Eu sunt singura la parinti. N-am nici frati, nici surori, ci am fost doar eu cu mine pentru multi ani. Nu ca ai mei nu si-ar fi dorit mai multi copii. Daca s-ar fi putut, tata ar fi vrut o intreaga echipa de fotbal. Dar RH-ul negativ al mamei atat a permis atunci: un copil [ Citeste mai mult ]
Mi s-a tot spus ca un anume coleg din echipa din care am facut parte la un moment dat, coleg pe care eu nu l-am cunoscut decat in treacat, cumva, nu stiu cum, dar ar semana cu Muttley :) Mi s-a mai spus, de asemenea, ca exista un complot, o gluma, o poanta … o [ Citeste mai mult ]
Ei, iata ca s-a incheiat si lungul si … scumpul tribut dat marii si sunt inapoi in Bucuresti, acasa! Mi-a lipsit sa imi impart aproape zilnic povestile si creatiile cu voi, asa ca de azi sunt inapoi la treaba. Si cum altfel as putea sarbatori intoarcerea decat cu un targ organizat ca la carte de [ Citeste mai mult ]
Dragilor, Iata ca am ajuns sa va scriu de pe telefon doar ca sa va spun ca pana la intoarcere nu mai am acces la net de pe comp pentru ca am fost nevoiti sa ne schimbam locul de cazare, iar unde stam acum nu avem net. Cred. Va povestesc la intoarcere ce si cum [ Citeste mai mult ]
Nu pare foarte sugestiv in directia asta, nu? Ei bine, a fost pictat pentru o doamna psiholog. Ce il face sa fie cu dedicatie? Copacul, desigur :) Sunt convinsa ca multi dintre voi au auzit de “Testul Arborelui”. Este un test simplu – pentru cel care il sustine – tot ce trebuie sa faci este [ Citeste mai mult ]
Prima tinere de mana, primii fluturi in stomac, primul sarut, prima noapte, prima iubire, prima zi de libertate, prima data la mare, primul job, prima relatie … prima masina? Cred ca pentru cei mai multi dintre noi momentele de mai sus, in masura in care s-au intamplat (si lista ar putea fi lunga), sunt foarte [ Citeste mai mult ]
Articolul poate fi gasit si pe site-ul ilovehandmade.ro, publicat prin bunavointa Andrei si a lui Razvan. Azi prima parte (pentru ca am scris, nu m-am incurcat :P), iar miercuri continuarea … Articolul se adreseaza in mai mare masura artizanilor, colegilor mei de breasla, dar si celor care aleg sa cumpere creatiile noastre pentru a-i ajuta [ Citeste mai mult ]
De cand am iesit din Calarasiul meu prafuit am aflat ca majoritatea oamenilor nu spun gargarita, ci buburuza, iar mai pe la Cluj se spune chiar mamaruta (sau marmaruta?). Dar daca le spui asa, cum o sa mai canti canticelul din copilarie: “Gargarita-rita, zboara-n poienita Si-acolo unde-oi zbura, Acolo e casa ta” … sau pentru [ Citeste mai mult ]
Unele daruri se fac fara motiv. Unele daruri se fac pentru ca se simt. Unele daruri se fac pentru a te imparti celuilalt. Pentru ca poarta in ele mai mult drag decat orice cuvant. Pentru ca celalalt va intelege. Pur si simplu. Cu drag, pentru Andrei.
Va mai aduceti aminte de setul Barbie “B”? Eu da si am asteptat cu sufletul la gura aparitia editiei de iunie a revistei Marie Claire in care Ada apare alaturi de papusile ei purtand cerceii si bratara despre care va povesteam. Deocamdata nu detin decat scan-ul din revista (si revista, of course :P), dar Ada [ Citeste mai mult ]
Pentru ca asta sunt: doar cercei :) Preferatii mei sunt acestia de urmeaza, asa ca poza lor v-o arat in format mai mare. Sunt unicat datorita margelutelor de murano – alaturi de perechea pe care o sa o fac pentru mine :P – , deci va mai exista o singura norocoasa care ii va purta [ Citeste mai mult ]
Marti trebuia sa vina mama in Bucuresti si sa ne dam tura aproximativ bilunara prin depozitele de tesaturi si haine. Luni, undeva pe la pranz, imi amintesc absolut din intamplare ca in iarna am vrut sa imi iau o curea/centura/brau lucrate manual si n-am gasit ceva care sa imi placa. Dau cu palma peste frunte: [ Citeste mai mult ]
A fost ceva mai liniste in ultimele zile pe blog pentru ca m-am straduit sa ma pregatesc cat mai bine pentru targul din weekend, sa duc la capat cateva comenzi si sa acopar si alte cateva responsabilitati mai putin creative – cum ar fi drumuri lungi pentru achizitionarea de tricouri, culori, lut etc. Azi am [ Citeste mai mult ]
In amintirea mea, cumva, parintii mei arata si se poarta dintotdeauna ca acum. Nu mi-o amintesc pe mama mai tanara, mai frumoasa, mai vie, desi ochii ei de un albastru intens (cum eu nu i-am avut niciodata) sunt la fel de emotionanti cum sunt sigura ca au fost intotdeauna si isi pastreaza un sambure de [ Citeste mai mult ]
Mi-a povestit Alinuta ca si-a luat pantofi mov. Mi-a mai povestit apoi ca vrea un set de colier, bratara si cercei de asortat. Apoi cumva s-a intamplat ca a venit si aniversarea ei insotita de o invitatie la pranz. Am lucrat margelutele cu atentie, mi-am incurcat degetele in cele 30 de noduri pe care le [ Citeste mai mult ]