Ei, nu va fi chiar de martisor, ci sambata, 6 februarie, ora 12.30, impreuna cu Alina, Home Matasari, PasiCatreViata si … cu mine :)

Va voi invata sa va jucati frumos cu fimo, sa faceti cane-uri pe care sa le transformati in martisoare. Le vom coace, le vom lacui, asambla si pune snurulete pentru ca la final sa fie numai bune de daruit.

Cam asa ceva adica …

Tot ce vom dori de la voi va fi o donatie de 10-15 lei pentru o persoana care in curand va avea nevoie de un transplant. Imi cer scuze ca nu cunosc detaliile, dar va va povesti cu siguranta Alina curand.

Daca esti twitterist, inscrierile se fac aici, daca nu scrie-mi pe adresa de la contact :)

PS: daca doreste cineva sa ne sponsorizeze cu materiale/banuti de materiale, promitem ca le dam si lor martisoare :)

Tot incerc sa scriu articolul asta de cand a fost intalnirea. Adica de pe 19-20 decembrie. Dar … au venit sarbatorile, lenea, odihna … si s-a facut ianuarie.

Cand am ajuns acolo, sincer, nu stiam ce se va intampla – stiam ca e o intalnire a twitter-istilor si ca e cu ceva legat de arta (doh!). Ce a urmat a fost de-a dreptul minunat. Ne-am adunat cam 30 de persoane si impreuna cu gazdele noastre (multumim, Alina!) timp de 2 zile am pictat suporturi de lumanarele, apoi rame foto, ceramica, am facut origami, am pictat tricouri si la final ne-am jucat cu lut si pasta modelatore pentru bijuterii.

Dincolo de aceste detalii a fost grozav sa vezi atatea persoane, din domenii atat de diferite, lasandu-se furate de jocul de-a arta. Am vazut la inceput persoane incantate de ce urmau sa faca, am vazut persoane timide, dar am vazut si cateva figuri mature si reticente la ce urma. La final, in a doua zi, m-am tras deoparte doar pentru a-i privi si am simtit cum ma umplu de bucurie. Participau toti, cu concentrare, cu drag, cu suflete deschise, cu relaxare, cu totul la ceea ce faceau. A fost probabil una dintre cele mai emotionante imagini ale anului.

Cat despre mine … dupa o luna plina de munca in care practic zi dupa zi a facut o buna parte din lucrurile care se intamplau acolo, m-am surprins bucurandu-ma ca un copil de ce faceam. Am simtit cat sunt de norocoasa daca in conditiile date pot radia de fericire facandu-mi practic … “job-ul”.

Rama pictata a fost daruita amintire, pentru suportul de lumanare n-am lumanare :D, decorul origami a fost uitat acolo, tricoul e neterminat, iar la bijuterii mi-am bagat nasul sa ajut cum am putut. Ce va pot arata totusi este farfurioara, care a ajuns decor pe masuta din sufragerie si pentru care am primit deja cateva oferte si chiar o comanda, dar pe aceasta o voi pastra eu cu mult drag.

Mai jos si alte poze, pe care le-am selectat de aici. In prima poza m-am ridicat in picioare sa va dovedesc ca am fost acolo, iar in a doua sunt chiar manutele mele pictand decoratiunea orgami :)

Abia astept urmatoarea intalnire!