Cand spui terapie prin arta spui, de fapt, cel putin doua lucruri: terapia concreta in care un specialist ghideaza, observa si interpreteaza rezultatele creatiei artistice ale unui pacient/client sau (si mai simplu de-atat nu se poate) relaxarea, starea de bine obtinuta prin actul creatiei in sine indiferent de calitatile artistice ale creatorului.

Desi mi-ar fi placut sa fie asa, acesta nu este un articol dintre cele incluse in pastila de psihologie. Poate ca la un moment dat va veni si randul lui. Pana atunci va invit sa cititi articolul de pe Wikipedia sau sa cautati singuri astfel de articole.

Placerea, relaxarea si disparitia orelor le-am simtit inca de cand am inceput sa desenez (adica inca din copilarie), dar niciodata nu am simtit efectul terapeutic al desenului/picturii ca in anul ce a trecut. Am descoperit cum pot disparea in ceea ce fac si cum, pentru cateva ore, sunt suspendanta intr-un alt plan de-a dreptul fabulos. Mi se intampla mai ales cand am de pictat teme mai complexe decat cele cu care sunt obisnuita de care ma apropii in general nervoasa, anxioasa, pregatita pentru esec. Ma invart in jurul proiectului, imi fac planuri, marai, uneori imi vine de-a dreptul sa plang de agitatie si neputinta si pana la urma trag aer in piept, imi zic ca asta este si ma apuc de treaba.

Si-atunci se intampla extraordinarul. Atunci dispar. Dispar si nu prea. Capat un soi de claritate de parca m-am pregatit dormind 2 saptamani inainte si sunt perfect treaza. Claritatea insa nu este insotita de procese rationale, ci de un soi de plutire in care nu gandesc nimic (e ca si cum daca as gandi as strica tot), sunt complet relaxata, am eventual si un zambet tamp si zen pe fata, timpul dispare (nu glumesc deloc), iar mana ia pur si simplu controlul. Stie exact de ce proportii are nevoie, de ce culori, ce pensule, cat sa dilueze culoarea, ce culoare trebuie amestecata cu care si exact ce trebuie facut si in ce ordine ca efectul final sa fie cel dorit. De obicei ma trezesc spre final cand incep sa ma mir de ceea ce am lucrat si ma entuziasmez ca un copil :)

Asa mi s-a intamplat la aceste lucrari …

Alteori nu este nevoie de starea de frustrare initiala, ci doar de o tema care sa imi placa foarte mult. Ea singura este suficienta pentru a ma trage in acea stare de plutire si de a-mi schimba starea intiala, oricat de proasta ar fi, intr-una de bucurie curata. Asa mi s-a intamplat cu aceste doua lucrari …

Asa ca am hotarat ca anul asta ma voi dedica mai mult picturii pentru ca am vazut, in sfarsit, ca ma pot descurca suficient de bine :) Am inceput cu o reproducere/copie/inspiratie dupa o pictura care mi-a placut teribil de cand am vazut-o pentru prima data (o gasiti aici). Pictura apartine lui Fabian Perez, artist care, desi probabil nu va fi niciodata unul dintre acei pictori mari, ma fascineaza prin viata, dinamismul si pasiunea ce le imprima creatiilor lui.

Iata rezultatul …

Detalii aici.

Ulterior nu m-am putut abtine si am lucra si un pandant si un inel, dar de data cu print-uri ale lucrarilor originale apartinand aceluiasi artist.

Detalii aici.

Detalii aici.

Dragilor,

Va scriam ieri ca suntem in Bod, langa Brasov, ca am fugit din Bucuresti sa vedem zapada. Acum vrem acasa si nu stiu daca putem reveni. Ce mi se pare amuzant este faptul ca aici vremea este minunata. E zapada, din cand in cand mai fulguieste, dar temperaturile sunt rezonabile si lipsesc furtunile de orice fel. Ieri am fost si la terenul din Poiana Soarelui, iar drumul pana acolo (cu mici opriri in zapada) a fost superb pentru ca merge prin padure, iar peisajul este absolut de poveste. Am zambit prosteste mult timp dupa ce-am plecat de acolo gandindu-ma cum in cativa ani voi putea privi peisajul acesta minunat pe saturate. Mai mult decat atat, am descoperit si primele statii de transport in comun spre Brasov care sunt la 500-700 m de casa si ne duc cam peste tot in oras. Din pacate aparatul foto il uitasem ca desteapta acasa. Imaginile sunt insa pastrate bine la mine in suflet.

Pana cand vom ajunge acasa  – si ar fi bine sa ajungem in seara/noaptea asta, cel tarziu maine pentru ca am lasat pisica singura in casa si nu stiu cat mai rabda saracuta – eu va arat un inel care sper sa va indulceasca putin pentru ca textul de pe el spune ca … am adus ciocolata (glazurata cu rasina :P)

Detalii aici.

Pentru ca am in casa o rasfata neagra care face cinste numelui si mai ales atitudinii de pisica, din cand in cand trebuie sa ii ofer cinstea cuvenita si sa creez niste accesorii cu pisici. Musai negre :P

Detalii aici si aici.

Cu drag,

Pisu’ :P

Azi as mai scrie o postare despre masti. Si azi as scrie o postare despre singuratate si despre nevoia de a ma retrage uneori. Si de a-mi exersa capacitatea de a pastra interactiunea la nivel personal-emotional cu alte persoane la minim. In momentul asta am senzatia ca prieteniile prea apropiate sunt mai devreme sau mai tarziu prea greu de dus si ca eu, una, nu-s facuta pentru asta.

Dar postarea despre masti a fost scrisa. In schimb inceputul filmului despre care vorbeam in acea postare ofera tot mai bine solutia: retragerea in natura pentru studierea artei. E un targ bun, as schimba cotidianul pe asta si sper ca in viitorul apropiat casuta noastra de langa padure si parau sa imi ofere exact asta.

Asa ca azi ramanem tot in Asia si ne amintim de gheise. De dedicarea lor pentru a se construi pe ele insele in opere perfecte pentru ca eu asa am inteles: gheisele sunt opere de arta vii.

Primele doua pandante sunt lucrate cu print-uri ale artistei Haruyo Morita, iar urmatoarele pandante si inelul cu print-uri ale pictorului Fabian Perez.

Detalii aici.

Detalii aici.

Detalii aici.

Detalii aici.

Detalii aici.

Detalii aici.

Cate-un fulg. Acum a stat.

Am ajuns in Bod azi noapte pe la 2 am intr-o fuga scurta, cat sa-l aducem de la aeroport pe tata dragon, sa mancam o ciorba si-o sarma, sa dam o fuga pana la locsorul nostru din Poiana Soarelui pe care l-am gasit usor inzapezit si frumos ca-n povesti (abia astept sa ajung acasa sa scot pozele), cat sa mai luam o masa un pic prea indestulatoare si sa ne pregatim sa pornim spre casa.

Si uite-asa, cu atata alb in jur, au picat perfect bijuteriile pregatite spre prezentare aseara, inainte de plecare.

Pandante, inele, cercelusi si chiar un colier pe care si-au gasit linistea fulgi albi de zapada.

Detalii aici si aici.

Detalii aici, aici si aici.

Detalii aici si aici.

Am lucrat pentru Bianca o cutie ce va fi daruita prietenului ei. Intodeauna e teribil de greu sa faci un cadou unui barbat. Pe bune. De femei scapi repede, dar in cazul barbatilor optiunile se termina brusc si repede. Bianca i-a oferit o prajiturica si-un nume de alint la care am adaugat 2 pestisori veseli pentru ca el, prietenul, este foarte pasionat de aceste creaturi :)

Nu stiu eu daca lui o sa ii placa, nici macar nu sunt convinsa ca e un cadou potrivit pentru un barbat, cert e ca mie si Biancai ne-a placut mult rezultatul :)

Detalii aici.

Spuneam ceva si de buline, nu? V-am povestit eu la un moment dat ca vesele tare mi se par accesoriile cu buline. Asa ca am profitat de o comanda pentru a mai face cateva.

Enoy!

Detalii aici.

Detalii aici.

Detalii aici.

Sa presupunem ca si cum ar fi adevarat – desi cred eu ca putini va veti opune ideii fie ca le-ati purta, fie ca nu – ca va plac buburuzele. Sa mai presupunem – de ce nu –  ca e aniversarea voastra si ca primiti urmatorul cadou:

Am dreptate cand spun ca v-ar face ziua un pic mai frumoasa si cu mai multe zambete? Pe-a mea sigur au facut-o cand le-am adunat pe toate in pumni si-au inceput sa luceasca vesele :)

Lucrusoarele de mai sus s-au adunat intr-un singur cadou pentru o iubitoare de buburuze. Am aduna asa: o cutiuta, un colier, o bratara, o brosa, o pereche de cercei si un inel. Cutiuta si inelul le-ati mai vazut, in schimb restul sunt proaspete ca bulinele de buburuza in soarele de primavara :)

Detalii aici.

Detalii aici.

Detalii aici.

Detalii aici.

Am reusit sa imi fac timp sa lucrez ceva si in afara comenzilor si tot gandindu-ma ce-ar fi potrivit m-am oprit asupra cerceilor si inelelor pictate si glazurate cu rasina. Nu am gasit foarte multe astfel de baze metalice – in special pentru cercelusi – asa ca sigur imi voi pune si eu una deoparte pentru ca imi plac prea mult :)

Enjoy!

Detalii inel aici. Detalii cercei aici.

Detalii inel aici. Detalii cercei aici.

Detalii inel aici. Detalii cercei aici.

PS: ati observat combinatia craciuneasca? :P

Ziua buna dragilor,

Am inceput saptamana pe slow motion dupa ce noaptea trecuta am petrecut-o intre prieteni. Prin urmare azi ma regasesc somnoroasa si inceata, dar nu suficient de somnoroasa cat sa uit sa va amintesc ca in weekend va astept la I Love Handmade si nu suficent de somnoroasa incat sa imi scape faptul ca in ultima vreme m-au tot urmarit panselutele :) Dar nu-i nimic rau in asta, chiar deloc. Cum sa fie rau sa creezi ceva ce implica floricele delicate cu petale de catifea?

Le gasiti in weekend la targ :) Va astept!

Detalii:

• Inelul este lucrat pe baza metalica din cupru cu camee din lut modelata manual, decorata prin decoupage, pictata si glazurata cu rasina.
• Colierul si cerceii sunt lucrate cu margele din lut modelate, pictate, antichizare si lacuite manual, camee din lut modelata manual, decorata prin decoupage, antichizata si glazurata cu rasina si margele semipretioase (ametist si coral roz).
• Lungime colier: 41-46 cm
• Pret inel: 25 lei; pret cercei: 17 lei; pret colier: 50 lei
• Le puteti verifica disponibilitatea aici (pentru ce este in stoc) si aici (toate accesoriile).

Azi am sa va arat doua lucrusoare de care eu am cam prins drag, desi nu-s complexe deloc si am fost la un pas de a le pastra pentru mine :)

Pentru voi, azi, fara alte povesti, cercei si un inel cu flori albastre antichizate si glazurate cu rasina.

Detalii:

• Setul este pictat manual, antichizat si glazurat cu rasina pe baza metalica de culoarea bronzului;
• Diametru cercei: 1.5 cm; diametru inel 2.3 mm
• Pret cercei 25 lei; pret inel: 20 lei
• Le puteti verifica disponibilitatea aici (pentru ce este in stoc) si aici (toate accesoriile).