Glory Box

“- Sa zicem ca nu le iei 2 zile si vedem ce se intampla … Iti masor tensiunea in fiecare zi. Astea pentru ce sunt?

- Vasodilatatoare parca …

- Cum adica?

- Asa scrie acolo …”

Si cuplul de tinerei :)

Un copac cu flori …

Toporasi, erau multi multi de tot si peste tot …

Un copac cu suflet de caine. Cred ca vrea sa iasa :D

Sah in parc …

Am dus geanta cu pisici la plimbare in orasul natal :)

Noi doi de final – Marius serios, eu … mai ne, ca sa compensez :D

Sper ca ati petrecut cel putin la fel de frumos ca si noi :)

Alina (sau pe twitter) este cea care m-a luat de manuta si pana sa ma prind eu despre ce e vorba m-am trezit facand #ArtTweetMeet-uri. Si incepand cu asta prin decembrie s-a tot tinut de organizarea unor evenimente faine, fara pretentii (care are o semnificatie cat de faina posibil in ochii mei), la care oamenii vin, participa si se simt ca acasa intre prieteni.

Ceea ce eu stiu inca de la inceput, dar ea cam uita sa (isi) aminteasca, este faptul ca Alina este foarte talentanta. Si aplicand chiar metoda ei – (“vrei sa faci x?” “da” si de-aici inainte te trezesti facand fara sa iti dai seama cand s-a intamplat), am intrebat-o daca vrea sa o rog pe mama (care are un foarte mic atelier de croitorie in Calarasi) sa ii faca esarfe pentru ca ea sa le picteze. A batut din palme, a chicotit ca un spiridus asa cum numai ea stie sa o faca si a spus da. Ce nu stia ea era ca eu deja vorbisem cu mama, ca esarfele erau deja in lucru si ca, profitand de o vizita la Calarasi, i le-am si pus in brate cu dorinta ca ea sa le picteze pana la targul din Verde Cafe din weekend-ul ce taman a trecut.

Alina a inghitit putin in sec, s-a emotionat, si-a suflecat manecile delicatelor ei maini si s-a pus pe treaba. Fiecare esarfa ascunde cate o zi intreaga de pictat si pe cuvant daca nu este fiecare in parte o micuta capodopera. Nu va faceti sperante pentru cea rosie cu fluturi deoarece are deja stapana :)

PS: am adaugat si doua poze cu artista incantata si transmit multumiri fotografului sef, adica lui Marius :)

Zice Vulpea luni sau marti:

- Mergeti miercuri la Al Jawala?

- Al Ja-what?

- Cum, nu-i stiti?

- D-apoi nu.

- Or sa va placa, hai!

- Hai!

Si uite-asa aseara, pe le 23 si putin, ne trezim in Silver Church sa ascultam … nici noi nu stiam ce.

Si uite-acum vine motivatia titlului: pai era miercuri – miezul saptamanii adica(!) -, miezul noptii si clubul era plin pe trei sferturi cu oameni care topaiau, fredonau, dansau de parca a doua zi ii asteptau hamacele la soare, in nici un caz job-ul sau alta poveste serioasa. Si uite-asa m-am trezit si eu facand acelasi lucru de parca toata energia din lume explodase in mine si-am ajuns acasa tarziu si cu un zambet tamp si fericit pe fata. In orasul asta chiar poti face orice, numai sa vrei.

De Al Jawala ce sa va spun? Stiu prea putine. Am inteles ca ei la baza sunt o gasca de street performeri din Germania, care aseara sau in/de curand au implinit 10 ani de cand fac asta – si uite-asa i-a cantat tot Silver Church-ul “La multi ani” vulpoiului :) – care au cantat inclusiv pe strazile noastre, apoi la Stuffstock si vad ca se tot intorc. Iar daca mimau bucuria cu care cantau, o faceau foarte bine pentru ca au transmis foarte multa energie pozitiva.

Aseara au spus o poveste despre cantat pe strada in centrul vechi al Bucurestiului si despre copii care dansau pe muzica lor si asa/cumva (sper ca am inteles bine) s-a nascut piesa “Poznash” :) Provocarea serii (pornind de la mine, cum altfel?) a fost sa gasim un echivalent al cuvantului in engleza :D Sa va vad acus :P

Enjoy!

Suntem suma tuturor celor ce n-au trecut prin viata intr-o masura mai mica sau mai mare. A parintilor, a mediului, a educatorilor si profesorilor nostri, a celor ce ne-au iubit si pe care i-am iubit, a cartilor citite, a depresiilor si bucuriilor, suntem nenumarate particule inghesuite intr-un singur trup, intr-un singur suflet.

Dar suntem mai cu seama suma tuturor celor ce ne-au strans in brate cand ne pregateam sa ne aruncam in gol. A tuturor celor ce ne-au prins de mana cand pluteam in deriva.

Si mai ales, dar mai ales, a celor ce ne iubesc, ne doresc si ne stau alaturi cand suntem slabi.

La final suntem noi, drepti, privindu-ne in oglinda. Am luat de la toti si cu siguranta suntem inclusi in altii. Ii vezi cand te privesti in ochi? Cat iti mai apartii?

Pentru ca RoBlogFest nu are o sectiune speciala si pentru ca unul dintre voi m-a propus (multumesc mult!) se pare ca sunt printre cei 41 de nominalizati la “Top 10 bloguri de handmade romanesti”, ceea ce este o onoare chiar daca as ramane pe ultimul loc, tinand cont ca numai eu am o lista de 300 de bloguri de handmade romanesti si ca in fiecare zi tot descopar altele noi.

Prin urmare: daca va place la mine pe blog, daca va place sa imi cititi povestile si sa imi purtati creatiile, fac o plecaciune pentru un vot si dat vestea mai departe.

Puteti vota aici.

Multumesc!

Va povesteam in decembrie ca s-a facut un an de cand am mesterit primii cercei. Saptamana trecuta, in febra pregatirilor pentru targul de martisor, am realizat ca a mai trecut un an de la ceva. A trecut un an de cand ma ocup doar de handmade.

Nu stiu unde s-a dus. Sunt intr-un loc bun. Imi pare doar rau ca atat de putin din echipa MB mi-a ramas aproape. Le-ar fi placut si in lumea mea cea noua.

Ze Ex Dream Team

Numai lepse faine da Vulpoiul. Ok, nu a fost taman o leapsa initial, ci un joculet din acela enervant de pe Facebook pe care de obicei il ignor cu mai mult sau mai putina eleganta.

Ei, de data asta mi-a placut :) Pe langa faptul ca a fost ca si cum as fi completat un oracol in gimnaziu, mi s-a parut interesant sa vad cum iti poti incadra viata intr-o discografie.

Regulile le explica tot el:

“Regulile sunt cat se poate de simple: poti folosi numai titluri de la un singur artist (sau trupa) fara a le repeta intre intrebari si fara a folosi acelasi artist/trupa ca si cel/cea de la care ai primit sarcina. Cam atat.”

Alege artistul: Nightwish

Esti barbat sau femeie?
Eva

Fa-ti o scurta descriere:
The Escapist

Cum te simti?
Ocean Soul

Descrie locul unde traiesti in prezent:
Planet Hell

Daca ai putea sa mergi oriunde, unde ai merge?
Over the Hills and Far Away

Modul de transport favorit:
Sleepwalker

Cel mai bun prieten?
Devil & The Deep Dark Ocean

Tu si cel mai bun prieten sunteti:
Dead to the World

Cum este vremea?
Fantasmic

Perioada favorita din zi:
Stargazers

Daca viata ta ar fi o emisiune TV, cum s-ar numi?
Wishmaster

Ce este viata pentru tine?
Dark Chest of Wonder

Relatia ta:
She is My Sin

Teama ta:
Long Lost Love

Care este cel mai bun sfat pe care il poti da?
Ever Dream

Cugetarea zilei:
Away

Motto-ul meu:
While Your Lips Are Still Red

Hmm … la cine sa mearga mai departe? Sa mearga la Alinuta, poate asa mai scrie si ea pe blog :D

In prima seara cand am fost pe Matasari 17 am desenat ascultand muzica lor. E ceva mai putin decat o schita. Este ea, femeia care danseaza. Femeia care se pierde in sunet.

Ei, nu va fi chiar de martisor, ci sambata, 6 februarie, ora 12.30, impreuna cu Alina, Home Matasari, PasiCatreViata si … cu mine :)

Va voi invata sa va jucati frumos cu fimo, sa faceti cane-uri pe care sa le transformati in martisoare. Le vom coace, le vom lacui, asambla si pune snurulete pentru ca la final sa fie numai bune de daruit.

Cam asa ceva adica …

Tot ce vom dori de la voi va fi o donatie de 10-15 lei pentru o persoana care in curand va avea nevoie de un transplant. Imi cer scuze ca nu cunosc detaliile, dar va va povesti cu siguranta Alina curand.

Daca esti twitterist, inscrierile se fac aici, daca nu scrie-mi pe adresa de la contact :)

PS: daca doreste cineva sa ne sponsorizeze cu materiale/banuti de materiale, promitem ca le dam si lor martisoare :)

Da click aici, play si asculta in timp ce citesti incet.

We have assembled inside this ancient & insane theater
To propagate our lust for life & flee the swarming wisdom of the streets.

Am ajuns aseara pentru prima oara in Matasari 17 si-am plecat de-acolo tarziu, mai mult scuturata de o urma vaga de bun simt decat din proprie vointa. Eu as fi dormit pe una dintre saltelutele de pe jos (preferabil pe cea prin spatele careia trecea teava de apa calda :) ).

Am ajuns acolo, intr-o casa aproape goala, am fost primiti cu zambete si glume si muzica clasica si-am pasit intr-un soi de vis. M-am simtit intreaga seara intr-o transa, de parca intrasem intr-o lume initiatica in care nu exista reguli si conformisme, in care oamenii iti canta, dar asta e doar in imaginatia ta – de fapt se incanta pe ei insisi si-i buseste rasul cand gresesc notele – in care oamenii vorbesc, viseaza si creeaza, in care te intinzi pe o saltea, respiri, asculti muzica si iti simti energia adunandu-se si pulsandu-ti in palme.

Si exact in locul si in momentul ala uiti ca iti lipseste geniul artistic, ca esti un wannabe cu putina indemanare, uiti ca nu te-a invitat nimeni sa participi, uiti de conversatie sau de existenta lumii in general si faci ceva, cumva, orice sa intri in joc.

Am fost intr-o casa The Doors fara adjuvanti externi de plecat in spatii perceptive alternative, dar cu siguranta picata intr-o mirare ireala.

Aceasta a fost, de fapt, o leapsa de la stimabilul domn Vulpe prin a carui bunavointa am si ajuns ieri in acest loc in care se reinventeaza spirite si libertati. O dau mai departe oricui a mai fost in Matasari 17 si are de povestit.