Si pentru ca aseara am asistat si la unul din cele mai faine concerte din cate am prins pana acum, concert care a fost bucurie in starea ei cea mai pura (si despre care sper sa va vorbesc si separat), as zice ca in ceainice sa facem infuzie de bucurie cu asta :)

Enjoy!

Detalii aici.

Detalii aici.

Detalii aici, aici si aici.

- Mergeti miercuri la Al Jawala?

- Al Ja-what?

- Cum, nu-i stiti?

- D-apoi nu.

- Or sa va placa, hai!

- Hai!

Si uite-asa aseara, pe le 23 si putin, ne trezim in Silver Church sa ascultam … nici noi nu stiam ce.

Si uite-acum vine motivatia titlului: pai era miercuri – miezul saptamanii adica(!) -, miezul noptii si clubul era plin pe trei sferturi cu oameni care topaiau, fredonau, dansau de parca a doua zi ii asteptau hamacele la soare, in nici un caz job-ul sau alta poveste serioasa. Si uite-asa m-am trezit si eu facand acelasi lucru de parca toata energia din lume explodase in mine si-am ajuns acasa tarziu si cu un zambet tamp si fericit pe fata. In orasul asta chiar poti face orice, numai sa vrei.

De Al Jawala ce sa va spun? Stiu prea putine. Am inteles ca ei la baza sunt o gasca de street performeri din Germania, care aseara sau in/de curand au implinit 10 ani de cand fac asta – si uite-asa i-a cantat tot Silver Church-ul “La multi ani” vulpoiului :) – care au cantat inclusiv pe strazile noastre, apoi la Stuffstock si vad ca se tot intorc. Iar daca mimau bucuria cu care cantau, o faceau foarte bine pentru ca au transmis foarte multa energie pozitiva.

Aseara au spus o poveste despre cantat pe strada in centrul vechi al Bucurestiului si despre copii care dansau pe muzica lor si asa/cumva (sper ca am inteles bine) s-a nascut piesa “Poznash” :) Provocarea serii (pornind de la mine, cum altfel?) a fost sa gasim un echivalent al cuvantului in engleza :D Sa va vad acus :P

Enjoy!