1. Andra ne-a facut aceasta poza de care imi e asa de drag de n-am cuvinte. In poza: eu, Marius, Clepsidra – za dynamic trio :P

2. Vremea a tinut muuuuult cu noi si, dincolo de orice alte asteptari, n-am tremurat deloc deloc :)

Ce-ar mai fi de spus? A fost un targ un pic mai slab ca vanzari decat ne asteptam si estimarea cum ca am avut ghinion ca 1 decembrie a picat joi si multi bucuresteni si-au luat si vineri liber si-au fugit din Bucuresti se pare ca a fost corecta dupa cum au confirmat stirile ce relatau cozile de masini ce se intorceau de la munte. Dar ne-a fost bine in final :)

Am vazut si lucrusoare frumoase frumoase si lucruri de prost gust. M-a intristat din nou ca artizanii nostri chiar nu stiu sa isi aprecieze creatiile, ca nu se gandesc la ei, la toate costurile pe care le implica ceea ce fac, la respectul pentru propria munca. Stiu ca e criza, stiu ca oamenii nu au bani, dar mai stiu si ca daca voi nu va apreciati n-o sa vina nimeni sa va plateasca mai mult, n-o sa va bucurati cu adevarat munca voastra, n-o sa ne educam niciodata clientii. Mi s-a intamplat de multe multe ori ca dupa ce cineva a afirmat ca un produs este scump sa explic cum este facut, sa explic ce costuri implica, ce efort, ce timp pentru ca la final acestia sa inteleaga si sa cumpere. Le doresc colegilor mei de breasla sa mai citeasca o data (sau de cate ori este nevoie) articolul pe care l-am scris despre asta aici si aici.

Noi ne-am bucurat ca de obicei de vizitele prietenilor si ale clientilor, de vremea care a tinut cu noi, de aprecieri si povesti. Va astept la urmatoarea editie pe 17-18 decembrie (detalii in curand).

Eu sper sa va pregatesc cat mai multe surprize pana la sfarsitul saptamanii (am lucrat deja cateva ornamente pe care le-am indragit asa de mult incat am pastrat 2 pentru mine :P) si am multe multe alte planuri. Timp si energie sa am :)

Va mai anunt inca de pe acum ca, daca veti dori sa faceti un cadou special personalizat, va trebui sa imi spuneti cat mai curand. Daca anul trecut am oprit comenzile speciale pe 14 decembrie, acum sunt deja foarte aproape de a face asta.

Pana atunci insa, va invit la targ!

Cand: sambata si duminica, 3-4 decembrie, orele 10.00-18.00

Unde: Palatul Sutu/Muzeul Municipiului Bucuresti – iesirea de la metrou Universitate, in diagonala cu Teatrul National.

A fost primul targ greu de dupa perioada cu vreme buna. Greu pentru ca fost frig. In rest ne-am hlizit si-am ras ca apucatele (mai ales sambata :D), am primit vizite de prieteni si oameni dragi, am primit vizite de clienti mai vechi si mai noi cu care am povestit si ne-am veselit (as vrea sa ii multumesc in special Victoriei pentru ca la sfarsit nu doar ca ne-am pupat, dar m-am trezit ca o imbratisez ca pe o prietena apropiata, iar asta este minunat!).

Unde voiam sa ajung de fapt? La colegii mei de breasla.

I. Zambiti, va rog!

Printre vizitatori au fost si doi prieteni din Calarasi, mai neobisnuti cu targurile. Au venit, ne-am pupat, ne-am bucurat putin si-apoi au fugit sa dea o tura de targ. Ce ne-au povestit dupa aceea? Ca sunt lucruri frumoase, dar ca ei nu inteleg ce fel intentionezi sa iti vinzi tu lucrurile daca nu esti prezent la stand, daca nu esti capabil sa zambesti cand se apropie un vizitator si daca te incrunti cand trece fara sa cumpere. Va dati seama cat de serioasa a fost problema daca ei au remarcat asta la un prim tur de targ? Zambiti, dragi colegi! Sa gasim motive:

• Zambiti pentru ca participati la un eveniment frumos!
• Zambiti pentru ca, cel putin in teorie, creatiile voastre sunt nascute din placere, din bucurie, din pasiune! Vreti sa transmiteti asta, nu?
• Zambiti pentru ca zambetul este, de cele mai multe ori, contagios, pentru ca deschide omul la conversatie, il face sa se apropie, sa se uite, sa probeze, sa isi aminteasca de tine etc.
• Zambiti pentru ca si voua o sa va faca bine :)

Pe client nu are de ce sa il intereseze si nu il va determina sa cumpere – pentru ca nu are de unde sa stie si pentru ca e alegerea ta sa fii acolo – faptul ca ti-e frig, ca n-ai dormit de cateva zile ca sa lucrezi, ca n-ai vandut nimic, ca ai probleme de familie, ca te simti rau etc. Toate sunt probleme reale, dar nu sunt in nici un fel problemele clientului si o figura incruntata, absenta, necomunicativa nu va lasa in nici un caz o impresie buna.

Faptul ca prietenii nostri ne-au spus asta m-a facut sa ma uit mai cu atentie in jur si cel mai tare mi-a trezit atentia o colega de targ pe care eu n-am vazut-o zambind niciodata (Clepsidra zice ca a vazut-o schitand un zambet o data). Vindea accesorii foarte vesele si oameni se luminau cand vedeau panoul, ba o clienta a inceput bucuroasa sa discute cu ea, era toata zambet si bucurie. Colega a ramas serioasa, imbufnata si cu gluga pe ochi in tot timpul asta. Mi s-a parut absurd. Serios. Daca nici un client incantat nu te face sa zambesti, e grav. Mi s-a intamplat de nenumarate ori sa remarc ca oamenii se opreau si mustaceau sau radeau de-a dreptul cand ne vedeau pe noi glumind si razand intre noi, oameni care au zabovit la panou si ne-au analizat lucrurile doar ca sa auda ce ne face sa radem in hohote, care au stat apoi la povesti, care au inteles ca lucrurile pe care le au in fata sunt nascute din bucurie.

In concluzie: zambiti, dragi colegi, zambiti si intreaga lume va zambi cu voi :)

II. Cine sunteti?

Alt lucru pe care nu il inteleg este de ce nu vreti sa ajutati vizitatorii sa isi aminteasca de voi?

Am vazut multe, multe standuri fara nici un element de identificare. Nu aveau un nume pe stand, nu aveau carti de vizita, nu lasau nici macar un biletel cu un nume si un numar de telefon (daca nu exista blog/site/cont de Breslo, Crafty etc) in punguta de cumparaturi.

Imaginati-va urmatoarele scene:

1. O clienta ia la purtare o pereche de cercei cumparata de la tine de la targ. Merge la job/facultate si colegele remarca: vaaaaai, ce cercei misto ai, de unde ii ai? Vreau si eu! Aaaaa, pai, de la o tipa de la targ? Si cine e, cum o gasesc? Aaaa, nu stiu, tot la targ? Si cand mai e targ? Paaaai, de unde sa stiu? Un nume pe panou sau o carte de vizita ar fi rezolvat aceasta problema.
2. O persoana vede lucrurile tale, ii plac, dar n-are bani sau ar prefera sa le cumpere cadou prietenelor cand va veni momentul. Cum te contacteaza daca habar n-are cine esti?

Dragilor, nu este nevoie de foarte mult. Puteti scrie de mana cu carioca pe un A4 daca nu aveti timp de mai mult, puteti scoate la imprimanta pe foi simple datele voastre daca nu va permiteti mai mult. Orice numai sa puteti fii identificati.

III. Modalitatea de prezentare.

Un singur exemplu: o doamna vindea bijuterii din cristale Swarovski pe o masa din plastic, fara nici un fel de fata de masa si o buna parte din ele erau ambalate deja in pungi de plastic total lipsite de eleganta. Nu sunt un fan al acestor cristale, dar totusi: cum vrei sa transmiti cat sunt de pretioase, de elegante, de nemaipomenite, de frumoase aceste bijuterii cand le prezinti asa?

Luand in considerare aceste 3 obervatii legate de un simplu zambet, o carte de vizita si o modalitate de prezentare, eu va intreb: voi chiar vreti sa aveti un minim de succes la targ sau e mai usor sa dati apoi vina pe organizatori sau pe lipsa de interes a vizitatorilor pentru esecul vostru?

Hai sa incepem saptamana cu o invitatie chiar daca evenimentul in cauza va avea loc abia peste 2 saptamani. Va invit, prin urmare, la o noua editie a targului “I Love Handmade” si va spun din timp pentru ca va avea loc pe 5-6 noiembrie adica exact inainte de Sf. Mihail si Gavril si sigur aveti planuri de facut pentru cadourile apropiatilor.

Zilele vi le-am spus, intervalul orar 10-19.00, locul este cel cunoscut: Muzeul Municipiului Bucuresti/Palatul Sutu.

Va asteptam!

Nu va retin mult. Astazi asta va fi singurul lucru pe care il fac legat de lucru: sa va spun cateva cuvinte despre targ si sa va arat pozele. Stiu ca voi abia incepeti saptamana, dar cum eu am lucrat in weekend imi permit sa imi iau liber azi pentru ca organismul meu urla dupa o pauza.

Targul a fost excelent :) Exact genul de targ care imi lipsea: vreme buna – nici prea calduroasa, nici prea rece -, vizitatori si clienti binevoitori, zambitori si cu chef de stat la povesti, prieteni veseli, multi si sustinatori de moral cand ne picau ochii de somn si multa multa voie buna :)

M-am bucurat ca si lucrusoarele mamei (pe care sper sa reusesc sa vi le arat si aici curand) au fost primite cu entuziasm si vanzari. A fost primul lor targ si mama avea nevoie de o astfel de incurajare :) Dar imi pare rau ca nu am avut timp sa fotografiez colierele si brosele noi si o parte din ele si-au gasit stapani. Este vorba de un colier cu libelula – pe care l-am fotografia in palma inainte de a-l ambala frumos :P -, 2 brose – una inspirata de ceramica de Cucuteni, e si ea intr-o poza – , si un alt colier cu locket in culoarea bronzului si margele mari cu negru, auriu si bleu – e si el intr-o poza pe panou.

Si cam atat pentru acum. Fug la lenevit si citit :)

PS: daca vreti sa vedeti pe viu fluturasii pentru giveaway (care inca va asteapta inscrierile), va astept in vizita :)

Un mic preview pentru maine acum. Iata ce este gata …

Si ce este inca lucru: 8 coliere pe esarfa, 5 coliere metalice, 8 perechi de cercei si 2 brose :D Timp sa fie sa le si montez  …

• Unde? Curtea Palatului Sutu / Muzeul Municipiului Bucuresti / la Universitate, vis-a-vis de Teatrul National
• Cand? 10-11 septembrie
• La ce ora? 10-20.00

Pe curand!

E drept ca targurile nu mai sunt ce-au fost la inceputul nebuniei handmade – in Bucuresti cel putin – si ca, probabil, vinovat este si numarul mare de targuri de gen organizate in ultima vreme. Cel mai probabil s-a ajuns la o oarecare saturatie si nu mai exista minunarea si incantarea de la inceput pentru ca, chiar si cei care ne apreciaza cel mai mult incercarea de arta, s-au invatat cu noi si cu lucrusoarele noastre. Pe mine ma intristeaza putin. Putin mai mult. Imi placea la nebunie sa merg la targuri, sa discut cu vizitatorii si sa sporovaiesc cu colegii de breasla.

In ultimele luni vizitatorii au fost mai putini, iar colegii mai putin comunicativi, parca si mai incruntati si mai inraiti. Si-mi pare rau. O vreme am trait cu impresia ca in acest mic domeniu suntem o comunitate prietenoasa si calda. Imi dau seama ca o discutie avuta cu o persoana a dus la inchiderea comunicarii cu altele doar din cauza ca persoana respectiva a comunicat te miri ce mai departe, ca persoane cu care comunicam frumos la alte editii saluta vag si-atat, ca exista prea multe produse similare, ca extinderea unei linii de produse inseamna de multe ori un pic prea multa inspiratie de la alti creatori, ca nu exista respectul pentru ideea si originalitatea unuia atata timp cat poate fi copiata … si e pacat. Mi-ar fi placut sa ma simt in continuare hippy-flower-power la targuri, cu zambetul pana la urechi si bucuria ca sunt acolo.

Din fericire exista colege cu care pot sporovai, organizatori minunati ca Andra si Razvan, vizitatori incantati si clienti-deveniti-prieteni care vin in vizita si stau de povesti. Lor toti le multumesc si le spun ca pentru ei o sa vin in continuare la targuri, chiar daca uneori voi fi pe jumatate trista.

Dar haideti sa trecem peste asemenea ganduri si tristeti si sa ne indreptam privirea catre fluturi. Fluturii, zburatoare fragile, aproape disparute la noi, dintre noi, dar care pot inveseli orice tristete macar pentru o clipa.

Am lucrat acest colier la comanda folosind la baza modelul de pe margelutele unui colier foarte vechi si noile pandante-fluture.

Detalii:

• Colier lucrat cu margele din lut modelate, pictate si lacuite manual, margele din sticla si accesorii metalice.
• Lungime: 85 cm
• Pret: 40 lei
• Puteti sa le verificati disponibilitatea  aici (pentru ce este in stoc) si aici (toate accesoriile).

Am revenit noaptea trecuta de printr-un oras fabulos cu o arhitectura de vis, concediu in care ne-am testat zilnic, cu incapatanare, limitele rezistenei fizice (putem mult, dar ne bucuram ca ne-am intors acasa :D) si cum de s-a crapat de 8.30 am m-am trezit si m-am apucat de treaba. Multe mail-uri la care am raspuns, comenzi ce se asteapta lucrate, dar si doua foarte apropiate targuri ce nu ma vor lasa sa dorm zilele urmatoare.

Weekendul acesta vom avea o premiera :) Voi participa la doua targuri simultan. Nu, nu ma voi dedubla (desi uneori ar fi de-a dreptul necesar), ci voi imparti standul cu Alexandra, adicatelea cu Clepsidra cu daruri. Prin urmare,  in weekendul 18-19 iunie ma gasiti la …

… Targ I love Handmade – targul meu de suflet si cu traditie in handmade-ul romanesc :)

Orar: 10-20.00, in locul deja cunoscut: Muzeul Municipiului Bucuresti/Palatul Sutu

… si la Festivalul Urban “Femei pe Matasari”

Între 18 şi 19 iunie dăm startul festivalului urban „Femei pe Mătăsari”.
Închidem strada şi deschidem drumul femeilor talentate, care se dăruiesc artei. Expunem universul feminin în toată diversitatea sa. Ne delectăm cu prezentări de modă, concerte, proiecţii pe clădiri, jocuri, cinematograf în aer liber şi teatru în stradă. Împărtăşim cauzele umanitare pentru care femeile luptă.

Suna bine, nu? :) Va astept sambata intre 10 – 22.00 si duminica intre 10.00 – 17.00 pe strada Matasari care va fi inchisa special pentru a ne face loc :)

Si ca sa ne putem intalni la ambele targuri, daca vreti sa stam si de povesti personal, sambata ma gasiti la standul “Femei pe Matasari”, iar duminica la “I Love Handmade”.