Ideea curcubeului pe lemn natur pentru bratara si combinatia de elemente din colier i-a apartinut lui Gabi pentru care am lucrat inca o data, dupa mult timp, si acesti cercelusi care sa completeze setul.

Enjoy!

Detalii:

• Colier lucrat cu margelute din lut modelate si pictate manual, floare din voal lucrata manual, margelute din fimo modelate manual si accesorii metalice.
  Lungime latinsor: 62 – 68 cm; Pret: 45 lei
• Bratara este pictata manual pe lemn; Pret: 20 lei
• Le puteti verifica disponibilitatea, dimensiunile si preturile  aici (pentru ce este in stoc) si aici (toate accesoriile).

Imi place ca atunci cand se apropie o perioada de sarbatori importanta sa adaug langa comenzi mici atentii pentru clienti. Atunci cand pot, cand este vorba de comenzi mai mari sau de clienti fideli, fac asta si in restul timpului, dar in perioada sarbatorilor toti clientii primesc cate ceva.

Si ce ar fi mai potrivit decat un mic dar handmade? M-am gandit ca o pereche de cercei cu surub ar fi perfecti si, ca sa pastrez aerul sarbatorilor, m-am hotarat sa fac un cane (o rola, un bastonas) cu fulg de zapada.

Prin urmare am cautat tutoriale pentru asa ceva. Cel pe care l-am gasit nu e un tutorial propriu-zis, ci o serie de imagini care fac parte dintr-un tutorial pe care nu l-am mai gasit (cred ca a fost scos de la vanzare, in orice caz pagina nu mai exista) si care apartine unei specialiste in domeniu – Eugena Topina. Pe pagina ei puteti gasi multe tutoriale superbe, contra cost, din pacate. Desi, pentru pasionatii de fimo … eu as zice ca merita. Aici gasiti imaginile originale.

M-am gandit, de asemenea, ca n-ar strica sa refac tutorialul, cu imagini proaspete si cu explicatii. Dar cum eu sunt departe de a ma pricepe foarte bine la lucrul cu fimo (lucrez cam de 2-3 ori pe an cu fimo), la prima incercare lucurile au inceput sa se … deformeze si am vrut sa renunt. Cu toate astea, ducand cane-ul la capat am remarcat ca n-a iesit rau deloc. Departe de a fi perfect sau de a semana cu rezultatul din imaginile oficiale, dar totusi obtinusem un fulg simpatic.

Mi-am zis atunci: de ce n-as face totusi tutorialul? De ce n-as arata celor mai putini specialisti ca pot obtine rezultate faine, chiar daca evolutia procesului este departe de cea originala :)

Va voi ghida pas cu pas, indicand la inceputul explicatiilor numarul imaginii corespunzatoare fiecarui pas.

(click pe fotografie pentru marire)

1. Aveti nevoie de doua culori – eu am folosit argintiu si auriu cu glitter (pentru fond) si alb (pentru fulg).  Modelati un cilindru din culoarea de fond, iar din culoarea pentru fulg faceti o foaie subtire folosindu-va fie de masina de paste, fie de un roller.

2, 3. Decupati foaia pentru fulg astfel incat sa puteti infasura in ea cilindrul pentru fond. Cam acesta este momentul in care enervata ca fimo nu mai seamana cu ce era in urma cu 2 ani (inainte de preluarea de catre Staedler) adica s-a transformat intr-o plastilina foarte moale, lipicioasa si care se deformeaza foarte usor, am bagat rezultatul cam 5 minute la congelator J

4. Dupa ce s-a racit bine, utilizand un cutter ascutit (nu ca mine, unul pe jumatate ruginit) taiati cilindrul in jumatate.

5. Din foaia pentru steluta decupati fasii de 2 latimi – una mai lata, cam cat o treime din diametrul cilindrului si una mai ingusta, cam cat jumatate din prima.

6. Folosind fasia mai lata procedati ca in imagine.

7. Pentru a evita deformarea excesiva si formarea de goluri in cane, presati marginile fasiilor.

8. Refaceti cilindrul.

9. Taiati fiecare jumatate a cilindrului in inca 2 felii (aici probabil va va ajuta mai mult imaginea din tutorialul initial – la mine lucrurile deja o luasera razna – daca sunteti la inceput, probabil asa se va intampla si la voi, dar nu disperati :D)

10. Folosind fasiile inguste repetati pasul 6 pentru fiecare dintre cele 4 felii obtinute in urma pasului 9.

11. Taiati cilindrul astfel obtinut in jumatate ca in imagine.

12. Presati marginile rotunde ale celor doua jumatati astfel incat sa le dati o forma triunghiulara.

13. Taiati cele doua triunghiuri in cate 3 parti egale.

14. Pregatiti un bastonas subtire din culoarea folosita pentru fond.

15. Taiati marginile bucatilor triunghiulare ca in imagine – acest pas ar fi trebuit facut imediat dupa pasul 12, dar eu am uitat :D

16. Folositi cele 6 triunghiuri pentru a crea forma din imagine in jurul bastonasului de la pasul 14.

17. Reduceti cane-ul. Incepatorii care nu stiu cum se reduce un cane gasesc un tutorial foarte folositor aici.

18. Cele doua cane-uri facute de mine feliate si pregatite de coacere.

Dupa coacere (30 minute la cuptorul de bucatarie dat la minim si cu usa deschisa cam de 2-3 degete), am lacuit feliutele si le-am lipit tortitele. Iata rezultatul:

In aceasta sambata insa, am sa va arat niste cercelusi asa, de relaxare, de bucurat ochii :)

Enjoy!

Le puteti verifica disponibilitatea aici (pentru ce este in stoc)si aici (toate accesoriile).

O sa incep cu bratara mea preferata :D

Le puteti verifica disponibilitatea aici (pentru ce este in stoc)si aici (toate accesoriile).

Dar am sa las dracsorul sa va povesteasca :D

Trebuie sa recunosc ca acest breloc a fost comandat cu dedicatie pentru colegul nostru Razvan zis si GaroFITA FITA FITA aka Muttley. Conform pozei de mai jos, musiu Razvan este clar inspiratia celor de la Hanna-Barbera.

Asa ca a fost simplu sa ne gandim la Andreea si sa o convingem ca  GaroFITA merita un breloc cu Muttley. Este foarte adevarat ca in balanta a cantarit si faptul ca Cez isi dorea brelocul vechi al lui Razvan, un ursulet dragalas, care nu i se potrivea lui Muttley. Rezultatul? Excelent! Multumim, Andreea!!

Pai … rezultatul a fost asta:

Multumesc si eu pentru incredere si puteti conta pe mine oricand :)

Ilo avea in jur de 45 de ani, o familie relativ numeroasa, era vecinul matusii mele si la 40 de ani, din nevoie, isi amintise ca in adolescenta ii placea sa deseneze si parca avea si ceva talent. Nu studiase niciodata nimic legat de arta, dar intr-una dintre primele ore petrecute in atelierul lui mi-a soptit: “Andreea, pictorii n-or sa-si dezvaluie niciodata metodele si n-or sa isi explice secretele, meseria asta se fura”.

In virtutea acestei idei – probabil – “meditatiile la pictura” insemnau ca ma aseza pe un scaunel langa el in atelier (uneori el pleca la televizor si ma lasa singura), imi punea pensula in mana, culori, panza, un model de referinta la dispozitie si … atat. Uneori venea langa mine si, ca sa ma corecteze, imi lua pensula din mana si facea el in locul meu (abia acum ma gandesc ca facea asta pentru ca eu sa observ cum se face). Ii iesea bine, foarte bine. Uram asta – la final tabloul nu imi apartinea, nu il simteam al meu, nu era meritul meu si imi venea sa il dau de pereti cand ai mei ma laudau. Cred ca am mers la el timp de un an si jumatate, o data pe saptamana. In timpul asta mama si-a umplut peretii cu tablourile mele. Nu stiu de ce nu m-am mai dus la meditatii, dar stiu ca am renuntat la pictat pana in clasa a 9 a cand am inceput sa pictez singura un tablou a carui panza o intinsese tata pe o rama veche. L-am abandonat repede si l-am terminat in clasa a XI a. E singurul tablou de care sunt mandra :)

Si totusi, incet incet, metoda lui-nemetoda, m-a invatat cate ceva: cum se numesc culorile (imi placea cum suna sienna-arsa, ocru, albastru ceruleum – erau parca niste culori de baza vrajitorite, nu?), cum se amesteca, ce ulei folosesti, cum se intinde o panza, cum tragi la scara un desen mai complex (mai ales portretele) si … faptul ca meseria se fura.

Multa vreme a sunat cumva a hotie. A fura e o hotie, nu? Imi dau seama acum ca poate nu e chiar asa. Poate ca, pe undeva, este si o dovada de respect pentru cel care a studiat, a experimentat, a descoperit singur, s-a impiedicat, a gresit, a luat-o de la capat, si-a dezvoltat un stil propriu si, de asemenea, este o metoda mai sanatoasa. De cele mai multe ori lucrurile obtinute usor, indiferent de valoarea lor reala, isi pierd valoarea in ochii celui care obtine. O sa vezi un rezultat cu totul altfel cand vei fi nevoit sa muncesti pentru el.

M-am trezit cu Ilo in minte, m-am gandit sa scriu despre el, dar nu reuseam sa imi dau seama ce mi l-a adus in amintiri asa … deodata. Scriind a venit si raspunsul. Primesc des chiar, mail-uri in care mi se solicita ajutorul despre cum sta treaba cu handmade-ul (uneori chiar fara formule de politete). Raspund de fiecare data si chiar cu explicatii detaliate, dar de multe ori ma simt iritata. Exista, bineinteles, persoane care solicita informatii generale, cu bun simt si pe care le ajut cu placere, dar exista si acele persoane care solicita reteta completa: ce materiale folosesc, cum le folosesc, de unde le iau, cat costa, ce forme legale sunt necesare, cum se obtin, de unde stiu de targuri, cat costa inscrierea, ce trebuie sa faci pentru targuri si, mai ales, (si asta ma enerveaza cel mai tare), sa le trimit si lor un mail cand mai aflu de un targ.

Stiti care a fost singura informatie pe care am stiut-o eu despre handmade cand am inceput: ca materialul din care se fac multi dintre cerceii handmade se numeste fimo. De-aici inainte, din respect pentru cei care au muncit pentru a ajunge unde sunt (si pentru ca meseria se fura), mi-am cautat informatiile singura. Internetul e mare si iti da mai tot ce iti trebuie. Trebuie doar sa te intereseze.

Am aflat informatiile de baza, am facut comenzi online, am luat materiale inutile pe care le am si acum, am gresit, am experimentat, am luat-o de la capat si tot asa. Cand am inceput sa pictez pe margele de lut inceputul a fost atat: am vazut o poza cu margelele care stateau la uscat. Am inteles din poza cum se fac, apoi am dat-o in bara (nu aveti idee cate se crapa la inceput) pana am invatat cum si ce fel.

Nu spun ca nu m-ar fi bucurat putin ajutor, nu spun ca nu imi ofer ajutorul cu placere, dar … fetelor, rezultatele se mai obtin si prin munca.

Si, de incheiere: nu confundati furatul meseriei cu copiatul. Furatul meseriei se refera la tehnica, la metode. Modelele, rezultatul, creativitarea trebuie sa fie ale voastre oricum . Eu atat intreb: ce satisfactie ai mai avea daca ai fi apreciat pentru un model copiat integral?

Va las cu unul dintre tablourile de pe cand mergeam la Ilo …

Si cu cel inceput intr-a 9 a si terminat intr-a 11 a …

Brosa cu camee (a fost si o agrafa) si trandafirasul sunt preferatele mele. Deocamdata cameea nu este disponibila, dar am altele in lucru acum :)

Enjoy!

Preturi: 12-20 lei, le puteti verifica disponibilitatea si preturileexact  aici (pentru ce este in stoc) si aici (toate accesoriile).

Din fericire  reusesc sa ma scutur aproape instant de astfel de momente si oameni. Pastrez langa mine oamenii si lucrurile bune. Oamenii sunt putini, dar e mai bine asa.

Si ca sa ma scutur mai bine am sa va arat cum m-am impiedicat eu intr-o zi de curcubeu, l-am apucat de-un picior si nu l-am mai lasat pana nu l-am imprastiat pe cat mai multe lucrusoare :)

Enjoy!

Sacosa – 18 lei; Brosa – 20 lei; Cercei surub – 10 lei; Cercei lungi 15 lei

Le puteti verifica disponibilitatea aici (pentru ce este in stoc)si aici (toate accesoriile).

Daca sunteti mai noi pe blog inseamna ca nu-mi stiti nebunia cu tatuajele :D Cum as vrea totusi sa imi controlez dorinta si tendinta de a-mi face inca unul – pentru ca stiu ca dupa el va urma inca unul si tot asa – si de a incerca sa tatuez pe cineva pentru ca imi lipseste maiestria (curajul l-as gasi eu), m-am hotarat sa imi tatuez cerceii.

Sunt lucrati cu tehnica transferului de imagine si inceputul il fac absolut antagonic cu fluturi si dragoni tribali.

Povestea 2.

Numele sotului (deci si al meu :P) este Badragan. Exact asa cum il vedeti, fara diacritice – stiu ca toata lumea are tendinta de a le pune. Ei … colegii nemti ai sotului meu au ajuns de la Badragan la Bad Dragon :D Si daca e sa spun toata povestea – datorita parului lung grizonat de foarte devreme, alti colegi i-au spus Silver Tail. Asa ca exemplarul masculin langa care imi duc eu zilele s-ar numi  Bad Dragon Silver Tail :D Va asigur ca face cinste rasei sale, rasa care tind sa cred ca este foarte rara. Speranta nu este pierduta de tot totusi – mai exista cativa Bad Dragons prin tara, dar nu garantez pentru Silver Tail :D

De ce am spus povestea asta? Pentru ca una dintre perechile de cercei mentionate in prima poveste este tatuata cu un dragon care pare rau tare si care va ramane a mea, ca un soi de blazon de familie :P

Bineinteles ca nu m-ar deranja ca blazonul familiei sa fie facut cunoscut lumii de catre cat mai multe persoane, asa ca, daca aveti curajul sa-i purtati, trebuie doar sa-mi spuneti :)

Va las acum in compania celorlalti cercei tatuati :)

Enjoy!

Pret: 15 lei fiecare

Le puteti verifica disponibilitatea aici (pentru ce este in stoc)si aici (toate accesoriile).

Au aproximativ 3cm diametru.

Enjoy!

15 lei fiecare

Puteti verifica aici care sunt perechile in stoc, sau aici daca nu sunt in stoc si doriti sa ii refac.