Asa am asteptat postarea aceasta si asa de confunza sunt acum, incat nu reusesc sa scriu nimic coerent. Am reusit sa fur o raceala de pe undeva (ca sa nu zic ca mi-a adus-o cineva ca ma supar si nu-l mai primesc la mine :P) si-acum am starea aceea enervanta in care concentrarea si coerenta sunt doar niste obiective intangibile.

Asa ca am sa va rog sa ma iertati ca nu scriu o postare cum se cuvine unor astfel de doamne, dar sunt sigura ca le cunoasteti si le iubiti si nu mai au nevoie de nici o introducere poetica din partea mea :) Va spun doar ca ideea pandantelor a pornit de la dorinta Dianei care le asteapta cu nerabdare pe Audrey si pe Vivien  in Galati, dar se pare ca posta este blocata in nameti si n-a mai primit de 3-4 zile colete dinspre Bucuresti. Sa-i tinem pumnii sa ajunga cat mai curand!

Prin urmare, doamnelor si domnilor …

Audrey Hepburn

Detalii aici.

Marilyn Monroe

Detalii aici.

Vivien Leigh

Detalii aici.

Cand spui terapie prin arta spui, de fapt, cel putin doua lucruri: terapia concreta in care un specialist ghideaza, observa si interpreteaza rezultatele creatiei artistice ale unui pacient/client sau (si mai simplu de-atat nu se poate) relaxarea, starea de bine obtinuta prin actul creatiei in sine indiferent de calitatile artistice ale creatorului.

Desi mi-ar fi placut sa fie asa, acesta nu este un articol dintre cele incluse in pastila de psihologie. Poate ca la un moment dat va veni si randul lui. Pana atunci va invit sa cititi articolul de pe Wikipedia sau sa cautati singuri astfel de articole.

Placerea, relaxarea si disparitia orelor le-am simtit inca de cand am inceput sa desenez (adica inca din copilarie), dar niciodata nu am simtit efectul terapeutic al desenului/picturii ca in anul ce a trecut. Am descoperit cum pot disparea in ceea ce fac si cum, pentru cateva ore, sunt suspendanta intr-un alt plan de-a dreptul fabulos. Mi se intampla mai ales cand am de pictat teme mai complexe decat cele cu care sunt obisnuita de care ma apropii in general nervoasa, anxioasa, pregatita pentru esec. Ma invart in jurul proiectului, imi fac planuri, marai, uneori imi vine de-a dreptul sa plang de agitatie si neputinta si pana la urma trag aer in piept, imi zic ca asta este si ma apuc de treaba.

Si-atunci se intampla extraordinarul. Atunci dispar. Dispar si nu prea. Capat un soi de claritate de parca m-am pregatit dormind 2 saptamani inainte si sunt perfect treaza. Claritatea insa nu este insotita de procese rationale, ci de un soi de plutire in care nu gandesc nimic (e ca si cum daca as gandi as strica tot), sunt complet relaxata, am eventual si un zambet tamp si zen pe fata, timpul dispare (nu glumesc deloc), iar mana ia pur si simplu controlul. Stie exact de ce proportii are nevoie, de ce culori, ce pensule, cat sa dilueze culoarea, ce culoare trebuie amestecata cu care si exact ce trebuie facut si in ce ordine ca efectul final sa fie cel dorit. De obicei ma trezesc spre final cand incep sa ma mir de ceea ce am lucrat si ma entuziasmez ca un copil :)

Asa mi s-a intamplat la aceste lucrari …

Alteori nu este nevoie de starea de frustrare initiala, ci doar de o tema care sa imi placa foarte mult. Ea singura este suficienta pentru a ma trage in acea stare de plutire si de a-mi schimba starea intiala, oricat de proasta ar fi, intr-una de bucurie curata. Asa mi s-a intamplat cu aceste doua lucrari …

Asa ca am hotarat ca anul asta ma voi dedica mai mult picturii pentru ca am vazut, in sfarsit, ca ma pot descurca suficient de bine :) Am inceput cu o reproducere/copie/inspiratie dupa o pictura care mi-a placut teribil de cand am vazut-o pentru prima data (o gasiti aici). Pictura apartine lui Fabian Perez, artist care, desi probabil nu va fi niciodata unul dintre acei pictori mari, ma fascineaza prin viata, dinamismul si pasiunea ce le imprima creatiilor lui.

Iata rezultatul …

Detalii aici.

Ulterior nu m-am putut abtine si am lucra si un pandant si un inel, dar de data cu print-uri ale lucrarilor originale apartinand aceluiasi artist.

Detalii aici.

Detalii aici.

Azi as mai scrie o postare despre masti. Si azi as scrie o postare despre singuratate si despre nevoia de a ma retrage uneori. Si de a-mi exersa capacitatea de a pastra interactiunea la nivel personal-emotional cu alte persoane la minim. In momentul asta am senzatia ca prieteniile prea apropiate sunt mai devreme sau mai tarziu prea greu de dus si ca eu, una, nu-s facuta pentru asta.

Dar postarea despre masti a fost scrisa. In schimb inceputul filmului despre care vorbeam in acea postare ofera tot mai bine solutia: retragerea in natura pentru studierea artei. E un targ bun, as schimba cotidianul pe asta si sper ca in viitorul apropiat casuta noastra de langa padure si parau sa imi ofere exact asta.

Asa ca azi ramanem tot in Asia si ne amintim de gheise. De dedicarea lor pentru a se construi pe ele insele in opere perfecte pentru ca eu asa am inteles: gheisele sunt opere de arta vii.

Primele doua pandante sunt lucrate cu print-uri ale artistei Haruyo Morita, iar urmatoarele pandante si inelul cu print-uri ale pictorului Fabian Perez.

Detalii aici.

Detalii aici.

Detalii aici.

Detalii aici.

Detalii aici.

Detalii aici.

Cate-un fulg. Acum a stat.

Am ajuns in Bod azi noapte pe la 2 am intr-o fuga scurta, cat sa-l aducem de la aeroport pe tata dragon, sa mancam o ciorba si-o sarma, sa dam o fuga pana la locsorul nostru din Poiana Soarelui pe care l-am gasit usor inzapezit si frumos ca-n povesti (abia astept sa ajung acasa sa scot pozele), cat sa mai luam o masa un pic prea indestulatoare si sa ne pregatim sa pornim spre casa.

Si uite-asa, cu atata alb in jur, au picat perfect bijuteriile pregatite spre prezentare aseara, inainte de plecare.

Pandante, inele, cercelusi si chiar un colier pe care si-au gasit linistea fulgi albi de zapada.

Detalii aici si aici.

Detalii aici, aici si aici.

Detalii aici si aici.

In urma cu ceva ani nu pricepeam nicicum bucuria unui accesoriu imbulinat. E drept ca acum ceva ani nu faceam bijuterii, iar acum si mai multi ani purtam doar tricouri negre, pantaloni largi si bocanci. Acceasi bocanci. Timp de 9 ani. Tricourile le mai am si acum – cel cu Guns’n'Roses are o gaura de la o arsura cu tigara aproape de cand l-am luat – asta era acum mai bine de 10 ani. Inca il port prin casa cand lucrez. Arsura de tigara e tot acolo, necusuta. Intre timp i-am adaugat si pete de vopsea. Intr-o zi am sa il inramez si-am sa il declar piesa de muzeu si nu se va atinge nimeni de el pentru ca va fi deja prea fragil.

Intre timp, desi garderoba mea este in continuare predominata de haine negre, am invatat sa ma bucur de dragalasenii. Si printre cele mai dragalase dragalasenii sunt accesoriile cu buline. Daca bulinele mai sunt si pe buburuze sunt cucerita definiv :D Pe cuvant. Imi vine sa zambesc ori de cate ori le vad :)

Voua nu?

Iar la final va invit la o cafea. Am mers la somn la 6 am si mi-i tare buna una :D

Pentru ca sunt prea multe sa vi le descriu pe fiecare in parte va la pe voi sa le descoperiti disponibilitatea, dimensiunile si preturile aici (pentru ce este in stoc) si aici (toate accesoriile).

Simona spune ca vrea o marmota cu flori in labute. Asta dupa ce de-a lungul timpului a vrut spiridusi, pinguini, biciclete, maimutele si o sticla de cola :D As cauta link-urile de pe blog, dar … is deja prea multe :D

Sa revenim la marmota. Eu mult timp am crezut ca marmota din reclama cu ciocolata era un animal inventat. Doar de-aia isi permitea sa inveleasca ciocolata in staniol in tara in care toate animalele faceau lucruri nefacute. Ba nici de cuvantul “marmota” nu auzisem. Mare mi-a fost mirarea cand am gasit ca marmota in engleza e chiar “marmot” si este un animalut care seamana bine bine cu cel din reclama. Hmm … ca sa vezi. Asa ca am gasit o poza cu o marmota pentru insiratie, am facut o schita pe-un caiet care n-a iesit grozav si pe care n-am avut rabdare sa o termin si … am trecut direct la pictat pe pandant. La final m-a busit rasul. Pe cuvant ca e cel mai simpatic animalut pe care l-am pictat (si marmotaaaaaaa, invelea ciocolata in staniol :P)

Dar, ca sa vedeti ca totusi mai am un colt de minte intreaga (sa repet faza cu marmota? :D ), va arat si doua pandante elegante, lucrate cu decoupage, tehnici de antichizare si glazurate apoi cu rasina. Va plac florile? Eu azi va ofer trandafiri si panselute :)

Detalii:

• Pandantele sunt pictate manual/decorate cu decoupage pe baza metalica apoi glazurate cu rasina.
• Pret: 30 lei
• Le puteti verifica disponibilitatea aici (pentru ce este in stoc) si aici (toate accesoriile).

Atat am scris despre aceste pandante si joaca de-a rasina, incat nici nu stiu ce-a mai ramas de povestit :) Cu 2 exceptii pandantele de mai jos sunt pictate pe baza metalica, apoi glazurate cu rasina. Efectul final este unul foarte fain, de luciu perfect pe care aparatul nu reuseste sa il surprinda sub nici o forma.

Incep prin a va prezenta fetele din Africa pentru ca sunt de departe printre preferatele mele …

Merg mai departe cu o invitatie la cafea …

Urmata de o plimbare printre frunzele de toamna …

Ne vom aminti de primavara cu crengute de cires, pasari cantatoare si de raze de soare prin vitralii …

La final iti voi darui o pana si o buburuza ti se va plimba lenes pe mana :)

Detalii:

• Dimensiune pandant: 4.3 x 3.3 cm
• Lungime snur: 40 cm
• Pret 25-30 lei
• Le puteti verifica disponibilitate si preturile aici (pentru ce este in stoc) si aici (toate accesoriile).

A trecut întâi o boare
Pe deasupra viilor,
Şi-a furat de prin ponoare
Puful păpădiilor.

George Toparceanu – “Rapsodii de toamna”

Dragilor,

La mine s-a crapat de toamna. E limpede, va jur! Uitati-va cu atentie la poze si-o sa vedeti cum verdele verii a inceput sa faca loc ruginiului de toamna. Nu stiu exact cum s-a intamplat, dar cred ca are legatura cu faptul ca incet incet toamna isi intra in drepturi chiar si in ceea ce priveste vremea de afara.

Enjoy!

Le puteti verifica disponibilitate si preturile aici (pentru ce este in stoc) si aici (toate accesoriile).

Sunt zile in care obosesc prea tare. Acum sunt deja luni de cand sunt prea obosita. Au observat-o toti cei din jur si, mai ales, eu. Imi e clar ca nu pot continua asa, dar ocolesc luarea de decizii pentru ca nu imi e clar care este solutia si nici nu reusesc sa imi acord timpul necesar pentru a reflecta la asta. Singura idee pe care o am acum este sa imi las organismul sa isi faca singur programul eu fiind in mod clar genul de persoana care lucreaza bine incepand cu ora 22.00 si pana spre dimineata si deloc dupa orare clasice pe care am tot incercat sa mi le impun.

Ei, dar in zile de genul asta, cand simt ca nu le mai ajung pe toate si cand n-am solutii, imi amintesc de cat era de usor pe cand aveam un job obisnuit. Si incep sa ma indoiesc de ce fac acum macar putin. In momentele acestea apar oamenii. De fapt: Oamenii. Adica cei ce imi amintesc de ce sunt unde sunt, de ce este mai bine si infinitul pe care il primesc inapoi lucrand cu mana si cu drag pentru oameni ce vor purta cu sufletul si cu drag.

Asteptam un colet cu mici obiecte de inclus in bijuterii de la Gabi. Mi-a spus ca in colet este o surpriza. Gabi a avut atata suflet incat sa imi trimita in dar o ie ce a apartinut mamei ei. O ie pe care a spalat-o de mana inainte. Eu percep astfel de gesturi ca fiind magice. M-am imbracat imediat in ia primita care vine de parca a fost lucrata pentru mine si-am zambit prosteste minute in sir. Si mi-am amintit de ce fac ceea ce fac si de ce sunt acolo unde trebuie sa fiu. Echilibrul vine pe parcurs. Oboseala e fizica. Bucuria e in mine. Si e bine, mult mult bine.

Multumesc, Gabi!

Si daca tot am vorbit de oboseala, as spune ca avem nevoie de vitaminte.  Si au ei, strainii, vorba aia cu “an apple a day keeps the doctor away” :) Eu va ofer mere in rasina si-o cutiuta tomnatica.

Detalii:

• Pandantul si brosa sunt pictate manual, apoi prinse in cabochon de rasina.
• Diamentru pandant: 2.5 cm; lungime lant: 45 cm; pret: 25 lei;
• Diametru brosa: 5 cm; pret: 30 lei
• Cutia este din lemn si este pictata manual; dimensiuni: 11 x 8 x 4.5 cm; pret: 25 lei
• Le puteti verifica disponibilitatea  aici (pentru ce este in stoc) si aici (toate accesoriile).

Stiu, stiu, a venit toamna. Aiurea, ati vazut ce cald este afara?

Sa punem coloana sonora. Gasiti aici.

Candva, cam acum o saptamana si jumatate, mi-am adus aminte de bazele metalice in forma de soare la care m-am uitat multa vreme fara sa gasesc foarte multe idei pentru ele. Asta pana intr-o zi cand mi-a picat in mana un pandant si o baza de cercelus cu surub. Baza de cercel se potrivea perfect in spatiul de cabochon pe care il avea soarele metalic. Asa mi-a venit ideea unor seturi formate din cercei cu surub si pandante cu centru asortat.

Enjoy!

Detalii:

• Cerceii si cabochon-ul pandantului sunt pictate manual pe baze din lut.
• Lungime pandant: 40 cm
• Pret pandant: 15 lei; Pret cercei: 10 lei
• Le puteti verifica disponibilitatea  aici (pentru ce este in stoc) si aici (toate accesoriile).