Doua rame foto lucrate pentru a fi daruite de sarbatori.

Prima dedicata Barcelonei pe care am lucrat-o cum imi amintesc eu Barcelona: vesela, vie, de poveste. Modelul a fost teribil de migalos, dar m-a incantat ca la final culorile s-au imbinat bine si au creat un model luminos.

Detalii aici.

Cea de-a doua rama a fost daruita unei mame si fiicei ei si trebuia sa evoce calatoriile pe munte. Am beneficiat de ajutorul lui Marius care mi-a traforat bocanceii si rucsacelul, eu le-am pictat, apoi ne-am pus pe visat la vara ce vine si pe care sper s-o petrecem mai des pe munti.

Detalii aici.

O cutie lucrata pentru o domnisorica de numai 5 anisori careia ii place baletul si dansul, pe care le si practica dealtfel.

Am dorit sa pastrez ideea de balet, sa aduc cateva elemente care sa atraga un copil (m-am agatat de culoarea roz), dar am preferat sa fac cutia astfel incat mica noastra balerina sa o placa si sa o foloseasca si cand va deveni domnisoara in adevaratul sens al cuvantului. Am mai discutat cu Andrada (cea care a dorit sa faca acest dar frumos), am rugat-o sa imi trimita cateva imagini care ii plac si care o inspira si pe ea si, pornind de la una dintre imaginile trimise de ea, am ajuns la ce vedeti mai jos.

Nu stiu daca a placut micutei balerine, dar sper ca peste ani sa o aprecieze si sa o pastreze ca pe o amintire draga.

Detalii gasiti aici.

In luna martie a anului trecut va prezentam o prima cutie cu gheisa. Nu am gasit atunci sursa ilustratiei originale, dar am avut la sfarsitul acestui an norocul sa gasesc artista care picteaza aceste minunate si delicate gheise. Artista japoneza se numeste Haruyo Morita si puteti gasi informatii despre ea pe site-ul personal aici sau o superba galerie cu lucrari pe Facebook aici.

De data aceasta Cerasela (cea care a comandat prima cutie) m-a provocat sa folosesc ca inspiratie lucrarea Yumezakura pentru a picta o cutie pe care urma sa o daruiasca unei prietene indragostita (ca si ea) de arta japoneza.

Aceasta cutie a fost ultima comanda lucrata in 2011 in sambata ultimului targ. Dormisem o singura ora vineri spre sambata, de la 7 la 8 am. Am ajuns la targ, am asezat standul, am mai stat cateva ore, apoi, lasand standul in grija lui Marius si a Alexandrei, am pornit spre casa. Am ajuns si m-am apucat de treaba. Eram epuizata, nu reuseam sa lucrez, nu imi placea ce facusem pentru fond. Am furat un pui de somn de o ora si jumatate, iar la trezire m-am speriat de cum incepusem cutia. M-am hotarat pe loc ca daca vreau sa iasa bine trebuie sa o iau de la inceput. Si m-am apucat de treaba incet, cu calm. Nici acum nu stiu cum mi-a trecut timpul. M-a absorbit cu totul. La final m-am trezit inconjurata de jumatate din sertarul de culori acrilice si m-am minunat cum artista japoneza reusise sa imbine atatea culori intr-o singura creatie. Minunat!

Imi lipseste inca creativitatea/increderea de a picta lucrari proprii complexe, dar sunt incantata de alegerile pe care le faceti si de faptul ca prin voi am ocazia sa experiementez lucrari si trairi atat de frumoase. Multumesc!

Detalii puteti gasi aici.

Bine v-am regasit in 2012! Sper ca ati petrecut frumos si ca incepand de azi va intoarceti cu mine la treaba :)

De azi incep postarile in care va arat ce am lucrat pentru sarbatori si nu am putut/nu am gasit timp sa va arat. Si o sa incep cu lucrarea mea preferata. Poate multi dintre voi o vor gasi intunecata, dar eu am fost inca de cand am vazut imaginea de inspiratie (pe care o gasiti aici) indragostita de ea. E drept ca eu sunt o impatimita a lumilor fantastice pline de eroi, magie, intamplari si personaje fabuloase tip Lord of the Rings.

Asa ca atunci cand Todo mi-a aratat ce-ar vrea sa ii pictez … m-am blocat :D Ma uitam la imagine si nu stiam ce sa ii raspund. Mi se parea ca este mult departe de ce pot picta eu, dar ideea de a incerca sa pictez asa ceva era de-a dreptul magnetica. Si pur si simplu nu am putut refuza.

Ce a urmat dupa a fost, ei bine, magie! Imediat dupa ce am inceput sa lucrez am intrat in starea “aia”. Starea pe care mi-o dau doar lucrarile care imi plac enorm. E un soi de suspendare a timpului, un soi de claritate, stare in care fac lucrurile pur si simplu, ca si cum le-am mai facut de 100 ori inainte, stare in care nu exista timp, e liniste, calm desavarsit si totul merge perfect. Am pictat tricoul asta cu o schita minima: conturul. Apoi totul a curs lin, fara greseli, fara ratiune. Parca s-a pictat singur. De sus in jos, fara straturi de culoare, fara calcule, fara nimic. Este o stare pe care o traiesc foarte rar si din care ies intotdeauna mirata. O sa va povestesc si despre asta la un moment dat.

Am tinut tricoul la vedere timp de cateva zile pana cand a trebuit sa chem curierul si … mai ca era sa nu-l trimit. Imi venea sa pictez altul pe care sa il trimit, dar acesta sa imi ramana mie pentru ca in genul asta de lucrari simt ca dau mult mult din mine. De fapt iubesc atat de mult starea in care ma aduc, incat iubesc si rezultatul si atunci cand le dau e ca o despartire.

Stiu ca lui Todo i-a placut si sper ca si prietenul ei (care a primit tricoul) sa-l fi apreciat.

Va doresc un an magic! :)

Detalii gasiti aici.

Dragilor,

Sunt intr-o criza de timp de n-am cuvinte si intr-o stare de oboseala despre care nici nu vreau sa pomenesc mai mult de-atat. Va arat pe fuga ce mai am in lucru, va promit ca vor fi si alte lucrusoare noi si va mai spun ca cine e cuminte si ne viziteaza maine la targ primeste ceva bun :P

Da, stiu, cei mai multi dintre voi asteapta Craciunul, si zapada, si frigul, si mersul la munte si … dar sa imi spuna unul dintre voi daca privind cutia asta nu i se face dor de caldura de vara tarzie, de lanurile de maci si de grau auriu. Ca eu ma uit la ea si ma incalzezc :D

Cutia este pictata manual, antichizata apoi pe laterale si, pentru ca am fost rugata atat de frumos sa “retin” un fluture pe cutie, am retinut unul care sa se apropie cat mai mult de zborul natural si l-am lucrat cu sospeso trasparente. Efectul final de natura si vara l-am dat decorand cu cutia cu sfoara subtire, cat sa lege bine snopurile de grau :)

Detalii gasiti aici.

Stim cu totii ca suntem intr-un fel sau altul prizonierii timpului. Viata fiecaruia in parte e prinsa intr-o clepsidra din care timpul se scurge incet incet si fiecare fir de nisip pastreaza amintirea lui aurie si pretioasa. Nici draga de Alexandra (adica Clepsidra cu daruri) nu este scutita. Si-a facut ea nume din clepsidra si se straduieste sa opreasca timpul demontand la nesfarsit ceasuri, dar nu pacaleste pe nimeni. Timpul trece peste noi toti.

Este frumos cand gasim oameni dragi cu care sa ne petrecem trecerea lui. Oamenii pe care sa-i strangem im brate cu drag si cu foc, oameni care sa ne ia supararile cand apar. Pentru ca Alexandra are aceasta calitate extraordinara: fura supararile si le face sa dispara. Nu am realizat asta pana intr-o dimineata cand, dupa o noapte cu doar 2 ore de somn si un mail de la o alta prietena care mi-a povestit ca nu mi-e prietena si alte multe rautati, o asteptam in frig incruntata si cu sufletul incarcat. Si-a aparut grabita si cu zambetul ei cald si … am uitat ca sunt suparata. Uite-asa, deodata si ca prin minune, am uitat, m-am incalzit si mi-a fost bine. I-am povestit ce ma doare, dar parca nu mai durea si eram bucuroasa ca o am acolo langa mine ca prietena draga ce-mi este. I-am povestit ca are aceasta calitate, dar nu i-am povestit mirarea care m-a cuprins cand am descoperit ce mult bine poate face un suflet bland.

Love you, honey! Sa o folosesti ani multi cu drag si sa-mi fii prietena pana cand om umbla in baston si-om barfi pe-o bancuta in fata portii  :)

Va povesteam aici ca aveti la dispozitie nu doar creatiile mele, ci si pe ale mamei.

Si pentru ca sunt foarte mandra de lucrusoarele ce ies din mainile mamei si pentru ca vreau sa pot arata serios despre ce este vorba, zilele trecute am facut cumva si mai ca mi-am dublat capacitatea de munca (adica am lucrat pur si simplu mai mult :D) si dupa 2 salturi si-un triplu tulup am facut pozele, le-am prelucrat si vi le-am pus la dispozitie.

Sper sa va placa si voua :) Gasiti albumul complet aici.

La aceasta editie a targului s-au intamplat doua lucuri de maxima importanta:

1. Andra ne-a facut aceasta poza de care imi e asa de drag de n-am cuvinte. In poza: eu, Marius, Clepsidra – za dynamic trio :P

2. Vremea a tinut muuuuult cu noi si, dincolo de orice alte asteptari, n-am tremurat deloc deloc :)

Ce-ar mai fi de spus? A fost un targ un pic mai slab ca vanzari decat ne asteptam si estimarea cum ca am avut ghinion ca 1 decembrie a picat joi si multi bucuresteni si-au luat si vineri liber si-au fugit din Bucuresti se pare ca a fost corecta dupa cum au confirmat stirile ce relatau cozile de masini ce se intorceau de la munte. Dar ne-a fost bine in final :)

Am vazut si lucrusoare frumoase frumoase si lucruri de prost gust. M-a intristat din nou ca artizanii nostri chiar nu stiu sa isi aprecieze creatiile, ca nu se gandesc la ei, la toate costurile pe care le implica ceea ce fac, la respectul pentru propria munca. Stiu ca e criza, stiu ca oamenii nu au bani, dar mai stiu si ca daca voi nu va apreciati n-o sa vina nimeni sa va plateasca mai mult, n-o sa va bucurati cu adevarat munca voastra, n-o sa ne educam niciodata clientii. Mi s-a intamplat de multe multe ori ca dupa ce cineva a afirmat ca un produs este scump sa explic cum este facut, sa explic ce costuri implica, ce efort, ce timp pentru ca la final acestia sa inteleaga si sa cumpere. Le doresc colegilor mei de breasla sa mai citeasca o data (sau de cate ori este nevoie) articolul pe care l-am scris despre asta aici si aici.

Noi ne-am bucurat ca de obicei de vizitele prietenilor si ale clientilor, de vremea care a tinut cu noi, de aprecieri si povesti. Va astept la urmatoarea editie pe 17-18 decembrie (detalii in curand).

Dragilor,

A venit iar momentul acela de dinainte de sarbatori. Stiu ca este inca foarte devreme, dar se pare ca voua chiar va place ce lucrez eu :P Comenzile pe care le-am inmanat zilele astea au adus multe zambete, detaliu care mie imi da o tona de energie si am fost tentata sa imi mai imping limita. Mi-am amintit apoi starea in care eram cand am iesit anul trecut din perioada sarbatorilor si va spun ca … n-a fost bine deloc. Asa ca: stop comenzi.

Inca nu realizez cum o sa ma descurc cu lista de comenzi deja primite si cele 2 targuri planificate in decembrie (incerc sa nu ma gandesc la asta ca sa nu ma sperii :P), dar o sa fac tot posibilul ca printre comenzi sa mai lucrez si lucrusoare pentru stoc pe care voi le puteti comanda alegandu-le de aici.

Am primit si de la mama multe lucrusoare frumoase lucrate cu manuta ei tot mai talentata, sa ca fiti cu ochii si pe lucrusoarele ei pentru ca voi incerca sa le pozez si sa le postez cat mai curand.

Si ca sa incheiem intr-o nota mai vesela, va arat ultimele ornamente lucrate. Sunt vesele, colorate, au mult suflet (va promit) si sunt numai bune de pus in brad sau in casa pregatita de sarbatoare. Am pregatit pentru voi ingerasi, braduti, stelute si clopotei. Gasiti albumul gatit de sarbatoare aici.