L-am gasit intr-un colt intunecat. Astepta. N-a zburat cand m-am apropiat.

Abia cand am intins mana, fara curajul de a-l atinge totusi, s-a desprins de unde era si s-a asezat cuminte acolo, sub scobitura gatului. Parea sa-i fie bine, asa ca l-am decorat cu margele care seamana cu intunericul si l-am ajutat sa-si tina echilibrul cu multa dantela neagra. Pare multumit. Sta cuminte acolo ca un paznic al noptii.

Cateva dintre tatuajele cu henna din seara asta. Pacat ca au ramas foarte pale cand s-a curatat stratul de hena.

Enjoy!

Si-o bratara lucrata la targ care si-a gasit deja stapan. Poze mai detaliate cand o refac :)

Poate ai crede ca oamenii noptii nu apartin nimanui. Ca au pielea alba si ochii trasi. Ca-si striga emotiile in perna si se uita in gol cand ar trebui sa planga …

Te inseli.