Asa ca am sa va rog sa ma iertati ca nu scriu o postare cum se cuvine unor astfel de doamne, dar sunt sigura ca le cunoasteti si le iubiti si nu mai au nevoie de nici o introducere poetica din partea mea :) Va spun doar ca ideea pandantelor a pornit de la dorinta Dianei care le asteapta cu nerabdare pe Audrey si pe Vivien  in Galati, dar se pare ca posta este blocata in nameti si n-a mai primit de 3-4 zile colete dinspre Bucuresti. Sa-i tinem pumnii sa ajunga cat mai curand!

Prin urmare, doamnelor si domnilor …

Audrey Hepburn

Detalii aici.

Marilyn Monroe

Detalii aici.

Vivien Leigh

Detalii aici.

Acesta a fost prima iarna in care am avut multicele comenzi de lucrusoare pentru copii (desi nu ma pricep deloc la asta), adica de lucrat cutiute care sa se potriveasca gusturilor lor. O parte vi le-am aratat deja, iar pe celelalte vi le arat azi.

Incepem cu o cutiuta cu ursuleti lucrata cu decoupage cu hartie de orez si pictata ulterior pentru a intregi peisajul …

Detalii aici.

Si continuam cu 3 cutiute pentru 3 domnisorici de numai cativa anisori, cutii care sunt cu siguranta cele mai roz cutii pe care le-am lucrat, dar cum mi s-a povestit ca domnisoarele trec prin faza roz si orice le-as face trebuie sa fie foarte roz … m-am conformat si am apelat si la printese Disney :)

Detalii aici.

Detalii aici.

Detalii aici.

Bine v-am gasit in noua saptamana!

Pentru ca treaba cu prezentare comenzilor de sarbatori merge greu si as mai avea nevoie de inca o saptamana pentru a vi le arata pe toate (si nu se poate asa, se aduna lucrurile noi si vine si martisorul peste noi), m-am hotarat sa le grupez pe categorii si sa vi le prezint o idee mai repede :) Adica in 2 zile :D

O sa incep cu o bluza de motociclist. Motociclist serios, se intelege. Atat de serios incat a lui sotie m-a rugat sa ii scriu pe bluza “Natural Born Rider”. Dar cum fiecare barbat serios are in spate o familie pe care o iubeste, pe maneca bluzei ii gasim slabiciunea: se numeste Erica si a venit pe lume in 2011. Multi ani frumos impreuna!

Detalii aici.

Urmatorul tricou este pentru un domn serios. Serios bautor de bere. Tuborg sa fie musai. Cum pe domn il cheama Puiu si poarta costume … incepeti sa intelegeti logica? :P

Detalii aici.

Mergem mai departe cu un domn iubitor de masini (ce de domni iubitori :P), cum altfel? Am avut pana acum motociclete, bere, era logic sa vina si randul masinilor. Cristina a reusit sa gaseasca una dintre cele mai simpatice (si ciudatele in acelasi timp) masinute, care poarte numele de BMW Isetta. Ghiciti ce se intampla in imagine? :P

Detalii aici.

Pentru final, ca sa nu speriem copiii, am pastrat un tricou care pastreaza linia masculina cu care am inceput: jocurile PC :) Vorbim despre un joc ce nu s-a lansat inca (cred), un joc la care se munceste din greu si de mult timp si care nu vrea, dom’le, sa fie gata. Exact ca un zombie care refuza sa moara (scuzati nota macabra :D).

Detalii aici.

Exceptand expozitiile cu fluturi vii din Viena si Anglia n-am mai vazut multi fluturi colorati laolalta din copilarie. Eram intr-o tabara in zona Petrimanu si bateam la picior niste chei muntoase cum doar muntii nostri stiu sa arate. Aveam 10-11 ani, nu mai stiu exact. Era vara, si soare si noi zburdam fara absolut nici o grija. Printre noi zburdau fluturi. Multi, colorati, ni se asezau pe haine, pe par, pe maini, n-aveau nici o teama. E o amintirea atat de frumoasa, incat pare ireala.

Detalii aici.

Detalii aici.

Si … da, mi s-a facut un dor teribil de mare si de privit rasaritul cu picioarele in nisip ascultand Bolero-ul.

Detalii aici.

Am adaptat, bineinteles, modelul stilului personal si i-am lucrat cu placere pentru ca este ceva in dreamcatchr-ere care ma fascineaza. Probabil ideea de baza de pazitor de vise care cerne binele de rau. Sunt ca niste coborari in interior care aduc pace. Si imi mai amintesc de Grimus (cartea, nu trupa de data asta). De impresia de fabulos si de vis pe care o ai tot timpul in carte. Un fel de “Alice in tara minunilor” penrtu adulti. In plus, cerceii fac un pic de muzica. Datorita penelor metalice scot clinchete cand se misca :)

Detalii aici.

Prima dedicata Barcelonei pe care am lucrat-o cum imi amintesc eu Barcelona: vesela, vie, de poveste. Modelul a fost teribil de migalos, dar m-a incantat ca la final culorile s-au imbinat bine si au creat un model luminos.

Detalii aici.

Cea de-a doua rama a fost daruita unei mame si fiicei ei si trebuia sa evoce calatoriile pe munte. Am beneficiat de ajutorul lui Marius care mi-a traforat bocanceii si rucsacelul, eu le-am pictat, apoi ne-am pus pe visat la vara ce vine si pe care sper s-o petrecem mai des pe munti.

Detalii aici.

Am dorit sa pastrez ideea de balet, sa aduc cateva elemente care sa atraga un copil (m-am agatat de culoarea roz), dar am preferat sa fac cutia astfel incat mica noastra balerina sa o placa si sa o foloseasca si cand va deveni domnisoara in adevaratul sens al cuvantului. Am mai discutat cu Andrada (cea care a dorit sa faca acest dar frumos), am rugat-o sa imi trimita cateva imagini care ii plac si care o inspira si pe ea si, pornind de la una dintre imaginile trimise de ea, am ajuns la ce vedeti mai jos.

Nu stiu daca a placut micutei balerine, dar sper ca peste ani sa o aprecieze si sa o pastreze ca pe o amintire draga.

Detalii gasiti aici.

De data aceasta Cerasela (cea care a comandat prima cutie) m-a provocat sa folosesc ca inspiratie lucrarea Yumezakura pentru a picta o cutie pe care urma sa o daruiasca unei prietene indragostita (ca si ea) de arta japoneza.

Aceasta cutie a fost ultima comanda lucrata in 2011 in sambata ultimului targ. Dormisem o singura ora vineri spre sambata, de la 7 la 8 am. Am ajuns la targ, am asezat standul, am mai stat cateva ore, apoi, lasand standul in grija lui Marius si a Alexandrei, am pornit spre casa. Am ajuns si m-am apucat de treaba. Eram epuizata, nu reuseam sa lucrez, nu imi placea ce facusem pentru fond. Am furat un pui de somn de o ora si jumatate, iar la trezire m-am speriat de cum incepusem cutia. M-am hotarat pe loc ca daca vreau sa iasa bine trebuie sa o iau de la inceput. Si m-am apucat de treaba incet, cu calm. Nici acum nu stiu cum mi-a trecut timpul. M-a absorbit cu totul. La final m-am trezit inconjurata de jumatate din sertarul de culori acrilice si m-am minunat cum artista japoneza reusise sa imbine atatea culori intr-o singura creatie. Minunat!

Imi lipseste inca creativitatea/increderea de a picta lucrari proprii complexe, dar sunt incantata de alegerile pe care le faceti si de faptul ca prin voi am ocazia sa experiementez lucrari si trairi atat de frumoase. Multumesc!

Detalii puteti gasi aici.