Ca sa ma asigur ca ieri nu v-am speriat definitiv cu propunerile de primavara (mai ales dupa ce am alergat jumatate din zi prin prin frig) am zis ca azi este momentul sa va ademenesc si sa va apropii cu cele mai indragite accesorii (fie ca vorbim despre bijuterii, fie ca vorbim despre obiectele in sine) ale iernii: ceainicele si canutele de ceai :)

Si pentru ca aseara am asistat si la unul din cele mai faine concerte din cate am prins pana acum, concert care a fost bucurie in starea ei cea mai pura (si despre care sper sa va vorbesc si separat), as zice ca in ceainice sa facem infuzie de bucurie cu asta :)

Enjoy!

Detalii aici.

Detalii aici.

Detalii aici, aici si aici.

Cand spui terapie prin arta spui, de fapt, cel putin doua lucruri: terapia concreta in care un specialist ghideaza, observa si interpreteaza rezultatele creatiei artistice ale unui pacient/client sau (si mai simplu de-atat nu se poate) relaxarea, starea de bine obtinuta prin actul creatiei in sine indiferent de calitatile artistice ale creatorului.

Desi mi-ar fi placut sa fie asa, acesta nu este un articol dintre cele incluse in pastila de psihologie. Poate ca la un moment dat va veni si randul lui. Pana atunci va invit sa cititi articolul de pe Wikipedia sau sa cautati singuri astfel de articole.

Placerea, relaxarea si disparitia orelor le-am simtit inca de cand am inceput sa desenez (adica inca din copilarie), dar niciodata nu am simtit efectul terapeutic al desenului/picturii ca in anul ce a trecut. Am descoperit cum pot disparea in ceea ce fac si cum, pentru cateva ore, sunt suspendanta intr-un alt plan de-a dreptul fabulos. Mi se intampla mai ales cand am de pictat teme mai complexe decat cele cu care sunt obisnuita de care ma apropii in general nervoasa, anxioasa, pregatita pentru esec. Ma invart in jurul proiectului, imi fac planuri, marai, uneori imi vine de-a dreptul sa plang de agitatie si neputinta si pana la urma trag aer in piept, imi zic ca asta este si ma apuc de treaba.

Si-atunci se intampla extraordinarul. Atunci dispar. Dispar si nu prea. Capat un soi de claritate de parca m-am pregatit dormind 2 saptamani inainte si sunt perfect treaza. Claritatea insa nu este insotita de procese rationale, ci de un soi de plutire in care nu gandesc nimic (e ca si cum daca as gandi as strica tot), sunt complet relaxata, am eventual si un zambet tamp si zen pe fata, timpul dispare (nu glumesc deloc), iar mana ia pur si simplu controlul. Stie exact de ce proportii are nevoie, de ce culori, ce pensule, cat sa dilueze culoarea, ce culoare trebuie amestecata cu care si exact ce trebuie facut si in ce ordine ca efectul final sa fie cel dorit. De obicei ma trezesc spre final cand incep sa ma mir de ceea ce am lucrat si ma entuziasmez ca un copil :)

Asa mi s-a intamplat la aceste lucrari …

Alteori nu este nevoie de starea de frustrare initiala, ci doar de o tema care sa imi placa foarte mult. Ea singura este suficienta pentru a ma trage in acea stare de plutire si de a-mi schimba starea intiala, oricat de proasta ar fi, intr-una de bucurie curata. Asa mi s-a intamplat cu aceste doua lucrari …

Asa ca am hotarat ca anul asta ma voi dedica mai mult picturii pentru ca am vazut, in sfarsit, ca ma pot descurca suficient de bine :) Am inceput cu o reproducere/copie/inspiratie dupa o pictura care mi-a placut teribil de cand am vazut-o pentru prima data (o gasiti aici). Pictura apartine lui Fabian Perez, artist care, desi probabil nu va fi niciodata unul dintre acei pictori mari, ma fascineaza prin viata, dinamismul si pasiunea ce le imprima creatiilor lui.

Iata rezultatul …

Detalii aici.

Ulterior nu m-am putut abtine si am lucra si un pandant si un inel, dar de data cu print-uri ale lucrarilor originale apartinand aceluiasi artist.

Detalii aici.

Detalii aici.

Buna dragilor,

Azi va scriu de la Bod :) Am plecat ieri din Bucuresti ca sa vedem zapada si cand ma uit azi la stiri, ce sa vad? A venit zapada si in capitala :)

Aici e zapada multa, dar fara furtuna, in casa e cald si liniste si mai tarziu planuim un om de zapada in gradina. Nu suna rau deloc :)

Pana atunci eu va scriu voua. Va era dor de colierele pe esarfa? Daca da, au revenit cateva in stoc :) Pentru majoritatea exista si cercelusi asortati. Puteti vedea toate produsele din stoc aici.

Enjoy!

Detalii aici.

Detalii aici.

Detalii aici.

Detalii aici.

Detalii aici.

Detalii aici.

Detalii aici.

Detalii aici.

Azi as mai scrie o postare despre masti. Si azi as scrie o postare despre singuratate si despre nevoia de a ma retrage uneori. Si de a-mi exersa capacitatea de a pastra interactiunea la nivel personal-emotional cu alte persoane la minim. In momentul asta am senzatia ca prieteniile prea apropiate sunt mai devreme sau mai tarziu prea greu de dus si ca eu, una, nu-s facuta pentru asta.

Dar postarea despre masti a fost scrisa. In schimb inceputul filmului despre care vorbeam in acea postare ofera tot mai bine solutia: retragerea in natura pentru studierea artei. E un targ bun, as schimba cotidianul pe asta si sper ca in viitorul apropiat casuta noastra de langa padure si parau sa imi ofere exact asta.

Asa ca azi ramanem tot in Asia si ne amintim de gheise. De dedicarea lor pentru a se construi pe ele insele in opere perfecte pentru ca eu asa am inteles: gheisele sunt opere de arta vii.

Primele doua pandante sunt lucrate cu print-uri ale artistei Haruyo Morita, iar urmatoarele pandante si inelul cu print-uri ale pictorului Fabian Perez.

Detalii aici.

Detalii aici.

Detalii aici.

Detalii aici.

Detalii aici.

Detalii aici.

Cateodata lucrurile se intampla anticipativ. Ca o premonitie poate. Am luat pandantele masca in urma cu putin timp. Au fost hipnotizante. Putin stranii, dar hipnotizante. Mi-au adus instantaneu aminte de acest film si de aceasta scena. Filmul este, strict din punct de vedere vizual, unul dintre cele mai frumoase filme pe care le-am vazut. Este pur si simplu un continuu rasfat pentru privire. Costumele, decorurile, miscarile, dansul, culorile sunt absolut incredibile. O alta scena minunata gasiti aici.

Nu am putut rezista. Am luat mastile. Am ajuns acasa si, pe cand lucram cu totul altceva, pentru o clipa am inchis ochii si am vazut colierul. Si l-am lucrat imediat, asa cum trebuia sa fie.

Postarea a inceput totusi altfel. Asta pentru ca incepand de aseara si pana acum m-am confruntat cu o situatie mai mult decat neplacuta (cea legata de hosting despre care voi scrie o postare separata). Si toata intamplarea mi-a adus aminte pe deoparte de mastile in spatele carora ne ascundem, pregatiti fiind intr-o masura mai mica sau mai mare sa le dam deoparte si sa ne aratam asa cum suntem, iar pe de alta de responsabilitatea artei, a artistului sau a celui care macar incearca sa se scufunde in acest domeniu.

Responsabilitatea lui este sa faca lumea si-asa plina de rau si urat mai frumoasa. E nevoie sa creada in asta cu incapatanare si sa duca treaba pana la capat indiferent de succesul avut. Eu vreau asta. Vreau sa fiu cea care se incapataneaza sa vada lumea frumoasa si care, pe alocuri, in masura in care ii sta in putere, sa o ajute sa fie asa.

Detalii aici.

Detalii aici si aici.

Dragilor,

A trecut si targul, au trecut si cateva zile de la targ, ba chiar se apropie urmatorul :) Intre timp am reusit (intr-un final intarziat) sa completez stocurile pentru a va permite accesul la toate lucrusoarele disponibile. Mai jos aveti noutatile, dar daca doriti sa vedeti tot ce este in stoc intrati aici.

Enjoy!

Cate-un fulg. Acum a stat.

Am ajuns in Bod azi noapte pe la 2 am intr-o fuga scurta, cat sa-l aducem de la aeroport pe tata dragon, sa mancam o ciorba si-o sarma, sa dam o fuga pana la locsorul nostru din Poiana Soarelui pe care l-am gasit usor inzapezit si frumos ca-n povesti (abia astept sa ajung acasa sa scot pozele), cat sa mai luam o masa un pic prea indestulatoare si sa ne pregatim sa pornim spre casa.

Si uite-asa, cu atata alb in jur, au picat perfect bijuteriile pregatite spre prezentare aseara, inainte de plecare.

Pandante, inele, cercelusi si chiar un colier pe care si-au gasit linistea fulgi albi de zapada.

Detalii aici si aici.

Detalii aici, aici si aici.

Detalii aici si aici.

Sa presupunem ca si cum ar fi adevarat – desi cred eu ca putini va veti opune ideii fie ca le-ati purta, fie ca nu – ca va plac buburuzele. Sa mai presupunem – de ce nu –  ca e aniversarea voastra si ca primiti urmatorul cadou:

Am dreptate cand spun ca v-ar face ziua un pic mai frumoasa si cu mai multe zambete? Pe-a mea sigur au facut-o cand le-am adunat pe toate in pumni si-au inceput sa luceasca vesele :)

Lucrusoarele de mai sus s-au adunat intr-un singur cadou pentru o iubitoare de buburuze. Am aduna asa: o cutiuta, un colier, o bratara, o brosa, o pereche de cercei si un inel. Cutiuta si inelul le-ati mai vazut, in schimb restul sunt proaspete ca bulinele de buburuza in soarele de primavara :)

Detalii aici.

Detalii aici.

Detalii aici.

Detalii aici.

Ma tot gandesc ca am adaptat aceasta tema pentru atatea modele si nu reusesc sa ma plictisesc de ea. Imi sunt asa de dragi floricelele acestea roz si delicate incat nu ma pot desparti de ele.

Exceptand micutele brose floare din final toate lucrusoarele si-au gasit stapane, dar pot fi refacute la comanda. Preferatii mei sunt cercelusii candelabru – primii cercei de acest gen lucrati de mine -, model pe care imi doresc sa il variez cat mai mult pentru ca este foarte elegant si foarte delicat in acelasi timp.

Weekend frumos!

Detalii cercei candelabru aici.

Detalii colier aici.

Detalii semn de carte aici.

Si floricelele brosa pe care le vad purta mai degraba ca accesoriu pe o geanta/poseta sau sustinand o esarfa, decat purtate individual.

Detalii aici.

Detalii aici.

Detalii aici.

Detalii aici.

Va amintiti fotografia de ieri?

Ei bine, reactiile voastre de aici si de pe Facebook (atat pe contul personal, cat si pe cel dedicat blogului) mi-au depasit asteptarile :) Ba chiar doua dintre ceainice si-au gasit si stapane – daca acestora le va placea si cum arata colierele finalizate – pentru ca au rezervat ceainicul mov si pe cel turcoaz. Nici o grija, voi face si altele, in alte culori si cu alte modele cat pot de curand :)

Aceste pandantive sunt ceva nou nu doar ca model, ci si ca tehnica si material. Mi-am luat acum mai bine de o luna un ipsos cu rasina (pentru a oferi obiectului final duritatea care lipseste ipsosului simplu), apoi am inceput sa planuiesc ce si cum as putea face cu el. L-am luat initial pentru a turna forme plate rezistente pentru ca lutul pe care il folosesc in mod normal, desi foarte rezistent pentru bilutele pentru pictat, se dovedeste insuficient de dur (pentru gustul meu) pentru obiecte plate si subtiri. Interesandu-ma apoi ce mai pot face cu acest nou material am descoperit matritele-ceainic :) Rezultatul initial l-ati descoperit ieri, iar pe cel final (de care eu sunt mai mult decat incantata) vi-l arat azi :)

Prin urmare, dragelor, pentru dupa-amiezele prea serioase, permiteti-va un zambet declansat de un ceainic vesel. Sunt sigura ca privindu-l gandul va va zbura fie la dupa-amieze lenese in ceainarii cu prieteni si povesti, fie la unele cu lumini diafane, paturi pufoase si carti cu si mai multe povesti.

Si ca sa intregim imaginea: fiecare colier are si o pereche de cercelusi delicati pe care o primiti cadou :)

Detalii:

• Despre ceainicul turcoaz aici 
• Despre ceainicul roz aici
• Despre ceainicul mov aici