie si rezistenta.

Ii puteti verifica disponibilitatea si pretul aici (pentru ce este in stoc) si aici (toate accesoriile).

Un colier lucrat in aceasta dimineata, fotografiat cu putin timp in urma si postat cu nerabdare, desi poate ar fi meritat postat noaptea pentru ca mie imi pare dedicat noptii. As spune ca e un set care transmite o stare sau care transmite pur si simplu pentru ca sigur va fi remarcat. I-as adauga in buchet un parfum greu, seducator, de-a dreptul lasciv.

L-am privit indelung, l-am probat si-am tot gandit cum sa il denumesc. Raspuns n-am avut pana cand a trebuit sa aleg titlul postarii si-atunci a venit natural: Rosu!

Le puteti verifica disponibilitatea aici (pentru ce este in stoc)si aici (toate accesoriile).

Setul este lucrat cu margele modelate si pictate manual, perle de sticla, margele de nisip si flori din organza si satin.

Setul acesta a luat nastere in Vama, intr-o zi in care pictat un colier cu gradini japoneze . Atunci mi-a trecut prin minte: de ce n-ar inflori de-adevaratelea gradinile? Asa ca am adaugat margelutelor o floare mare din organza imprimata.

Setul si-a gasit ca stapana de Sf. Maria pe mamica unei fetite de 6 ani istete foc (insotita de tatal ei), care stia exact ce bijuterii, ce culoare, ce lungime, ce gen i s-ar potrivi mamei si care m-a amuzat teribil prin faptul ca a fost singura persoana care a inteles din prima ca acele cutiute patrate – la care tatal se uita intrebator – sunt pusculite cu rama foto :)

Sunt sigura ca mamicii i-a placut :)

Setul sau fiecare componenta in parte pot fi refacute la comanda. Ii puteti verifica pretul aici.

Fetitele dulci din Bucuresti care isi serbeaza aniversarea si care mai si poarta numele de Alexandra (iar azi din cate am auzit e Sf. Alexandru) primesc margele roz-bombon, chiar mai dulci decat desertul in cauza.

Recunosc ca nu-s un fan al culorii roz, dar setul asta mi s-a lipit de … limba :D pardon, inima.

S-aveti pofta :P

Colierele acestea nu-s tocmai noi, ci le-am facut inainte de plecarea in Vama, cand eram atat de entuziasmata de plecare incat vedeam numai curcubee si flori peste tot :) Le-am adaugat si cercelusi navy, noduri si margelute de lemn si au fost gata :)

Enjoy!

Colier – 35 lei; Cercei – 15 lei

Le puteti verifica disponibilitatea aici (pentru ce este in stoc)si aici (toate accesoriile).

Printre lucrusoarele facute in Vama au fost si cateva floricele speciale, care au mers toate impartite intre prietene si purtate la o nunta.

Elementul nou al povestii il reprezinta florile de mana, legate delicat cu snur satinat care are la capete noduri, snur suficient de lung incat sa permita legarea florii ca chocker la gat.

Mi s-a povestit ca florile galbene au fost purtate cu o rochie neagra si ca mireasa a purtat la mana floarea alba. Sper ca in curand sa primesc si cateva fotografii de la eveniment.

Enjoy!

Le puteti verifica disponibilitatea aici (pentru ce este in stoc)si aici (toate accesoriile).

E o diferenta dulceaga in felul in care te dai marii atunci cand intalnirea cu ea e zilnica. Cand vii rar te arunci in mare cu pofta, cu nerabdare, cu graba, cu agitatie …

Acum ne imbratisam moale, catifelat, calm … Inot pana mai departe unde sunt aproape singura, ma rasucesc intai dand agale din maini si picioare, ma concentrez asupra senzatiei pe care o primeste pielea din partea marii … e un rasfat infinit. Apoi ma las sa plutesc cu fata in sus – nu e nevoie sa ma misc, marea m-a acceptat ca fiica a ei si ma tine la suprafata – si-mi arunc ochii in cer. Las valurile sa ma legene si ma pierd in nori. Ma trezesc deseori razand aproape in hohote de una singura, plutind in mare. E o fericire dulce, simpla, din lucruri ce par mici poate, dar care se adapa din infinituri: cerul si marea.

Puteti verifica disponibilitatea cutiutei aici (pentru ce este in stoc)si aici (toate accesoriile).

In zilele cu moral bun lucrez in camera. Asa se nasc lucrusoare noi care cel mai probabil vor ajunge inapoi in Bucuresti. Tot raul spre bine pana la urma – in primul weekend de la intoarcere va fi o noua editie a targului I Love Handmade si-o sa am cu ce sa va bucur ochii. Asta daca nu apare inca o romanca stabilita in Franta care sa imi bucure ziua cumparad 8 seturi :P

Later edit: Am uitat sa va povestesc  faptul ca setul gri este creatie comuna a familiei Badragan :P mama a modelat lutul, eu am pictat margelutele, iar Marius s-a ocupat de partea de creatie si asamblare – primul lui colier :P

Enjoy!

Le puteti verifica disponibilitatea aici (pentru ce este in stoc)si aici (toate accesoriile).

Zilele trecute mergeam pe aleea principala ce duce spre plaja cand observ un pusti de vreo 10-12 ani (cu parintii langa el, bineinteles) cum desface ambalajul unui pistol cu apa si il arunca pe jos. Fiind foarte aproape, exact cand ambalajul pica pe jos, la piciorul lui, ma aplec, il ridic si merg mai departe fara sa spun nimic. Din spate aud strigatele isterizate ale mamei: “de ce faci, draga, mizerie pe jos?” Sa mai spun ca o educatie adecvata ar fi rezolvat problema dinainte si n-ar fi fost nevoie ca eu sa adun gunoiul pustiului?

Tot zilele trecute mi-am amintit ca Raluca, una dintre fetele cu care ma intalnesc mai pe la toate targurile, recicleaza sticlute pe care le decoreaza foarte frumos cu servetel si acril. Poi … daca tot suntem in Vama si tot vrem s-o salvam, ce-ar fi sa reciclam?

Asa ca alaturi de o noua cutiuta lucrata cu lacul de crapare (pentru care da, am facut o noua pasine :D) si cu servetel, am decorat o sticluta in care a fost nectar si am transformata intr-o vaza foarte faina, as zice eu :D

Ce ziceti?

Iar de incheiere, cateva brose si-o bentita cu flori :)

Le puteti verifica disponibilitatea aici (pentru ce este in stoc)si aici (toate accesoriile).

Marea m-a facut sa descopar turcoazele luate acum mult timp, chiar cand mi-am cumparat primele materiale pentru bijuterii. Imi amintesc ca au fost scumpe si n-am inteles foarte bine atunci de ce, apoi experienta m-a invatat ca turcoazele sunt usor de inlocuit cu howlit-ul care este o imitatie ceva mai ieftina si mai albastra … sau cam asa ceva :D

Ei, bine, le tineam intr-o cutituta parca neindraznind sa ma apropii de ele, de turcoazele adevarate … iata ca la malul marii le-a venit randul. Unde altundeva?

Iar de incheiere … se poarta navy, nu?

Le puteti verifica disponibilitatea si preturile aici (pentru ce este in stoc) si aici (toate accesoriile).