Lui Sorin i-a placut tricoul lui George cam de cand am dat primul preview pe twitter :) Si-a zis ca vrea si el. Am obtinut de la el un deadline lejer … adica mi-a spus ca nu se grabeste :D am intrebat daca vrea tricou sau bluza cu maneca lunga (ca doar a venit toamna), a zis bluza, iar cand am incheiat proiectele urgente am mers si am luat intai bluza si-apoi am trecut la treaba.

Intrebat de preferinta in ceea ce priveste modelul a spus Honda Transalp.

Din pacate pentru mine a venit foarte repede sa ia bluza – adica exact in seara in care am terminat-o – si nu am apucat sa fac decat o poza destul de nereusita a modelului pictat, fara bluza in intregime.

L-am rugat pe Sorin sa imi trimita o fotografie si mi-a trimis una la inaltime – el purtand bluza chiar pe o Honda Transalp :)

Dragilor,

De maine este targ asa ca am fost in pregatiri intense. Mai de dimineata v-am prezentate niste lule-libelule – pe care va astept de maine sa le vedeti pe viu – iar acum va prezint noile ispravi in care am combinat tehnica servetelului cu pictatul.

Sa incepem cu o cutiuta delicata, in culori pale, usoare, delicate, o cutie cu flori si fluturi cum imi e mie mai drag :)

Si incheiem cu o cutie in culori simple, dar grele pe care o vad tronand intr-un dormitor in care se spun povesti soptite …

Le puteti verifica disponibilitatea si preturile  aici (pentru ce este in stoc) si aici (toate accesoriile).

Mi-a picat acum 2 zile pe cele 2 pandante cu libelule metalice pe care nu mai stiu nici de cand, nici de unde le-am luat, dar stiu ca asteptau cumintele in cutiuta cu accesorii metalice sa le vina randul.

Asa ca pornind de la ele au prins aripi libelule si pe margelute, apoi s-au amestecat printre flori si-apoi au inceput sa danseze pana au nascut doua coliere …

Unul la firul ierbii …

Altul c-un zbor spre floare …

Le puteti verifica disponibilitatea si preturile  aici (pentru ce este in stoc) si aici (toate accesoriile).

De vreo saptamana asa blogosfera de handmade vuieste de premii! Unele sunt adevarate distinctii, altele prajiturele :P E drept ca sunt virtuale, dar mai bine asa tinand cont de cat de greu m-as opri eu din savurat daca ar fi reale :P

Prin urmare, am primit mai intai un premiu de la Alexia si Raluca si chiar azi o prajitura de la Mariana (pe care nu v-o arat pe pentru ca deja am mancat-o :P).

Ce ar trebui sa fac eu acum ar fi … sa le dau mai departe la 10-15 bloguri, dar … cum sa va explic: RSS-ul meu cuprinde acum cam 500 de bloguri romanesti de handmade + minim inca pe atatea personale, de design, fotografie sau mai stiu eu ce. Cum sa aleg doar 10-15?!?! Asa ca le declar vizitatorilor mei care se indeletnicesc cu bloggingul ca au aceste premii de dus mai departe. Si uite-asa am gasit eu solutia :D

Un weekend minunat va doresc!

Ma tot straduiesc sa scriu articolul asta de mult timp. La fel cum am facut si cu cel despre pret. Acesta insa nu va fi deloc la fel de lung.

Mi s-a intamplat nu foarte des, ce-i drept/din fericire, dar nici rar, sa discut cu diverse persoane despre calitatea produselor lucrate manual. Mai trist a fost cand cateva persoane mi-au povestit ca au renuntat la handmade datorita calitatii slabe.

Lipsa calitatii vine uneori din lipsa de experienta a creatorului, alteori din nestiinta, iar alteori din dezinteres – mai ales in cazul celor care fac asta doar pentru a mai castiga niste bani. Ce mi se pare interesant este ca de cele mai multe ori lipsa calitatii se reduce la fragilitatea acestor produse. Fragilitate care este reala, dar care poate fi redusa semnificativ cu un pic de atentie si interes.

Dar sa le luam pe rand:

• lut pictat cu acuarela sau cu vopseluri care in mediu umed se intind – mi s-a povestit despre cercei care s-au scurs pe obraz vara din cauza transpiratiei. Da, acrilul e semnificativ mai scump decat acuarela sau decat alte culori, dar face diferenta cand e vorba de calitate. Marea calitate a acrilului este ca, desi este solubil in apa inainte de uscare, din momentul in care s-a uscat devine usor cauciucat si imposibil de dizolvat.
• daca lucrati forme plate aveti grija ca foaia de lut sa fie suficient de groasa si, oricat de mare ar fi tentatia, nu apelati la forme din fasii subtiri – se vor rupe in geanta clientului chiar inainte de prima purtare.
• fimo e ceva mai rezistent, dar nu chiar atat de rezistent – o doamna mi-a povestit ca si-a cumparat foarte incantata o pereche de cercei in forma de floarea soarelui din fimo, dar la prima purtare petalele au inceput sa se rupa. Materialul asta este extraordinar datorita faptului ca iti permite sa faci cam ce te taie capul din el, dar eu una am renuntat la anumite idei si am refuzat comenzi (chiar daca unii clienti s-au suparat) atunci cand mi-am dat seama ca produsul final va fi foarte fragil.
• vopsea care sare – da, asa cum am povestit deja, acrilul este minunat pentru ca este rezistent la apa, dar este totusi fragil si sare la orice impact cat de cat puternic. Un strat sau mai multe de lac vor creste semnificativ rezistenta produsului final.
• lucrul cu sarma – aici nu este domeniul meu, nu ma pricep, dar va spun ce am observat: produse care de la distanta arata bine, dar care de aproape sunt total diferite: spirale neuniforme sau modele care initial arata bine dar la prima purtare se deformeaza. Inteleg ca sarma permite multe, dar aveti grija ce grosime va alegeti pentru anumite modele si apelati la instrumente profesionale chiar daca sunt mai scumpe.
• pictura pe textil care nu rezista – pai normal ca nu rezista daca folositi acril in loc de vopseluri speciale pentru textil. Iar daca diferenta de pret intre acuarela si acril e mare s-o vedeti pe cea intre acril si vopseluri de textil, mai ales ca cele de textil se consuma fooooarte repede. Diferenta este ca, daca veti folosi culori de textil de calitate, hainutele voastre vor rezista chiar si la spalare automata fara probleme.

Cam atat deocamdata. Astept de la voi completari.

Nu vreau sa spun ca, mai ales la inceput, nu s-au intamplat accidente si cu lucrusoarele mele. Foarte rar se intampla si acum si intru in pamant de rusine cand aflu. Dar sunt accidente pe care fac tot ce imi sta in putere sa le evit. Imi pare rau totusi ca sunt persoane care dupa cateva experiente neplacute trag concluzia ca handmade-ul e cel mult de jucarie si se intorc la produsele de serie. Si e pacat, nu?

Si ca incheiere: observati ca toate problemele aduc in prim plan calitatea/cantitatea materiei prime. Ei, acesta este inca unul dintre motivele pentru care anumite produse handmade sunt mai scumpe. Sigur, daca dai cu acuarela pe o foaie subtire de lut poti vinde cercei la jumatate din pretul altora, dar incearca sa dublezi cantitatea de lut, sa investesti in vopseluri si lacuri de calitate si adaptate fiecarui material cu care lucrezi si hai sa vorbim dupa aceea despre pret.

Eu sunt singura la parinti. N-am nici frati, nici surori, ci am fost doar eu cu mine pentru multi ani. Nu ca ai mei nu si-ar fi dorit mai multi copii. Daca s-ar fi putut, tata ar fi vrut o intreaga echipa de fotbal. Dar RH-ul negativ al mamei atat a permis atunci: un copil sanatos.

Asa ca n-am invatat sa imi impart tot timpul cu altii, jucariile as fi vrut sa le impart, dar n-am avut cu cine, nici sa ma cert frateste, nici sa ma impac, nici sa ma bat si nici macar sa chicotesc noaptea dupa ora de culcare. Si cand eram copil incercam cu disperare sa socializez cu ceilalti. Nu stiu exact ce faceam gresit, dar eram respinsa. Credeam ca ma resping pentru ca sunt urata si mai credeam ca sunt urata din cauza ca tata imi reteza parul scurt si cam ciuntit. Asa ca ramaneam tot eu cu mine in camera mea care mai tarziu a devenit camera albastra. Camera in care se intampla toata viata mea. Camera din care nu ieseam nici fortata, camera in care imi chemam putinii prieteni, in care desenam, citeam, scriam, camera in care mai tarziu mi-am chemat si iubirile si mi-am strigat toate durerile pana cand i-am crapat invizibil, dar apasat peretii. Camera care acum, desi inca albastra, zace goala si-au inceput sa ii dispara pana si obiectele de amintit amintirile – nu mai are birou, nici dulapior plin cu de toate, nici acelasi pat, nici acelasi covor plin de pete, nici aceleasi draperii, nici macar dezordinea continua care o innebunea pe mama. E doar o camera.

Dar nu stiu cum am ajuns aici. Vroiam sa va povestesc despre altceva. Despre altcineva. Despre fratele lui Marius. Despre frate’miu. El imi spune “sis”, eu nu-i pot spune “bro” pentru ca suna  rau, asa ca ii spun “frate’miu”. Mi-a devenit frate de cand ne-am cunoscut si mi-i drag de nu mai pot cu toate prostiile pe care este capabil sa le faca. Luni a plecat catre taramuri britanice asa cum o fac tot mai multi/prea multi tineri.

Si-am vrut sa aiba ceva de la sor’sa cu el acolo. Am luat tricoul, culorile si ideea si-am pornit duminica noapte dupa targ catre Brasov. Stiam ca pleaca luni noapte, iar el, afurisitul, imi spunea ca pleaca luni la 14.30. Asa ca zboara val-vartej in camera, calca tricoul si fuga la treaba. Am pictat cu emotie si convinsa ca n-o sa iasa mare lucru, dar deja stiti si voi cum ies lucrurile facute cu drag :)

Pana la urma a plecat pana la Cluj (de acolo avea avionul) cu un tren de seara. Cumva ziua a trecut fara sa ne ciocnim prea des. Nici la revedere nu mi-am luat cum se cuvine pentru ca exact inainte de a pleca trenul m-a intepat o viespe in abdomen  … pe sub rochie (cam care erau sansele sa se intample asta?) si-am zbughit-o dramatic, indurerata spre toaleta publica sa ma pot elibera de insecta cea afurisita.

Sper ca va purta tricoul cu drag si ca ne vom revedea curand.

Mi s-a tot spus ca un anume coleg din echipa din care am facut parte la un moment dat, coleg pe care eu nu l-am cunoscut decat in treacat, cumva, nu stiu cum, dar ar semana cu Muttley :) Mi s-a mai spus, de asemenea, ca exista un complot, o gluma, o poanta … o surpriza de pus la cale in acest sens :P

Dar am sa las dracsorul sa va povesteasca :D

Trebuie sa recunosc ca acest breloc a fost comandat cu dedicatie pentru colegul nostru Razvan zis si GaroFITA FITA FITA aka Muttley. Conform pozei de mai jos, musiu Razvan este clar inspiratia celor de la Hanna-Barbera.

Asa ca a fost simplu sa ne gandim la Andreea si sa o convingem ca  GaroFITA merita un breloc cu Muttley. Este foarte adevarat ca in balanta a cantarit si faptul ca Cez isi dorea brelocul vechi al lui Razvan, un ursulet dragalas, care nu i se potrivea lui Muttley. Rezultatul? Excelent! Multumim, Andreea!!

Pai … rezultatul a fost asta:

Multumesc si eu pentru incredere si puteti conta pe mine oricand :)

Ei, iata ca s-a incheiat si lungul si … scumpul tribut dat marii si sunt inapoi in Bucuresti, acasa!

Mi-a lipsit sa imi impart aproape zilnic povestile si creatiile cu voi, asa ca de azi sunt inapoi la treaba. Si cum altfel as putea sarbatori intoarcerea decat cu un targ organizat ca la carte de catre Andra si Razvan (de care ne-am amintiti cu drag deseori in luna ce-a trecut).

Prin urmare: weekend-ul acesta – 21/22 august – intre orere 10-21.00, va astept cu multe multe zambete (multe cat adunate si puse la pastrare timp de o luna) si multe multe accesorii noi si in cautare de stapani, la Muzeul Municipiului Bucuresti (vis-a-vis de Universitate si TNB), la cea de-a VIII-a editie a targului “I Love Handmade”

Dragilor,

Iata ca am ajuns sa va scriu de pe telefon doar ca sa va spun ca pana la intoarcere nu mai am acces la net de pe comp pentru ca am fost nevoiti sa ne schimbam locul de cazare, iar unde stam acum nu avem net. Cred.

Va povestesc la intoarcere ce si cum s-a intamplat.

Pe curand :)

Nu pare foarte sugestiv in directia asta, nu? Ei bine, a fost pictat pentru o doamna psiholog. Ce il face sa fie cu dedicatie? Copacul, desigur :)

Sunt convinsa ca multi dintre voi au auzit de “Testul Arborelui”. Este un test simplu – pentru cel care il sustine – tot ce trebuie sa faci este sa desenezi un pom :)

Interpretarea e alta poveste, intrucat manualul de interpretare este reprezentat de o cartulie chiar foarte serioasa – cel putin ca numar de pagini :P Totusi, dupa ce inveti manualul si principiile de baza, devine usoara si interpretarea. Profesorii universitatii pe care am absolvit-o eu nu l-au considerat suficient de interesant incat sa ne ofere macar un demo de interpretare, dar am noroc ca sunt eu curioasa din fire :) Oricum, intrati aici daca vreti sa aflati cate informatii interpretative de baza.

Am ales sa pictez un copac pe tricou pentru ca nu vroiam ca trimiterea la domeniul psihologiei sa fie ostentativa, mai ales ca se poate pica usor in kitsch. De asemenea am vrut sa pastrez un design feminin si care sa se potriveasca si unei persoane mature, altfel desenam o plansa Rorschach :D

Sper ca am primit o interpretare pozitiva, desi vad si mici probleme :P

Enjoy!