Asa ca am sa va rog sa ma iertati ca nu scriu o postare cum se cuvine unor astfel de doamne, dar sunt sigura ca le cunoasteti si le iubiti si nu mai au nevoie de nici o introducere poetica din partea mea :) Va spun doar ca ideea pandantelor a pornit de la dorinta Dianei care le asteapta cu nerabdare pe Audrey si pe Vivien  in Galati, dar se pare ca posta este blocata in nameti si n-a mai primit de 3-4 zile colete dinspre Bucuresti. Sa-i tinem pumnii sa ajunga cat mai curand!

Prin urmare, doamnelor si domnilor …

Audrey Hepburn

Detalii aici.

Marilyn Monroe

Detalii aici.

Vivien Leigh

Detalii aici.

Si pentru ca aseara am asistat si la unul din cele mai faine concerte din cate am prins pana acum, concert care a fost bucurie in starea ei cea mai pura (si despre care sper sa va vorbesc si separat), as zice ca in ceainice sa facem infuzie de bucurie cu asta :)

Enjoy!

Detalii aici.

Detalii aici.

Detalii aici, aici si aici.

A venit din nou momentul pentru a va arata din lucrusoarele create de mama. Unele dintre ele au trecut deja pe la targurile de iarna si si-au gasit deja stapane, altele au asteptat cuminti pentru a-mi gasi eu timp sa le fotografiez, iar altele au sosit de putin timp la mine (ei, bine, nu chiar asa de putin timp :P) si n-au fost scoase deloc in lume :)

Asa-i ca mama lucreaza tot mai frumos?

Aici va arat doar preferate le mele, dar daca doriti sa le studiati cu atentie, sa vedeti toate creatiile si sa cititi detalii despre ele gasiti aici intreg albumul.

Dar postarea despre masti a fost scrisa. In schimb inceputul filmului despre care vorbeam in acea postare ofera tot mai bine solutia: retragerea in natura pentru studierea artei. E un targ bun, as schimba cotidianul pe asta si sper ca in viitorul apropiat casuta noastra de langa padure si parau sa imi ofere exact asta.

Asa ca azi ramanem tot in Asia si ne amintim de gheise. De dedicarea lor pentru a se construi pe ele insele in opere perfecte pentru ca eu asa am inteles: gheisele sunt opere de arta vii.

Primele doua pandante sunt lucrate cu print-uri ale artistei Haruyo Morita, iar urmatoarele pandante si inelul cu print-uri ale pictorului Fabian Perez.

Detalii aici.

Detalii aici.

Detalii aici.

Detalii aici.

Detalii aici.

Detalii aici.

Nu am putut rezista. Am luat mastile. Am ajuns acasa si, pe cand lucram cu totul altceva, pentru o clipa am inchis ochii si am vazut colierul. Si l-am lucrat imediat, asa cum trebuia sa fie.

Postarea a inceput totusi altfel. Asta pentru ca incepand de aseara si pana acum m-am confruntat cu o situatie mai mult decat neplacuta (cea legata de hosting despre care voi scrie o postare separata). Si toata intamplarea mi-a adus aminte pe deoparte de mastile in spatele carora ne ascundem, pregatiti fiind intr-o masura mai mica sau mai mare sa le dam deoparte si sa ne aratam asa cum suntem, iar pe de alta de responsabilitatea artei, a artistului sau a celui care macar incearca sa se scufunde in acest domeniu.

Responsabilitatea lui este sa faca lumea si-asa plina de rau si urat mai frumoasa. E nevoie sa creada in asta cu incapatanare si sa duca treaba pana la capat indiferent de succesul avut. Eu vreau asta. Vreau sa fiu cea care se incapataneaza sa vada lumea frumoasa si care, pe alocuri, in masura in care ii sta in putere, sa o ajute sa fie asa.

Detalii aici.

Detalii aici si aici.

Si pentru ca sunt foarte mandra de lucrusoarele ce ies din mainile mamei si pentru ca vreau sa pot arata serios despre ce este vorba, zilele trecute am facut cumva si mai ca mi-am dublat capacitatea de munca (adica am lucrat pur si simplu mai mult :D) si dupa 2 salturi si-un triplu tulup am facut pozele, le-am prelucrat si vi le-am pus la dispozitie.

Sper sa va placa si voua :) Gasiti albumul complet aici.

Am ajuns in Bod azi noapte pe la 2 am intr-o fuga scurta, cat sa-l aducem de la aeroport pe tata dragon, sa mancam o ciorba si-o sarma, sa dam o fuga pana la locsorul nostru din Poiana Soarelui pe care l-am gasit usor inzapezit si frumos ca-n povesti (abia astept sa ajung acasa sa scot pozele), cat sa mai luam o masa un pic prea indestulatoare si sa ne pregatim sa pornim spre casa.

Si uite-asa, cu atata alb in jur, au picat perfect bijuteriile pregatite spre prezentare aseara, inainte de plecare.

Pandante, inele, cercelusi si chiar un colier pe care si-au gasit linistea fulgi albi de zapada.

Detalii aici si aici.

Detalii aici, aici si aici.

Detalii aici si aici.

Am dreptate cand spun ca v-ar face ziua un pic mai frumoasa si cu mai multe zambete? Pe-a mea sigur au facut-o cand le-am adunat pe toate in pumni si-au inceput sa luceasca vesele :)

Lucrusoarele de mai sus s-au adunat intr-un singur cadou pentru o iubitoare de buburuze. Am aduna asa: o cutiuta, un colier, o bratara, o brosa, o pereche de cercei si un inel. Cutiuta si inelul le-ati mai vazut, in schimb restul sunt proaspete ca bulinele de buburuza in soarele de primavara :)

Detalii aici.

Detalii aici.

Detalii aici.

Detalii aici.

Exceptand micutele brose floare din final toate lucrusoarele si-au gasit stapane, dar pot fi refacute la comanda. Preferatii mei sunt cercelusii candelabru – primii cercei de acest gen lucrati de mine -, model pe care imi doresc sa il variez cat mai mult pentru ca este foarte elegant si foarte delicat in acelasi timp.

Weekend frumos!

Detalii cercei candelabru aici.

Detalii colier aici.

Detalii semn de carte aici.

Si floricelele brosa pe care le vad purta mai degraba ca accesoriu pe o geanta/poseta sau sustinand o esarfa, decat purtate individual.

Detalii aici.

Detalii aici.

Detalii aici.

Detalii aici.

Ei bine, reactiile voastre de aici si de pe Facebook (atat pe contul personal, cat si pe cel dedicat blogului) mi-au depasit asteptarile :) Ba chiar doua dintre ceainice si-au gasit si stapane – daca acestora le va placea si cum arata colierele finalizate – pentru ca au rezervat ceainicul mov si pe cel turcoaz. Nici o grija, voi face si altele, in alte culori si cu alte modele cat pot de curand :)

Aceste pandantive sunt ceva nou nu doar ca model, ci si ca tehnica si material. Mi-am luat acum mai bine de o luna un ipsos cu rasina (pentru a oferi obiectului final duritatea care lipseste ipsosului simplu), apoi am inceput sa planuiesc ce si cum as putea face cu el. L-am luat initial pentru a turna forme plate rezistente pentru ca lutul pe care il folosesc in mod normal, desi foarte rezistent pentru bilutele pentru pictat, se dovedeste insuficient de dur (pentru gustul meu) pentru obiecte plate si subtiri. Interesandu-ma apoi ce mai pot face cu acest nou material am descoperit matritele-ceainic :) Rezultatul initial l-ati descoperit ieri, iar pe cel final (de care eu sunt mai mult decat incantata) vi-l arat azi :)

Prin urmare, dragelor, pentru dupa-amiezele prea serioase, permiteti-va un zambet declansat de un ceainic vesel. Sunt sigura ca privindu-l gandul va va zbura fie la dupa-amieze lenese in ceainarii cu prieteni si povesti, fie la unele cu lumini diafane, paturi pufoase si carti cu si mai multe povesti.

Si ca sa intregim imaginea: fiecare colier are si o pereche de cercelusi delicati pe care o primiti cadou :)

Detalii:

• Despre ceainicul turcoaz aici 
• Despre ceainicul roz aici
• Despre ceainicul mov aici