Dragilor,

Iata ca a venit timpul pentru primul targ pe 2011. Va fi un targ scurt, aproape fulger, cu putin expozanti, dar asezat foarte la indemana :)

Targul este duminica, 6 februarie, intre orele 15.00-21.00, Club Frame, Bd. Magheru 38b, foarte aproape de Piata Romana.

Iata ce ne spun gazdele noastre:

Duminica 6 februarie ne relaxam dupa doua seri epuizante la un targ de haine si accesoriii handmade organizat la Frame Club, in cadrul caruia tinerii designeri isi vor expune creatiile personale – vestimentatie si accesorii.

Daca ti-a placut ceva si ai cumparat Frame te cinsteste cu un shot si intrarea la unul din urmatoarele evenimente.

Uitasem complet de curelele pe care am batut-o la cap pe mama la un moment dat sa le faca. Am pictat una cu mult timp in urma, prin mai cred, apoi le-am uitat. Daca nu primeam o comanda din acel model cred ca asa si ramaneau :) Vedeti cum ma ajutati voi?

Si uite-asa, daca tot am umblat in punguta in care le pastram, m-a apucat dorul de pictat pe textil si am pictat si pentru voi doua. Mie imi plac foarte mult si le vad inveselind atat o tinuta office (ce ziceti de o fusta conica neagra, o camasa alba purtata peste fusta si una dintre aceste curele punandu-va talia in evidenta?), cat si o ie traditionala sau o bluza/un pulover simplu.

Enjoy!

Detalii:

• Curelele sunt din bumbac usor elastic si sunt lucrate in atelierul mamei.
• Lungime curea fara cordon: 61 cm, dar se leaga la spate cu un cordon subtire deci se potriveste cam pe orice talie.
• Sunt pictate cu vopseluri speciale pentru textil care rezista la spalare automata si manuala la 30-40 grade.
• La comanda se pot picta si alte modele.
• Pret: 30 lei
• Le puteti verifica disponibilitatea aici.

Pe undeva pe la sfarsitul lui august, la timp relativ scurt dupa intoarcerea din Vama am primit o comanda foarte interesanta si de-a dreptul provocatoare. Doamna care a comandat-o si-a dorit acesta rochie Dolce & Gabbana pentru a fi purtata la o nunta deosebita. Cum rochia facea parte dintr-o colectie veche nu a putut fi achizitionata direct de la vestitul artist. Si, printr-un gest care mie mi s-a parut extraordinar (ma uimeste de fiecare data cand cineva imi incredinteaza o sarcina importanta), m-a intrebat daca pot picta pe organza.

Am zis nu stiu, sa testez. Am dat o tusa de culoare pe un colt de organza, l-am calcat, l-am bagat in masina de spalat, iar la final l-am scos de acolo in perfecta stare. Am remarcat ca delicatetea organzei permite in timpul pictarii trecerea culorii prin material, dar mi-am imaginat ca pun nailon dedesubt si problema este rezolvata. Asa ca am zis ca da, pot.

Credeti-ma ca pictatul a 3 metri de organza n-a fost deloc o sarcina usoara. Poate cea mai dificila din experienta mea de pana acum (alaturi de acadelele Playboy :P).

Ok, am luat comanda, am achizitionat materialul, la treaba, nu? Am acoperit podeaua sufrageriei cu nailon, mi-am instalat in mijlocul sufrageriei sevaletul, am imbracat si sevaletul in nailon, am fixat prima bucata de material pe sevalet (pana si asta este o treaba delicata – organza este un material fragil si se “sparge” imediat in mod vizibil) si am inceput sa pictez vesela. Dupa primele tuse m-a lovit: culoarea trecea definitiv prin material, se lipea de nailon si materialul ramanea curat de parca nu il atinsesem cu pensula. Minunat!

Solutia a fost sa pictez … in aer :) Partea de sus a materialului fixata de sevalet, iar eu facand echilibristica, sprijinnd bucati de material pe scaune si birouri si incercand sa trag si sa asez materialul astfel incat sa il pictez fara sa atinga nimic. Sigur ca ar fi existat solutii mai comode, dar nu in sufrageria noastra relativ mica si nu fara cadre de lemn si alte cele care sa pastreze materialul intins. Asa ca am facut o echilibristica fantastica urmata de o ora (cine ma cunoaste stie ca nu sufar sa calc) de calcat materialul pentru fixarea culorii. La final eram total nemultumita. Planurile mele se dusesera pe apa sambetei cand am constatat ca nu pot picta in conditii cat de cat ok. Mi-a lipsit total precizia si organizarea (acum ca stau sa ma gandesc poate n-a fost rau ca au lipsit, nu-i prea multa precizie nici pe rochia initiala :P). Ce mai, imi venea sa transmit  ca abandonez comanda. Dar cu incurajarea lui Marius mi-am permis sa imi prezint creatia clientei. Si-am avut un soc: incantare totala. Cred ca am plutit pe norisori restul zilei :D

De-aici inainte eu am pierdut controlul a ce urma sa se intample – croitoreasa care urma sa se ocupe de material a spus ca rochia e floare la ureche de realizat. Eu cred ca s-a grabit putin, dar nu vreau sa fiu rautacioasa :) Una peste alta creatia finala este deosebita, iar stapana absolut minunata purtand-o. Pozele au venit tarziu, abia saptamana aceasta, dar m-am bucurat enorm sa aflu ca munca mea nu a fost in zadar, ca incantarea s-a pastrat pana la final si ca am putu fi parte dintr-un proiect atat de interesant.

Eu nu stau degeaba, da? :D Lucrez de zor la lucrusoarele care vor merge la “Galeria Hora”, apoi voi trece la alte multe cutiute pe care le veti gasi pe durata targului de Craciun la Sala Dalles cu ajutorul / prin intermediul / la standul Tinker :) Carora le multumesc pe aceasta cale :)

Si totusi, nu va faceti griji, comenzile voastre se lucreaza cu acelasi spor. Azi va arat 2 dintr ele.

Incepem cu un inel, ca-i mai delicat, mai frumos, mai feminin mai cum vreti voi (si-o sa vedeti curand de ce), care a fost comandat pentru a se alatura unui set format dintr-o pereche de cercei si un pandantiv cu acelasi model.

Puteti gasi detalii despre inel aici.

Si continuam cu un rechin cat se poate de fioros, care a fost pictat, de fapt, pentru a salva o geaca. Stapanul ei a fost om bine educat si a ajutat o batrana sa faca ceva, dar cumva, in timpul acestei actiuni, s-a lipit cu maneca de ceva proaspat vopsit si s-a trezit cu ditamai pata pe maneca. Sa arunce geaca? Era pacat. Cum pata de pe maneca semana cu un rechin si era nevoie de un model barbatesc, s-a ajuns la concluzia ca rechin pictam :) Imi cer scuze pentru poza nu foarte artistica – a fost executata imediat dupa ce am terminat de pictat, apoi am uitat pe poze mai bune + geaca era o masura mare si faptul ca o imbracam fie eu, fie Marius nu facea o mare diferenta. Catalina, care m-a rugat sa pictez geaca mi-a transmis ca proprietarul a fost incantat :D

Puteti gasi detalii despre pictura aici.

E a 3 a ora in aproximativ o saptamana cand scriu despre nunti. Ciudat … mai ales ca nu sunt un fan al evenimentului :P

Cu ce sa incep, cu ce sa incep …

Pai … cu nunta ca de-aici a pornit tot :) S-a casatorit colega mea de banca din liceu. Sambata. In Calarasi. De-aia a fost weekendul maraton pentru noi: sambata pe zi la targ, sambata seara ajuns in Calarasi, mers la nunta si vazut colega frumoasa foc, intors in toiul noptii-spre dimineata in Bucuresti, dormit 3 ore si duminica dimineata proaspeti si zambitori inapoi la targ :P

Cand am realizat ca vom merge la o nunta, am mai realizat ceva: ca am o singura rochie cu care merg la mai toate evenimentele elegante si ar fi cazul sa o schimb. Sunat mama, amintit de un voal luat din primavara si dat comanda de rochie. Daca cineva a subestimat rochia de domnita de saptamana trecuta sau a considerat modelul casual, iata ce se intampla cand bumbacul este inlocuit de voal …

Bun. Si daca face mama rochie am nevoie de bijuterii, nu? Asa s-au nascut cerceii 2 in 1. Pe zi cercei cu surub …

Pe seara le adaugam lantisor cuprat si margelute pictate si obtinem cercei eleganti numai buni pentru o rochie de seara (nu am inca nici o pereche pentru voi, dar va pot face la comanda) …

Am considerat ca merge si o bratara …

Si in timp ce evaluam situatia m-am gandit ca merita si a mea colega (chiar si daca ar fi numai in contul nenumaratelor dati cand mi-a dat formulele la lucrari la mate si pe care eu nu le putem tine minte nici batuta, daca nu pentru asa eveniment :P) un dar facut drag si, de ce nu, cam ca al meu. Asa ca a primit un colier, cercei cu surub, cercei atarnatori si o brosa, toate potrivite frumos intr-o caseta de bijuterii.

Le doresc amandorura multa fericie, multa bucurie si multi multi ani!

Pfuai, ce m-am chinuit sa fac pozele pentru rochia asta. Nu-i lucru usor sa faci poze din cap pana in picioare de una singura. Pe cuvant :)

Subsemnata este responsabila pentru alegerea materialului – un bumbac grosut care se aseaza minunat – si de … descrierea modelului. Ca asa se intampla cu mine si cu mama: luam materialele impreuna, eu ma gandesc ce sa facem cu ele, apoi descriu prin telefon si mama si bunica trec la treaba.

Si mi-a placut asa de mult cum a iesit incat am vrut si eu o rochie ca asta (de fapt cea din poza este a mea, cea disponibila este cu 2 cm mai scurta). Bretelutele mov-uni care se leaga dupa gat au dublu rol: unul estetic (evident :P) si unul … utilitar. Daca faceti parte dintre acele femei (ca mine :D) care nu sufera chestiile alea menite sa sustina bustul, bretelele mov fac toata treaba :)

Inca un detaliu: mai exista o varianta a rochiei in care bustul este mov-uni si bretelutele cu dungulite, dar cum am innebunit chinuindu-ma sa ma fotografiez singura deocamdata doar va povestesc, iar cand il prind pe Marius liber va arat si cealalta varianta.

Enjoy!

Ii puteti verifica disponibilitatea, marimea si pretul aici.

In micul atelier din Calarasi in care mama si bunica croiesc si cos cu drag lucrusoare vin din cand in cand comenzi pentru ocazii speciale.

Iata ca au avut de facut si o rochie de mireasa simpla si delicata ca pentru o mireasa care a inteles ca frumusetea nu sta in falduri umflate si complicate :)

Din pacate nu au beneficiat de un fotograf prea priceput, dar este prima fotografie cu una dintre rochiile de mireasa lucrate de ele (in afara de a mea, bineinteles :P) si m-am hotarat sa v-o arat si voua.

In copilarie ascultam in nestire discuri (adica viniluri, da?) cu povesti. Imi placeau la nebunie si cred ca as fi in stare sa le ascult si acum. Dar nu ma pacaliti cu audiobook-uri sau mai stiu eu ce. Nu, eu as asculta discuri.

Ei, si unul dintre discuri avea pe o fata povestea lui Muck cel Mic (de fapt, la mine pe disc scria “Micul Muc”, dar parca suna cam … hmm … intelegeti voi :P), iar pe coperta era desenat personajul in cauza purtand salvari. Dar nu din aia cu turul pana la genunchi, nuuuuu, d-astia asa:

Prea mult din poveste nu mai stiu. Doar ca la un moment dat manca niste smochine si ii cresteau urechi de magarus. Mai stie cineva povestea?

Salvarii sunt din in gros maro-kaki, cu aplicatii dantelate, ce au o masura incerta (adica vin la mai multe siluete), talia joasa si 97 cm lungime.

Le puteti verifica disponibilitatea si pretul aici.

Pentru ca rochitele facute de mama s-au vandut foarte bine in Vama (imi pare rau ca nu am apucat sa le pozez si sa vi le arat pe toate) am sunat degraba la Calarasi si am pus-o pe mama, bunica si intreg atelierul din nou la treaba :)

De data asta le-am pozat imediat ce au ajuns ca sa vi le pot arata si voua pe toate.

Ca materiale sunt lucrate din bumbac, batist si vascoza, iar ca marimi sunt … oarecum universale potrivindu-se unor persoane care poarta intre 40-48. Este posibil sa fie nevoie de modificarea lungimii – scurtarea se poate realiza la comanda.

Enjoy!

Le puteti verifica disponibilitatea si preturile aici (pentru toate hainutele).

Am fugit repede-repede de la casuta doar sa va las cateva noutati :)

Rochite, o ie de in, centuri/brauri late, sacose lucrate la mama apoi decorate de mine (pictate sau cu tehnica servetelului) si-o cutiuta … elfeasca :) Daca va face ceva cu ochiul, dati un semn si le pun deoparte sau dau o fuga pana in 2 Mai si le trimit (in Vama nu-i Oficiu Postal) - tot am facut eu jogging Vama – 2Mai si inapoi in dimineata asta :P .

Enjoy!