In urma cu ceva ani nu pricepeam nicicum bucuria unui accesoriu imbulinat. E drept ca acum ceva ani nu faceam bijuterii, iar acum si mai multi ani purtam doar tricouri negre, pantaloni largi si bocanci. Acceasi bocanci. Timp de 9 ani. Tricourile le mai am si acum – cel cu Guns’n'Roses are o gaura de la o arsura cu tigara aproape de cand l-am luat – asta era acum mai bine de 10 ani. Inca il port prin casa cand lucrez. Arsura de tigara e tot acolo, necusuta. Intre timp i-am adaugat si pete de vopsea. Intr-o zi am sa il inramez si-am sa il declar piesa de muzeu si nu se va atinge nimeni de el pentru ca va fi deja prea fragil.

Intre timp, desi garderoba mea este in continuare predominata de haine negre, am invatat sa ma bucur de dragalasenii. Si printre cele mai dragalase dragalasenii sunt accesoriile cu buline. Daca bulinele mai sunt si pe buburuze sunt cucerita definiv :D Pe cuvant. Imi vine sa zambesc ori de cate ori le vad :)

Voua nu?

Iar la final va invit la o cafea. Am mers la somn la 6 am si mi-i tare buna una :D

Pentru ca sunt prea multe sa vi le descriu pe fiecare in parte va la pe voi sa le descoperiti disponibilitatea, dimensiunile si preturile aici (pentru ce este in stoc) si aici (toate accesoriile).

Azi m-am trezit cu o stare de weekend pe care nu imi mai amintesc de cand n-am avut-o. O stare de leneveala placuta, de rasucit in asternuturi calde, de picoteala dupa ce alarma a incetat sa sune si o pisica ce toarce zgomotos in timp ce se cuibareste moale unde gaseste o deschizatura in plapuma.

Cand m-am ridicat intr-un final din pat, as fi tras plapuma dupa mine si, infasurata in ea, as fi privit pe geam cum ninge. Da, ar fi mers si o cafea calda. Mi-am pus in loc halatul de casa moale, papucii pufosi si am pornit spre geam cu pisica impleticindu-se in jurul meu. Parca-i frumos, dar parca m-am dezobisnuit de zile reci atat de lungi.

Am facut apoi un dus fierbinte si-am lasat apa sa curga mult pe ceafa si pe omoplati, sa-mi amorteasca durerea cu care ma aleg mai mereu de la prea multe ore de lucru.

Va scriu acum infasurata in pijamalele mele plusate pe care le am de prea multi ani si pe care Marius vrea sa le arunc (sic! nu-i acasa), si-ascult Paolo Nutini – Growing Up Beside You, de ale carui live sessions sunt indragostita de cateva zile. Si-am o stare dulceaga dulceaga pe care am s-o prelungesc cu un ceai de rooibos cu vanilie.

De la 17.00 va astept la Jaya Winter Fest.