Si pentru ca aseara am asistat si la unul din cele mai faine concerte din cate am prins pana acum, concert care a fost bucurie in starea ei cea mai pura (si despre care sper sa va vorbesc si separat), as zice ca in ceainice sa facem infuzie de bucurie cu asta :)

Enjoy!

Detalii aici.

Detalii aici.

Detalii aici, aici si aici.

Stiu, stiu, abia a inceput februarie si vremea de-afara nu vorbeste deloc de primavara, desi eu trec aproape de fiecare data cand ies din casa prin fata unei farmacii care are in geam ghiocei infloriti.

Dar … stiu eu mai bine decat sa astept sa se apropie martie pana sa va arat ce optiuni aveti si sa ma apuc de treaba :) Am invatat lectia din anii trecuti si intentionez sa o urmez cuminte.

Si anul asta a inceput asa: ce martisoare sa fac? Exclus ce-am facut in anii trecuti, nu? De data asta mi-a venit in ajutor Cosmin, un prieten pe care sper ca in curand sa vi-l prezint si in calitate de creator. Eu am desenat modelele, el le-a transpus in programul potrivit, apoi le-am dus la un studio de taiere laser si-am obtinut formele mult dorite. Eu planuiesc sa fac asta de multisor timp, dar uite ca nu m-a impins nimeni de la spate pana acum. Si sa va spun un lucru despre Cosmin: poate fi un tip foarte lenes, dar si cand se hotaraste sa faca ceva ai face bine sa alergi ca sa tii pasul cu el :)

Pasul urmator: pictarea formelor obtinute, lacuirea lor si atasarea acelor de brosa. Mie imi sunt foarte dragi si sper sa va placa si voua.

Ce optiuni aveti:

1. Puteti cere orice paleta de culori pentru oricare dintre ele. Daca vreti o pisica roz v-o pictez cu placere si-i fac si bulinute colorate in plus :)
2. Eu am ales sa le transform pe toate in brose, dar daca doriti un martisor clasic (care poate fi purtat ulterior ca pandant, bineinteles) sau o pereche de cercei sau aveti alta idee, dati-mi de stire. Sigur gasim o solutie impreuna :)

Fiecare martisor va veni frumos aranjat si cu snur alb-rosu:

In continuare va las sa priviti fiecare model in parte. Detalii despre dimensiuni si preturi (care variaza intre 7-15 lei) gasiti aici.

Si cum din cand in cand mi se blocheaza cuvintele si cred ca muzica “simte” mai bine ce vreau sa spun eu, v-as recomanda sa ascultati si sa priviti asta inainte/dupa/in timp ce priviti pictura :)

Detalii aici.

Asa am patit cu acest set. Mihaela m-a rugat sa lucrez un set pentru o botezul unei fetite. O cutie si o rama foto pe care sa fie un pian intrucat mama fetitei a cantat la pian, dar a renuntat, iar acum viseaza sa isi ia un pian la care sa o invete sa cante pe micuta Natalia cand va mai creste. Minunata poveste, asa este?

Sa va povestesc cum decurge firul gandirii la mine. La asa poveste frumoasa se potriveste un dar care sa se patreze multi ani de-acum inainte si sa devina o amintire draga pe care atunci cand o privesti sa aduca un zambet pe buze pentru ca poarta in ea o poveste. Bun. Asta inseamna ca daca voi face o cutiuta care sa placa unei fetite de cativa anisori, aceasta isi va pierde valoarea/utilitatea imediat ce fetita va ajunge la pubertate/adolescenta si exact de-atunci sau poate chiar de mai tarziu fetita devenita domnisoara va avea capacitatea sa zambeasca nostalgic si cu drag privind-o si amintindu-si de mama. Atunci parca-i pacat sa o fac prea copilaroasa. Mihaela mi-a trimit fotografia de inspiratie pentru pian, dar spera ca eu sa o transform in ceva mai copilaros. Eu, in schimb, ma trezesc ca pictez asta …

Detalii aici si aici.

Mie imi place ce a iesit, dar cred ca ii e clar oricui ca exista o probabilitate destul de redusa ca acest model sa atraga atentie unei fetite. Mihaela m-a iertat si a luat setul gandindu-se ca il poate folosi mama care sa il dea mai departe fetitei cand va creste

Concluzii:

1. Imi pare rau ca n-am reusit sa fac ceva suficient de copilaresc si imi cer scuze pentru asta.
2. Daca doriti sa lucrez modele dedicate copiilor, va rog sa imi comunicati foarte foarte exact ce doriti (cum am primit de sarbatori comanda: cutii roz cu printese Disney), altfel exista riscul sa …. fac ce-am facut acum.

Zambiti, va rog! :)

Detalii aici.

A venit din nou momentul pentru a va arata din lucrusoarele create de mama. Unele dintre ele au trecut deja pe la targurile de iarna si si-au gasit deja stapane, altele au asteptat cuminti pentru a-mi gasi eu timp sa le fotografiez, iar altele au sosit de putin timp la mine (ei, bine, nu chiar asa de putin timp :P) si n-au fost scoase deloc in lume :)

Asa-i ca mama lucreaza tot mai frumos?

Aici va arat doar preferate le mele, dar daca doriti sa le studiati cu atentie, sa vedeti toate creatiile si sa cititi detalii despre ele gasiti aici intreg albumul.

Desi mi-ar fi placut sa fie asa, acesta nu este un articol dintre cele incluse in pastila de psihologie. Poate ca la un moment dat va veni si randul lui. Pana atunci va invit sa cititi articolul de pe Wikipedia sau sa cautati singuri astfel de articole.

Placerea, relaxarea si disparitia orelor le-am simtit inca de cand am inceput sa desenez (adica inca din copilarie), dar niciodata nu am simtit efectul terapeutic al desenului/picturii ca in anul ce a trecut. Am descoperit cum pot disparea in ceea ce fac si cum, pentru cateva ore, sunt suspendanta intr-un alt plan de-a dreptul fabulos. Mi se intampla mai ales cand am de pictat teme mai complexe decat cele cu care sunt obisnuita de care ma apropii in general nervoasa, anxioasa, pregatita pentru esec. Ma invart in jurul proiectului, imi fac planuri, marai, uneori imi vine de-a dreptul sa plang de agitatie si neputinta si pana la urma trag aer in piept, imi zic ca asta este si ma apuc de treaba.

Si-atunci se intampla extraordinarul. Atunci dispar. Dispar si nu prea. Capat un soi de claritate de parca m-am pregatit dormind 2 saptamani inainte si sunt perfect treaza. Claritatea insa nu este insotita de procese rationale, ci de un soi de plutire in care nu gandesc nimic (e ca si cum daca as gandi as strica tot), sunt complet relaxata, am eventual si un zambet tamp si zen pe fata, timpul dispare (nu glumesc deloc), iar mana ia pur si simplu controlul. Stie exact de ce proportii are nevoie, de ce culori, ce pensule, cat sa dilueze culoarea, ce culoare trebuie amestecata cu care si exact ce trebuie facut si in ce ordine ca efectul final sa fie cel dorit. De obicei ma trezesc spre final cand incep sa ma mir de ceea ce am lucrat si ma entuziasmez ca un copil :)

Asa mi s-a intamplat la aceste lucrari …

Alteori nu este nevoie de starea de frustrare initiala, ci doar de o tema care sa imi placa foarte mult. Ea singura este suficienta pentru a ma trage in acea stare de plutire si de a-mi schimba starea intiala, oricat de proasta ar fi, intr-una de bucurie curata. Asa mi s-a intamplat cu aceste doua lucrari …

Asa ca am hotarat ca anul asta ma voi dedica mai mult picturii pentru ca am vazut, in sfarsit, ca ma pot descurca suficient de bine :) Am inceput cu o reproducere/copie/inspiratie dupa o pictura care mi-a placut teribil de cand am vazut-o pentru prima data (o gasiti aici). Pictura apartine lui Fabian Perez, artist care, desi probabil nu va fi niciodata unul dintre acei pictori mari, ma fascineaza prin viata, dinamismul si pasiunea ce le imprima creatiilor lui.

Iata rezultatul …

Detalii aici.

Ulterior nu m-am putut abtine si am lucra si un pandant si un inel, dar de data cu print-uri ale lucrarilor originale apartinand aceluiasi artist.

Detalii aici.

Detalii aici.

Va scriam ieri ca suntem in Bod, langa Brasov, ca am fugit din Bucuresti sa vedem zapada. Acum vrem acasa si nu stiu daca putem reveni. Ce mi se pare amuzant este faptul ca aici vremea este minunata. E zapada, din cand in cand mai fulguieste, dar temperaturile sunt rezonabile si lipsesc furtunile de orice fel. Ieri am fost si la terenul din Poiana Soarelui, iar drumul pana acolo (cu mici opriri in zapada) a fost superb pentru ca merge prin padure, iar peisajul este absolut de poveste. Am zambit prosteste mult timp dupa ce-am plecat de acolo gandindu-ma cum in cativa ani voi putea privi peisajul acesta minunat pe saturate. Mai mult decat atat, am descoperit si primele statii de transport in comun spre Brasov care sunt la 500-700 m de casa si ne duc cam peste tot in oras. Din pacate aparatul foto il uitasem ca desteapta acasa. Imaginile sunt insa pastrate bine la mine in suflet.

Pana cand vom ajunge acasa  – si ar fi bine sa ajungem in seara/noaptea asta, cel tarziu maine pentru ca am lasat pisica singura in casa si nu stiu cat mai rabda saracuta – eu va arat un inel care sper sa va indulceasca putin pentru ca textul de pe el spune ca … am adus ciocolata (glazurata cu rasina :P)

Detalii aici.

Azi va scriu de la Bod :) Am plecat ieri din Bucuresti ca sa vedem zapada si cand ma uit azi la stiri, ce sa vad? A venit zapada si in capitala :)

Aici e zapada multa, dar fara furtuna, in casa e cald si liniste si mai tarziu planuim un om de zapada in gradina. Nu suna rau deloc :)

Pana atunci eu va scriu voua. Va era dor de colierele pe esarfa? Daca da, au revenit cateva in stoc :) Pentru majoritatea exista si cercelusi asortati. Puteti vedea toate produsele din stoc aici.

Enjoy!

Detalii aici.

Detalii aici.

Detalii aici.

Detalii aici.

Detalii aici.

Detalii aici.

Detalii aici.

Detalii aici.

Detalii aici si aici.

Cu drag,

Pisu’ :P